Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1264/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr.8515/2/2009

2137/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1264

Ședința publică din data de 15 septembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar

JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu

JUDECĂTOR 3: Antoaneta

GREFIER -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.

Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 02.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 (fila 6 dosar).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul după care:

Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului casarea încheierii și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În acest sens, solicită a se avea în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu impietează buna desfășurare a procesului penale, întrucât acesta a avut o poziție sinceră și cooperantă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, apreciind încheierea Tribunalului ca fiind temeinică și legală, măsura preventivă fiind justificată, având în vedere activitatea infracțională a inculpatului, cât și urmările sociale deosebit de periculoase ale faptei.

Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt,aderă la concluziile apărătorului ales.

CURTEA

Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), n baza dispozițiilor art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților - și, iar în baza dispozițiilor art.3001alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv acestora.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.

S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsat în libertate nu va împieta desfășurarea procesului penal, solicitând să se aibă în vedere poziția procesuală sinceră și cooperantă.

Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr.785/D/P/2008, emis de Pachetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.

Cu privire la recurentul inculpat se reține că, la data de 18 octombrie 2008, acesta a furnizat învinuitului un număr de 10 comprimate 2C-B, cu logo-ul " ", pe care acesta din urmă le-a vândut, ulterior, unui colaborator al poliției, pentru suma de 600 lei.

Din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, astfel cum rezultă din: declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, procesele verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de transcriere a discuțiilor înregistrate audio/video în mediul ambiental și planșă foto cu capturi de pe imaginea video, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, proces verbal de supraveghere operativă și procese verbale de percheziție.

Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului recurent nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia pentru buna desfășurare a procesului penal.

În acest sens, Curtea constată că instanța de fond a făcut o evaluare justă a probatoriului administrat până în prezent, acesta relevând suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 din Codul d e procedură penală cu referire la art. 681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este învinuit.

Totodată, Curtea apreciază ca fiind corectă și evaluarea făcută de prima instanță cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, care a constituit temeiul arestării preventive, dispuse la data de 18.06.2009, având în vedere că acesta este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, infracțiune sancționată de legea penală cu închisoare de la 10 la 20 de ani și care prezintă un grad ridicat de pericol social.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia.

De asemenea, la evaluarea acestei condiții, prevăzute de art.148 lit. f teza a II-a din Cod procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, puternica rezonanță socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de dispreț față de autoritățile statului, în speța de față inculpații ignorând situația în care se află, fără a avea nici cea mai mică temere că ar putea fi lesne descoperiți.

În egală măsură, pentru aprecierea necesității privării de libertate a inculpatului trebuie luate în considerare și datele ce caracterizează persoana acestuia, circumstanțe față de care se poate concluziona, în mod rezonabil, că lăsarea lui în libertate ar crea riscul comiterii unor fapte similare, generând astfel un sentiment de insecuritate în rândul comunității.

În consecință, Curtea, în temeiul art.38515pct. 1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.

Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 2 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.

Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.

Dact.

Ex.2

Red.--

Președinte:Viorel Adrian Podar
Judecători:Viorel Adrian Podar, Mihai Oprescu, Antoaneta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1264/2009. Curtea de Apel Bucuresti