Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.129
Ședința publică din data de 12 februarie 2010,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul-, fiul lui și al lui, născut la 28 ianuarie 1989, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 03.02.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza art. 300/2 pr.penală rap. la art.160/b alin.3.pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului P (delegație avocațială nr.762/2010).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu pentru recurentul - inculpat.
Recurentul-inculpat personal și prin apărător declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea arată că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu au excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, apărător din oficiu pentru recurentul - inculpat, critică încheierea pronunțată la data de 03.02.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de acesta, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală.
Astfel, o primă critică adusă încheierii pronunțate de instanța de fond se referă la faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării și nici nu au apărut altele noi care să justifice privarea de libertate, inculpatul putând fi judecat în stare de libertate.
Consideră că pericolul prevăzut în art.148 pr.penal, este un pericol social diminuat, având în vedere că în prezent prima fază a procesului a fost finalizată, au fost administrate probe ce nu mai pot fi readministrate, iar judecarea inculpatului în stare de libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici martorii ce au fost deja audiați, ori cei care ar fi audiați.
Susține că la dosar nu sunt date certe care să dovedească faptul că inculpatul ar putea influența buna desfășurare a procesului penal, pe cale de consecință solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate, iar în subsidiar în temeiul art.139 alin.1 și 3.pr.penală rap. la art.145 combinat cu art.136 lit.c pr.penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Trebuie reținut faptul că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, chiar dacă, Judecătoria Câmpinaa pronunțat o soluție de condamnare, și că acesta în mod constant a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare în cauză a disp. art. 3002rap. la art. 160 C.P.P. iar împrejurările invocate de recurent, nu sunt suficiente pentru a se putea aprecia că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-ar fi schimbat și că acestea nu ar mai impune în continuare privarea acestuia de libertate.
Totodată solicită obligarea recurentului - inculpat la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul-inculpat, personal având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât chiar martorii ce au fost audiați au declarat că nu el le-a tâlhărit. Se consideră nevinovat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,constată:
Prin încheierea din data de 03.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- în baza art. 300/2 pr.penală rap. la art.160/b alin.3.pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui și al lui, născut la 28 ianuarie 1989, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, și s-a menținut această măsură.
Pentru a pronunța încheierea respectivă, instanța de apel a reținut că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.143 pr.penală. și art.148 f pr.penală, în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul rezidă din numărul mare de fapte pentru care este cercetat, modalitatea de comitere a acestora, respectiv pe timpul nopții și prin efracție, temerea că lăsat în liberate ar putea comite fapte de același gen, având în vedere antecedentele sale penale
Astfel, inculpatul a mai fost condamnat în timpul minorității pentru o infracțiune de furt calificat, pentru care inițial s-a dispus suspendarea executării iar ulterior executarea în regim privativ de libertate, liberându-se din penitenciar la 08.07.2008, după care, la scurt timp a continuat activitatea infracțională.
Deși beneficiat de clemența instanței de judecată, avertismentele primite nu au fost suficiente pentru ca inculpatul să-și formeze o conduită de respectare a legii penale, perseverând în activitatea infracțională, comiterea acestor fapte reprezentând o continuitate a stilului de viață antisocial adoptat
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost dedus judecății, astfel încât menținerea măsurii arestării sale preventive este lipsită de temei. mai susținut recurentul că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în prezent nu mai subzistă și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, lăsarea sa în libertate neputând influența aflarea adevărului.
În final, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, pe fond, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefundat, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin Rechizitoriul nr. 2427/P/2008 din 9.12.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art.208, 209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu aplic.art.99 și urm. Cod penal; furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin.1, lit.e, g, i Cod penal; tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, al.2 lit.b,c, Cod penal; conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis pentru nici o categorie, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal, constând în aceea că:în noaptea de 06/07.02.2005, prin efracție,a sustras bunuri în valoare totală de 13.900.000 lei ROL, din interiorul imobilului (casă de vacanță) situat în comuna, str. -, proprietatea numitului; în noaptea de 13/14.08.2008, prin forțarea portierei din partea dreaptă față, din interiorul autoturismului marca cu nr.de înmatriculare -, parcat în apropierea blocurilor de pe strada - -, din mun. Câmpina, proprietatea lui a sustras un CD player auto marca (evaluat la suma de 4.000.000 lei, ROL); în noaptea de 05/06.09.2008, în jurul orei 04,00, în timp ce se afla în interiorul localului situat în (barul, din comuna ) prin amenințarea cu bătaia și prin metoda "percheziției", a sustras un telefon mobil marca Nokia 6131, suma de 7.000.000 lei ROL, precum și un portofelul conținând actele de identitate și card-urile bancare, aflate în buzunarele hainelor părții vătămate, cât și prin întrebuințarea violenței (smulgerea lănțișorului din aur, în greutate de 32
grame) bijuteria din aur, pe care victima o purta la momentul respectiv la gât, cauzând un prejudiciu în sumă totală de 50.000.000 lei ROL; în noaptea de 10/11.11.2008, în jurul orei 04,30, a condus pe drumurile publice din comuna (str.7 -) autoturismul proprietate personală marca BMW cu număr de înmatriculare M-N-5501, în condițiile în care nu poseda permis de conducere.
