Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 31/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR.31/P/2009
Ședința publică din 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina judecător
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare cauza penală în primă instanță privind pe petentul, fiul lui și, născut la 27.12.1960, din Penitenciarul Oradea, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, prev. de art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.1228/1009 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 02.03.2009, lipsă fiind făptuitorii intimați A, și.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Petentul față de împrejurarea că dosarul s-a aflat la Înalta Curte de casație și Justiție, solicită a se dispune amânarea cauzei în vederea studierii dosarului pentru a avea posibilitatea să-și formuleze apărările. La întrebarea instanței învederează că plângerea este îndreptată împotriva intimaților făptuitori A și iar cu intimatul nu are nimic și a nu a înțeles să introducă plângere împotriva lui.
Procurorul nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul asupra plângerii.
Apărătorul petentului avocat solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și restituirea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru administrarea tuturor probelor scrise și testimoniale, respectiv audierea martorilor, apreciind necesar să fie administrate toate probele în vederea aflării adevărului.
Apreciază că audierea martorilor se impune cu atât mai mult cu cât petentul precizează a doua oară că nu are nimic cu intimatul și nu a avut nimic și nici nu a înțeles să înainteze plângere împotriva lui.
Procurorul apreciază soluția ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată. Arată că, din probele administrate în cauză nu rezultă că petentul a fost victima vreunei agresiuni.
Petentul, față de hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, face următoarele precizări: în adresa care s-a comunicat de către penitenciar nu apare nici un medic, ori medicul este persoana competentă să elibereze un act medical. Actul este eliberat de către Directorul penitenciarului și nu conform registrului medical, registru în care urmele de violență nu pot fi constatare de către un asistent medical, acesta având datoria de a urma și a aplica tratamentul prescris și recomandat de către un medic. Din declarația domnului rezultă că și-a depășit atribuțiunile de serviciu, luându-și calitatea de medic. Solicită a se cere de la echipajul SMURD relații cu privire la cele constatate, pentru că susține că dacă nu ar fi constatat starea de infarct nu ar fi eliberat acea adresă prin care să-l trimită la Spitalul Județean. Precizează că a fost dus de două ori la spital și nu i s-a făcut măcar un, nu a fost văzut de un specialist, a primit doar un rezultat în penitenciar. Depune scrisoare medicală cu starea de sănătate pe care o are. Față de cele arătate solicită trimiterea dosarului la parchet pentru a fi audiați martorii pe care îi va propune, pentru a-și dovedi susținerile.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că în urma casării cu trimitere spre rejudecare dispusă prin decizia penală nr.2216/19 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, s-a format dosar nr.- a Curții de Apel Oradea și s-a rejudecat plângerea formulată de petentul, prin care acesta a solicitat instanței desființarea rezoluțiilor din 11.04.2007 dată în dosar nr.182/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 15 mai 2007 dată în dosar nr.155/VIII.1/2007 și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor și stabilirea vinovăției făptuitorilor A, și pentru comiterea infracțiunilor menționate de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține următoarele:
Petentul a formulat plângere penală la data de 29.11.2005 împotriva ului A și a agenților și A din cadrul PRMS O solicitând cercetarea acestora pentru comiterea infracțiunii de supunere la rele tratamente, amenințare, purtare abuzivă și calomnie prev. și ped. de art.267, 193, 250 și 206 Cod penal.
În fapt, petentul a arătat că, având calitatea de deținut al PRMS O, în data de 29.11.2005, cu prilejul unui transfer a fost așteptat de către făptuitori pe secția a 8-a a PRMS O, unde acești l-au suspus unei dezechipări abuzive și umilitoare, fiind totodată agresat fizic și batjocorit de către făptuitori.
De menționat că petentul, în fața instanței a învederat faptul că plângerea pe care a formulat-o îi vizează doar pe făptuitorii A și, iar cu intimatul nu are nimic și nici nu a înțeles să introducă plângerea împotriva lui.
