Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1287/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.8511/2/2009
2145/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1287
Ședința publică din data de 22 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții-inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 03.09.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest și asistați de apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au modificat, precum și perioada de timp scursă de la luarea măsurii arestării preventive. Astfel, solicită a se avea în vedere adresa de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, potrivit căreia nu a fost localizat niciodată în B și că nu putea fi surprins în flagrant pentru că la data de 16.01.2009, când a fost reținut de organele de poliție în apartamentul său din Mun. B se presupune că a fost surprins în flagrant pe teritoriul Mun. B, precum și faptul că cercetarea judecătorească este într-o fază înaintată.
Referitor la încadrarea juridică a faptei arată că nu este incident al.5 al art.215 Cod penal, întrucât doar unul din actele materiale este în formă consumată, celelalte două fiind în formă de tentativă și prin urmare nu se pot aduna prejudiciile care s-ar fi putut produce dacă tentativă nu ar fi rămas tentativă, ci fapt consumat.
Solicită a se avea în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind mult diminuat de trecerea timpului, și nu împiedică buna desfășurarea cercetării judecătorești.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât acesta are domiciliul în B, iar dosarul se judecă la Tribunalul București.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea de îndată în libertate a inculpatului, subliniind că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a urmării penale. Solicită a se avea în vedere fișa de anchetă socială, din care rezultă că inculpatul provine dintr-o familie numeroasă și că a fost lipsit de tată de la o vârstă fragedă.
Mai solicită să se țină cont că trăia în concubinaj și avea grijă de fetița de 4 ani a concubinei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât nu s-au modificat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Răspunsul venit de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București nu schimbă situația care rezultă din ansamblul probator. Referitor la termenul rezonabil, solicită a se avea în vedere că în prezenta cauză sunt patru inculpați, că este vorba de o situație de fapt complexă ce a necesitat administrarea unor probe de o anumită complexitate și care implică o anumită derulare în timp.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, solicită a se avea în vedere că dacă se merge pe raționamentul apărării s-ar ajunge la o situație absurdă în care infracțiunea prevăzută de art.215 alin.5 nu s-ar putea săvârși în forma tentativei, ori art.222 Cod penal arată în mod clar că tentativa la infracțiunea prevăzută de art.215 Cod penal, fără excepție, se sancționează de lege.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat solicită judecarea în stare de libertate pentru a contribui la recuperare prejudiciul și a avea grijă de fetița pe care o are în întreținere.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea din 03.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate cererile formulate de către inculpații, și având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar inculpatul solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât acesta are domiciliul în B, iar dosarul se judecă la Tribunalul București.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpații și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, reținându-se că în luna octombrie 2008, inculpații și împreună cu și au înșelat pe reprezentantul SC SRL B în persoana numitului cu suma de 138.600 lei.
La data de 26.01.2009 inculpații și împreună cu au fost depistați în flagrant în timp ce înșelau SC SRL cu suma de -,13 lei.
În sarcina inculpatului s-a mai reținut că în data de 16.12.2008, acesta împreună cu inculpatul au încercat să înșele pe SC SRL B, în sensul că ordinul de plată cu ajutorul căruia plăteau marfa era falsificat.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpaților, existând temerea că, puși în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Pentru considerentele apreciate ca temeinice în menținerea măsurii arestării preventive, cererea privind înlocuirea acestei măsuri cu una mai blândă formulată de inculpatul, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, apare ca fiind neîntemeiată și pe care de consecință nu poate fi primită de
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Având în vedere că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 03.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /07.10.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Antoaneta Nedelcu, Viorel Adrian
