Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1275/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 8608/2/2009
21-
DECIZIA PENALĂ NR. 1275
Ședința publică din 17 septembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 01.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/15.09.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 7).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 01.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală și pe fond solicită continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nu au apărut altele noi care să impună această stare de excepție.
Apreciază a nu fi îndeplinite disp. art. 148 lit. f C.P.P. susținând că la dosar nu există probe care să dovedească că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că sunt îndeplinite disp. art. 143.C.P.P. existând probe la dosarul cauzei în sensul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
De asemenea, apreciază că temeiurile care au stat la baza arestării preventive, respectiv disp. art. 148 lit. d și f subzistă C.P.P. și în prezent, atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea comisă, cât și sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul, astfel că impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că este de acord cu apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 1.09.2009 a Tribunalului Teleorman, Secția penală constată:
Prin încheierea de ședință din1.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-, conform art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă față de apelantul inculpat și s-a dispus menținerea arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiuni reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acesteia.
Astfel există probe din care rezultă că inculpatul, în perioada 10.04.-15.04.2009, prin violență, a deposedat pe părțile vătămate, și de anumite bunuri, faptă ce constituie infracțiunea de tâlhărie săvârșită în modalitatea reglementată de art. 211 alin.1, al.21lit. c Cod penal în formă continuată și în condițiile art. 37 lit.a Cod penal, pentru care pedeapsa este mai mare de 4 ani.
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpatului, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de tâlhărie.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpatul,criticând soluția instanței de apel cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că recurentul din prezenta cauză a fost condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, constând în aceea că în perioada 10-15 aprilie 2009 deposedat prin violență trei părți vătămate (, ) în timp ce aceasta se aflau pe stradă de bani și bunuri, cauzându-se un prejudiciu de 1631, 5 lei.
Arestarea inculpaților poate fi menținuta,în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus anterior, la 17 aprilie 2009 de către Judecătoria Alexandria, fiind prelungita ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Tribunal, recursurile inculpatului fiind respinse. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului nr. 14/17.04.2009 și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru tâlhărie - dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpatul fiind condamnat de instanța de fond pentru comiterea celor trei infracțiuni de tâlhărie.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
În opera de analiză a temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Cât privește susținerea inculpatului în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive, cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, Curtea apreciază că, o astfel de cerere formulată - în această fază procesuală - este inadmisibilă, întrucât nu au apărut temeiuri noi (art.139 alin.1 coroborat C.P.P. cu art.136 alin.1 și alin.8 C.P.P.), care să o justifice.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 01.09.2009 a Tribunalului Teleorman, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților onorariul avocatului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact./28.09.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