Petentul, a depus plângere contra soluției din dosar nr.182/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Prin rezoluția procurorului din data de 11.04.2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților A, și pentru infracțiunile prev. și ped. de art.267, 193, 250 și 206 Cod penal, cu motivarea că faptele nu există.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului Curții de Apel Oradea, care a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, reținând în considerentele acesteia că, în cauză nu există probe din care să rezulte că învinuiții ar fi comis vreo faptă penală.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere potrivit art.278/1 Cod procedură penală, solicitând trimiterea cauzei la parchet pentru a fi audiați martorii pe care îi va propune pentru a-și dovedi susținerile deși, în data de 1 martie 2006, acesta a fost audiat de către procuror și a arătat că nu are mijloace probatorii care să-i susțină plângerea, întrucât nu a avut colegi de cameră fiind la izolator. Pe de altă parte, în aceeași declarația a invocat faptul că personalul penitenciarului nu va susține aspectele relevate de el, deoarece toți conspiră împotriva sa și nu sunt persoane care în mod obiectiv să arate că el a fost supus unor abuzuri și unor violențe.
În acest sens, însă petentul a arătat că nu deține nici un certificat medico-legal care să ateste leziunile suferite de el, însă a depus la dosar o serie de înscrisuri, constând în scrisori medicale, care certifică faptul că a suferit leziuni, dar că aceste leziuni au fost produse anterior datei de 29.11.2005, dată la care petentul susține că a fost agresat fizic și verbal de făptuitori.
Totodată, a fost audiat de către procuror la data de 11.04.2007 numitul - asistent medical al PRMS O în legătură cu incidentul despre care petentul susține că a avut loc în data de 29.11.2005 și acesta a arătat că în data de 29.11.2005, fiind de serviciu la cabinetul din incinta PRMS O, a fost anunțat de supraveghetorul de serviciu de pe secția a 8-a unde se afla petentului la izolator, că acesta acuză o criză cardiacă ( petentul se află în evidența cabinetului medical cu diagnosticul de cardiopatie ischemică dureroasă și hipertensiune arterială ), i-a măsurat petentului valorile pulsului și tensiunii arteriale și constatând că sunt ușor crescute a solicitat serviciul SMURD. Arată că aceștia au venit în circa 2-3 minute, au discutat coerent cu petentul, i-au făcut un și nefiind siguri de diagnostic, l-au transportat la Spitalul Clinic Județean B O, dar la scurt timp l-au readus în unitate fără a fi confirmat presupusul infarct miocardic. De asemenea numitul a arătat că "pe tot parcursul acestui incident, fiindcă l-am examinat pe deținut, afirm că acesta nu prezenta echimoze, escoriații sau alte leziuni specifice unei agresiuni. Nu au avut loc acte de violență nici din partea echipei de escortă și nici din partea deținutului. Nu au avut loc nici intervenții în forță din partea vreunor gardieni mascați".
De menționat, că din oficiu, procurorul a verificat lucrările dosarelor 178/P/2006, 184/P/2004 și 151/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în care petentul a formulat plângeri penale față de personalul PRMS O, constatându-se că nici în acele lucrări nu au existat elemente de factură probatorie, în legătură cu faptele reclamate în prezenta cauză.
Față de cele ce preced, instanța consideră, în concordanță cu rezoluțiile atacate de petent, că susținerile acestuia referitoare la vreo agresiune fizică sau verbală suferită în data de 29.11.2005 sunt nefondate și nesusținute de probe sau de minime indicii rezonabile, astfel că se constată că, în mod corect, pe baza actelor aflate la dosar, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor 3 făptuitori acuzați de petent că ar fi comis asupra sa infracțiunile prev. de art.267, 193, 250 și 206 Cod penal.
În consecință, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției din 11 aprilie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr.182/P/2006, precum și împotriva rezoluției din 15.05.2007 dată în dosar nr.155/VIII.1/2007 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu privire la făptuitorii A, și, soluții pe care le menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul la 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 150 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, conform delegației nr.1228/2.03.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge plângerea formulată de petentul, născut la 27.12.1960, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva rezoluției din 11 aprilie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr.182/P/2006, precum și împotriva rezoluției din 15.05.2007 dată în dosar nr.155/VIII.1/2007 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu privire la făptuitorii A, și, rezoluții pe care le menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul la 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 150 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avocat, conform delegației nr.1228/2.03.2009.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu petentul.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
hotărâre - jud.- -
În concept - 20.03.2009
- - -
4 ex./20.03.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina
