Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1286/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.8406/2/2009
2108/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1286
Ședința publică din data de 22 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de împotriva Încheierii de ședință din data de 27 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest preventiv, asistată juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.29/22.09.2009 (fila 10 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Astfel, arată că pe fond cercetările sunt într-o fază foarte avansată, fiind audiați investigatorii și colaboratorii sub acoperire, aceștia au precizat că nu au avut nici o legătură cu inculpata și nici nu au văzut-o discutând cu vreunul dintre ceilalți inculpați din prezentul dosar și nu mai sunt alte probe de administrat cu privire la inculpată. Mai solicită a se avea în vedere că inculpata are o anumită pregătire profesională, precum și împrejurarea că suferă de o boală incurabilă și are nevoie de tratament.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere, pe de o parte, că cercetarea judecătorească nu a schimbat cu nimic situația de fapt avută în vedere prin rechizitoriu, iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatei, aceasta fiind condamnată anterior pentru o infracțiune similară.
Recurenta-inculpată, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului în sensul formulat pentru a avea posibilitatea să-și reia studiile și activitatea profesională. Precizează că nu avea cum să intermedieze ceva ce nu a știut. Regretă că a început din nou să consume droguri. Menționează că este studentă la Drept și Psihologie, are 25 de ani și este singură la părinți.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data din data de 27 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatei.
Prin aceeași încheiere, au fost respinse - ca nefondate - cererile de revocare a măsurii arestării preventive, liberare sub control judiciar și, respectiv, înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpata, prin apărător ales.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
În susținerea orală a motivelor se recurs, se arară că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, solicitând a se avea în vedere că inculpata are o anumită pregătire profesională, precum și împrejurarea că suferă de o boală incurabilă și are nevoie de tratament.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
În sarcina inculpatei, se reține că, în perioada mai - iunie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a deținut, oferit, pus în vânzare și vândut diferite cantități de droguri de risc (hașiș, cannabis și ) atât în Municipiul Mediaș, județ S, cât și în Municipiul
Criticile apărării nu pot primite, în primul rând, față de împrejurarea că, în cauză a fost deja întocmit rechizitoriul de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fundamentându-se pe o serie de probe ce au fost deja administrate, respectiv procese verbale de investigație întocmite de lucrătorii de poliție judiciară, procese verbale de efectuare a perchezițiilor, declarații martori asistenți, declarații martori, declarații martor cu identitate protejată, declarații de învinuiți și inculpați, procese verbale cu notele de redare a convorbirilor în mediul ambiental, procese verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, declarații colaboratori, fișe de cazier judiciar, rapoarte de constatare tehnico științifică privind drogurile, planșe fotografice și procese verbale de constituire a acestora, procese verbale de recunoaștere de pe planșe foto, extras din rechizitoriul Parchetului nr.503/D/P/2009, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, toate aflate la dosarul cauzei.
În acest cadru procesual, analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv presupune doar antamarea faptelor principale, în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deci fără a proceda la o analiză a probelor enumerate, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora, însă, ca și prima instanță, Curtea constată că, aceste probe creează presupunerea rezonabilă că această inculpată a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, ce i-a fost reținută în sarcină.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l prezintă inculpata, Curtea arată că acesta este pus în evidență, în primul rând, de gravitatea și natura faptei săvârșite, dar și de caracterul de repetabilitate al vânzării de droguri de risc către diverse persoane; în aceiași măsură, se reține și împrejurarea că, anterior, această inculpată a mai fost condamnată (pentru o faptă similară) la o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar față de faptul că în cauză nu există dovezi care să ateste că recurenta ar avea asigurate venituri licite, este de presupus că aceasta și-ar putea relua activitățile infracționale, fiind de notorietate că din astfel de comercializări se obțin cu ușurință venituri substanțiale.
Toate aceste elemente, demonstrează că inculpata ar fi în stare să-și reia activitatea infracțională, dacă ar fi lăsată în libertate, devenind astfel și mai periculoasă pentru ordinea publică; apreciindu-se că activitatea distribuitorilor, cum se presupune că ar fi cazul recurentei, reprezintă o parte importantă a traficului de substanțe stupefiante, se constată că, lăsarea în libertate a inculpatei ar spori sentimentul de nesiguranță ce-l creează în rândul societății civile, precum și pericolul ca starea de sănătate a populației și în special a tinerilor să fie afectată.
Referitor la circumstanțele personale favorabile invocate, Curtea reține că oricum acestea nu au fost dovedite, însă ele vor fi avute în vedere într-un eventual proces de individualizare, dacă se va dovedi - cu certitudine și fără echivoc, vinovăția inculpatei.
În cauză, Curtea constată că termenul rezonabil al măsurii arestării preventive nu a fost depășit, având în vedere complexitatea cauzei, pluralitatea de fapte și făptuitori justifică o perioadă de arest preventiv suficientă, pentru a se crea posibilitatea organelor judiciare de a efectua toate cercetările, pentru stabilirea adevărului.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce o privește pe inculpata recurentă și, pe cale de consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de aceasta.
Constatând că recurenta este cea care se află în culpă procesuală, Curtea va face aplicația dispozițiilor art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală și o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatei declarat împotriva încheierii din data de 27 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Antoaneta Nedelcu, Viorel Adrian
