Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1269/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2160/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1269
Ședința publică din data de 16 septembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 3 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și,pe fond, revocarea măsurii arestării preventive cu punerea, de îndată, în libertate inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că inculpatul se află în stare de arest preventiv din anul 2007 astfel încât, în opinia sa, apreciază că s-a depășit termenul rezonabil prevăzut de CEDO și, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei precum și cele personale ale inculpatului, împrejurarea că a recunoscut fapta, că provine dintr-o familie d e oameni cinstiți, că nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, fără a impieta buna desfășurare a procesului penală și fără prezenta pericol social concret pentru ordinea publică. Subliniază faptul că inculpatul are doi copii în întreținere care au nevoie de prezența sa. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că se mențin temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, sens în care solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptelor - trafic de droguri -, și modalitatea de săvârșire a acestora. Mai arată că în cauză nu s-a depășit termenul rezonabil în raport de complexitatea cauzei. Pentru considerentele arătate apreciază cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive ca nefiind fondată.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită să se rețină faptul că este arestat preventiv de 2 ani și o lună, să fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea din data de 03.09.2009, Tribunalul București - Secția a - II -a Penală a menținut starea de arest a inculpatului conform art.3002și art.160 Cod procedură penală, reținând în esență că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii până la acest moment si că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul,arătând ca nu se mai mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii, în ceea ce privește pericolul social, s-a invocat că inculpatul nu prezintă un astfel de pericol care să justifice cercetarea sa în continuare în stare de arest preventiv.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 09.08.2007,împreună cu alți trei inculpați și au fost ulterior trimiși în judecată, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, reținându-se în fapt că în perioada mai-iulie 2007,i-a aprovizionat în mod repetat cu heroină pe inculpații, și, constituind un grup infracțional organizat iar în data de 08.08.2007, a fost depistat deținând fără drept cantitatea de 8,61 grame de heroină, 20 de comprimate de și 21 comprimate diazepam.
Așa cum a reținut tribunalul, măsura arestării a fost luată și menținută ulterior succesiv, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și îndeplinirea condițiilor prev. de art.136, 143, 681și 148 lit.f Cod procedură penală.
După sesizarea instanței, inculpatul a fost audiat, s-au încuviințat probe, instanța dispunând audierea martorilor nemijlocit, atât a celor care au fost audiați în cursul urmăririi penale cât și a altor martori, cercetarea judecătorească nefiind terminată.
Din analiza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, Curtea reține că temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive subzistă în continuare astfel încât în mod legal a apreciat tribunalul că nu se poate dispune revocarea măsurii arestării, motivând că acele temeiuri care au determinat măsura arestării nu s-au schimbat.
Curtea reține că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile (relevante fiind procesele verbale de percheziție domiciliară,de redare a înregistrărilor convorbirilor în mediul ambiental,ale convorbirilor telefonice, a rapoartelor investigatorului sub acoperire,declarațiile inculpaților și ale martorilor).
Curtea reține de altfel că în cauză nu s-a contestat existența indiciilor temeinice privind săvârșirea de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește pericolul social pentru ordinea publică,Curtea apreciază că este pe deplin dovedit, atât prin modul de săvârșire a faptelor cât și prin conduita și persoana inculpatului,reținând numărul mare de persoane implicate, constituirea în rețea a inculpaților, fiecare având atribuții bine delimitate, cantitatea relativ mare de droguri care s-a găsit la acesta, dar și la ceilalți inculpați.
Cu privire la termenul arestării preventive, invocat în susținerea recursului, Curtea constată că într-adevăr inculpatul este arestat preventiv de doi ani,însă apreciază că acesta nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de, dispozițiile Convenției fiind interpretate prin raportare la situația de fapt din fiecare caz particular în parte, la complexitatea acestuia, la natura probelor ce se cer a fi administrate în fața instanței de judecată nemijlocit și,în mod evident,raportat la motivele care au determinat măsura arestării, iar față de toate acestea, Curtea reține că în cauza de față se impune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv; cercetarea judecătorească este una din fazele procesului penal și impune la rândul său administrarea tuturor probelor inclusiv a celor solicitate de inculpat, astfel încât procedura în sine după care se desfășoară procesul penal nu poate fi invocată drept o cauză a depășirii termenului rezonabil al perioadei arestării preventive.
Curtea reține că nu s-au relevat până în acest moment procesual nici împrejurări noi care să fundamenteze o altă măsură preventivă.
Fată de aceste considerente, Curtea apreciază că încheierea este legală și temeinică, iar recursul inculpatului nu este fondat, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca atare recursul, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 03.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuielilor judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
ed. -
Dact./ 25.09.2009
Ex.2
ed. /
Președinte:Sofica DumitrașcuJudecători:Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu, Mariana Constantinescu
