Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1297/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 8793/2/2009
2218/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1297
Ședința publică din 24 septembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - MUSTA ȚĂ -
GREFIER - -
_______________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 08.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penala, in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență juridică obligatorie nr. -/23.09.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 9).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, considerând ca nu mai exista noi temeiuri care să impună menținerea măsurii arestării preventive.
Solicita a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care este căsătorit și are doi copii minori în întreținere, dar și poziția sa procesuala de recunoaștere a faptei comise, astfel că în stare de libertate nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Considera că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând indicii temeinice că a săvârșit fapta penala ce i s-a reținut în sarcina. Mai mult, susține ca există dovezi că lăsat în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere împrejurarea ca este și recidivist.
De asemenea, solicita a se avea în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, precum și împrejurarea că a încercat să inducă în eroare organele de cercetare penală în legătură cu săvârșirea faptei.
In concluzie, solicita respingerea recursului si obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 08.09.2009 a Tribunalului București, Secția I-a Penală constată:
Prin încheierea de ședință din08.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, conform art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
În fapt, s-a reținut că, în datele de 26.02.2009 și 27.03.2009, în exercitarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a înlesnit prejudiciere părților vătămate și cu sumele de 1500 respectiv 3000 lei, cunoscând faptul că acestea au fost induse în eroare, prin oferirea unor premii fictive, inculpatul ridicând sumele de bani sus menționate, expediate de părțile vătămate pe numele său la un oficiu poștal, pentru "confirmarea primirii" așa-ziselor premii câștigate de acestea.
În conformitate cu dispozițiile art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța are obligația să verifice în tot cursul judecății, nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală.
În speță, analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea condițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. f Cod procedură penală, art. 1491Cod procedură penală și art. 151 Cod procedură penală.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă indicii, în sensul art. 143 Cod procedură penală cu referire la art. 681Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Sub aspectul condițiilor prevăzute cumulativ de art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a constatat îndeplinirea acestora, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, sens în care se reține că a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, anterior condamnat pentru săvârșirea unei fapte penale, de altă natură, aspect ce denotă perseverența infracțională a acestuia.
Față de cele mai sus reținute, Tribunalul a apreciat că, și la acest moment procesual, se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, astfel că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpatul,criticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că recurentul din prezenta cauză este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, constând în aceea că la 26.02.2009 și la 27.03.2009 a înlesnit prejudicierea părților vătămate și cu sumele de 1500 respectiv 3000 lei, părțile vătămate fiind induse în eroare prin faptul că li s-a spus că au câștigat ca premiu o mașină BMW,dar că au de plătit taxe pentru a-și ridica premiul respectiv.
Arestarea inculpaților poate fi menținuta,în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de tâlhărie.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus anterior, la 28.03.2009 de către Tribunalul București, fiind prelungita ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpaților fiind respinse. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului nr. 39/28.03.2009 și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru înșelăciune - dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
În analiza a temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 08.09.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- --- MUSTA ȚĂ -
GREFIER
-
Red.
Dact./05.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
