Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1298/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 8797/2/2009
2221/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1298
Ședința publică din 24 septembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - MUSTA ȚĂ -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat și recurenta-inculpată împotriva încheierii din data de 07.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
După reunirea cauzelor ca urmare conexării a dosarului penal nr- privind recurenta-inculpată la prezentul dosar penal, în temeiul disp. art. 34.C.P.P. la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/24.09.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 6) și recurenta-inculpată, aflată în stare de arest și asistată juridic de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate, considerând ca nu mai exista noi temeiuri care sa impună menținerea măsurii arestării preventive.
Arată că recurenta-inculpată a manifestat o atitudine sinceră în sensul că a recunoscut fapta săvârșită, însă a precizat că a primit în două rânduri bani de la denunțător, dar nu i-a înmânat acestuia droguri, concubinul său se ocupa cu traficul de droguri, ea numai s-a aflat acasă când a venit denunțătorul.
Consideră că nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f teza a II a C.P.P. neexistând probe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpata dacă ar fi lăsată în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere si circumstanțele personale ale acesteia, care are doi copii minori în întreținere, tatăl său a decedat, iar mama este grav bolnavă și are o vârstă înaintată.
În subsidiar, solicită a se face aplicare disp. art. 145.C.P.P. prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, precizând că recurenta-inculpată are domiciliu stabil.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, și pe fond continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu mai exista noi temeiuri care sa impună menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere faptul că recurentul-inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei și este student, astfel că se impune lăsarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a-și continua studiile.
Astfel, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului și revocarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurenta-inculpată, considerând că instanța de fond a menținut în mod corect măsura arestării preventive față de aceasta, subzistând temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri.
Apreciază că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f C.P.P. având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, gradul sporit de pericol social pe care îl generează traficul de stupefiante, precum și consecințele negative asupra sănătății publice.
Solicită obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare către stat.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-inculpat, solicită a se respinge ca nefondat.
Arată că recurentul-inculpat este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, considerând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventiv.
Astfel, fiind îndeplinite cele două condiții cumulative prev. de art, 148 lit. f C.P.P. în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și la dosar există probe că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitate, pentru a avea posibilitatea de a-și continua studiile. Arată că a manifestat o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de cercetare penală.
Recurenta-inculpată, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. solicită a fi judecată în stare de libertate, arătând că are doi copii minori în întreținere, iar mama sa este grav bolnavă.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului cauzei, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și
Prin aceeași încheiere, au fost respinse - ca nefondate - cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
S-a reținut de către instanță că măsura preventivă a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest preventiv, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpații, prin apărător, arată că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților, astfel că se impune lăsarea în libertate a acestora.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele cauzei, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată sub acuzația de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în zilele de 02.10.2008, 22.10.2008 și 03.11.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a solicitat numitului zis " " căruia îi era șofer, i-a livrat colaboratorului " " - nume de cod, cantitățile de 3,79 grame heroină.
Inculpata a fost trimisă în judecată sub acuzația de complicitate la infracțiunea de droguri de mare risc prev. de art. 26 Cod penal
. la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în zilele de 03.10.2008 și 03.11.2008, cu intenție și în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat pe concubinul său, inculpatul zis " " să vândă colaboratorului " " - nume de cod, cantitățile de 3,68 grame heroină și 3,79 grame heroină încasând suma de 1600 lei reprezentând contravaloarea acestora.
În cauză, Curtea apreciază că susținerea apărării, în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, nu este suficientă, fără arătarea în concret a acestor împrejurări, astfel că nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a recurenților.
Totodată, trebuie subliniat faptul că sunt îndeplinite și cerințele dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat - în principal - de natura și gravitatea deosebită a faptelor și de valorile sociale lezate prin comiterea acesteia.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei pentru fapta reținută în sarcina inculpaților, este neîndoielnică (pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare), pericolul concret pentru ordinea publică este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, de urmările produse de aceasta, urmări constând în lezarea unor valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală; în acest context se relevă modalitatea de operare, minuțios și amplu planificată, cantitatea de heroină pe care inculpații o dețineau în vederea traficării, dar - mai ales - pericolul pe care-l prezintă acest gen de fapte pentru sănătatea și siguranța publică, rezonanța socială negativă, ecoul în rândul comunității, care generează temerea că lăsați în libertate, inculpații ar fi tentați să-și continue activitatea infracțională, perspectivă aptă să creeze - în mod real - o tulburare a ordinii publice.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, invocate de aceștia prin apărători, Curtea apreciază că lipsa antecedentelor penale, sau atitudinea sinceră, nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a acestora, urmând ca argumentele vizând circumstanțe favorabile să fie valorificate, în cadrul unei eventuale individualizări a pedepsei, dacă se va dovedi - cu certitudine și fără echivoc - vinovăția inculpaților.
Așa fiind, Curtea constată că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, în condițiile acestea măsura arestării preventive impunându-se a fi menținută.
Pentru considerentele apreciate ca temeinice în menținerea măsurii arestării preventive, cererea privind înlocuirea acestei măsuri cu una mai blândă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, apare ca fiind neîntemeiată și pe care de consecință nu poate fi primită de
Astfel, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile promovate de inculpații și.
Față de soluția ce va fi pronunțată, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții și împotriva încheierii din data de 07.09.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la câte 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei, onorariul avocat oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./05.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