Prin sentința penală nr.174/8.05.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, nedefinitivă, acest inculpat a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru infracțiunile respective.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Câmpinaa declarat apel inculpatul, acesta fiind înregistrat la Tribunalul Prahova la data de 29.05.2009.
Instanța de apel a procedat la verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive, în conformitate cu art.3002Cod pr.penală, constatând că motivele care au determinat arestarea inculpatului apelant impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Din examinarea mijloacelor de proba administrate in cursul urmăririi penale si cu ocazia cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că rezultă dovezi si indicii temeinice care converg spre presupunerea rezonabila ca inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care au fost privat de libertate si condamnat in primă instanță de către judecătorie.
În raport de cele expuse, Curtea observă că în speță, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum a fost reținut și de către prima instanță prin încheierea atacată.
Astfel, arestarea preventivă a recurentului a fost dispusă de către instanța de judecată, respectiv Judecătoria Câmpina la data de 19.11.2008 în condițiile în care, deși nu a recunoscut faptele pentru care este cercetat, împotriva acestuia există suficiente indicii temeinice în sensul comiterii acestor activități antisociale, odată cu condamnarea sa în primă instanță sporind certitudinea elementelor care conduc la presupunerea că a săvârșit faptele respective, iar temeiul arestării preventive a fost reprezentat de disp. art.148 lit.f pr.penală, evident cu constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative prev.de art 143.pr.penală și art 136.pr.penală.
Referitor la celelalte condiții ce reprezintă temeiurile arestării inculpatului, Curtea constată că în mod cert lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul major al reluării activității infracționale, deoarece, pe lângă pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, în fișa de cazier judiciar de la fila 114 dosar urmărire penală figurează multiple condamnări aplicate anterior recurentului pentru săvârșirea unor infracțiuni similare.
Astfel, acesta a mai fost condamnat in perioada minoratului, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, suspendată condiționat pe perioada termenului de încercare de 2 ani, prin sentința penală nr.349/13.05.2005 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin neapelare. Prin sentința penală nr.102/2007 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr.627/2007 a Tribunalului Prahova, a fost admisă sesizarea serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr.349/2005 a Judecătoriei Câmpina, dispunându-se executarea in întregime a acesteia. A fost arestat la data de 21.06.2007 și liberat condiționat la data de 8.07.2008, cu un rest neexecutat de 165 zile. Totodată în perioada anilor 2004-2007 inculpatul a beneficiat de aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ, fiind cercetat în alte 8 cauze ce au avut ca obiect infracțiuni de furt calificat, distrugere, abuz de încredere, precum și infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
Este adevărat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, antecedentele penale ale celui în cauză nu pot justifica prin ele însele lungi perioade de detenție, însă în cauza de față, arestarea preventivă a recurentului se circumscrie termenului rezonabil avut în vedere de convenție, măsura preventivă nefiind fundamentată în mod exclusiv pe existența acestor antecedente penale.
În mod evident însă, multiplele și repetatele condamnări ce figurează în cazierul judiciar al recurentului, începând încă din perioada minorității formează convingerea curții în sensul că lăsarea sa în libertate este supusă unui risc major de reluare a activității infracționale, element care, coroborat cu celelalte condiții prevăzute de lege, așa cum acestea au fost enumerate mai sus, conduc la concluzia că temeiurile ce au stat la baza privării de libertate a recurentului impun în continuare menținerea sa în arest.
Mai mult decât atât, modul și împrejurările în care au fost comise faptele deduse judecății, atestă temeritatea deosebită a inculpatului, astfel încât pericolul social al faptei, de care nu se poate face abstracție în aprecierea pericolului social concret al lăsării inculpatului în libertate, justifică pe deplin concluzia primei instanțe.
Față de concluziile expuse mai sus și observând că atitudinea procesual sinceră și beneficiul prezumției de nevinovăție nu constituie prin ele însele elemente suficiente pentru a se aprecia că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului s-ar fi schimbat în vreun fel, curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, conform art. 385/15 pct.1 lit. b pr.penală.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și al lui, născut la 28 ianuarie 1989 în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 03.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.02.2010
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. Cr./
4.ex./ 16. 02.2010
f- - Judecătoria Câmpina
a- - Tribunalul Prahova
;
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
