Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1328/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2256/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1328
Ședința publică de la 29 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
*************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 14 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat apărătorul ales solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea recursului, arată că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, sens în care solicită a se avea în vedere că în cauză s-a dovedit că cel pe care îl apără nu are legătură cu grupul infracțional, există un singur act material săvârșit de acesta, a recunoscut fapta, inculpatul se află în stare de arest de un an și 4 luni, astfel încât a fost atins termenul rezonabil, rezonabilitatea socială a faptei s-a diminuat, iar elementele de circumstanțe personale - cu referire la lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că avea un loc de muncă, vârsta acestuia, dovedesc că, lăsat în libertate, inculpatul nu ar prezenta pericol pentru societate și nici un impediment în buna desfășurare a procesului penal. Mai solicită a se face o diferențiere între traficanții de droguri cu cantități mari si cei cu doze mici.
Pentru recurentul inculpat apărătorul din oficiu învederează instanței că prin cererea de recurs promovată se solicită a se dispune cercetarea în stare de libertate inculpatului, având în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au încetat și nu este dovedit că inculpatul este traficant de droguri, avea un loc de muncă până la momentul arestării.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care există temerea că-și vor relua activitatea infracțională având în vedere că din propriile declarații reiese că aceștia sunt consumator de droguri, astfel încât pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor formulate de inculpați și de menținea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, având în vedere că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura si gravitatea faptelor comise, trafic de droguri de mare risc, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, solicită să fie cercetați în stare de libertate întrucât nu se fac vinovați de faptele ce le sunt imputabile, inculpatul precizând că a fost audiat în calitate de martor iar acum este inculpat, inculpatul precizând că nu s-a aflat în localitatea B la date presupusei fapte.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 14.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. S-a arătat, astfel, că din materialul probator administrat în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă în care se reține că au fost comise, apartenența inculpaților la o rețea organizată care se ocupă cu traficul de droguri, precum și circumstanțele personale ale acestora, inculpații, și fiind cunoscuți cu antecedente penale, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
Tribunalul a reținut că există indicii temeinice constând în transcrierile interceptărilor convorbirilor telefonice, a mesajelor tip SMS și precum și a convorbirilor audio-video din mediul ambiental, declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție domiciliară.
Tribunalul a arătat că, față de stadiul dosarului și buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și arătând, în esență, că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Se susține că, relativ la inculpatul s-a dovedit că nu are legătură cu grupul infracțional, există un singur act material săvârșit de acesta, a recunoscut fapta, se află în stare de arest de un an și 4 luni, astfel încât a fost atins termenul rezonabil, rezonabilitatea socială a faptei s-a diminuat, iar circumstanțele personale - lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că avea un loc de muncă, vârsta acestuia, dovedesc că, lăsat în libertate, inculpatul nu ar prezenta pericol pentru societate și nici un impediment în buna desfășurare a procesului penal.
Pentru recurentul inculpat se solicită a se dispune cercetarea în stare de libertate inculpatului, având în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au încetat și nu este dovedit că inculpatul este traficant de droguri, avea un loc de muncă până la momentul arestării.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate.
Inculpații și au fost arestați preventiv la data de 5 iunie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. d) și f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată alături de ceilalți inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în data de 13.12.2007, a vândut împreună cu inculpatul colaboratorului cu identitate atribuită " " 3 doze de heroină contra sumei de 300 lei. Cu privire la inculpatul, s-a mai reținut că, la data de 18.02.2008, a vândut prin intermediul inculpatului, 4 doze de heroină în schimbul sumei 200 lei colaboratorului cu nume de cod " ", iar, la data de 4.07.2008, cu ocazia percheziției domiciliare, a fost depistat deținând 3 doze de heroină și 38 comprimate de metadonă destinate vânzării.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată că acestea se mențin și în prezent, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143, art. 148 lit. d și f
C.P.P.Din materialul probator administrat în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală.
Astfel, Curtea reține ca fiind relevante procesele - verbale de investigații întocmite de organele de poliție judiciară, procesele - verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesele - verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor cu identitate protejată, procesele - verbale de redare a discuțiilor din mediul ambiental și a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță, procesele - verbale privind notele de redare ale convorbirilor telefonice și comunicărilor tip SMS și interceptate în mod autorizat, declarațiile martorilor, și, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, precum și declarațiile inculpaților.
De altfel, inculpatul nu a contestat existența indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea faptei ci a invocat neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. de art. 148 lit.f precum C.P.P. și depășirea duratei rezonabile a arestării preventive.
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. d și f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetării judecătorești fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracțiune și urmările pe care le produc asupra sănătății publice și siguranței persoanei, caracterul continuat și amploarea activității desfășurate, apartenența inculpaților la o rețea organizată care se ocupă cu traficul de substanțe interzise, precum și circumstanțele personale ale inculpaților - atât inculpatul cât și inculpatul nefiind la primul conflict cu legea penală, inculpatul fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, puși în libertate, aceștia ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii de venituri.
că inculpații ar putea comite și alte infracțiuni în situația în care ar fi eliberați rezultă și din împrejurarea că atât inculpatul cât și inculpatul au fost anterior arestați într-o altă cauză - dosarul nr-, având ca obiect același tip de infracțiune - art. 2 din Legea -, însă fiind puși în libertate ca urmare a revocării măsurii arestării preventive au continuat activitatea infracțională și au fost arestați și cercetați în cauza de față, fiind incident astfel și temeiul prev. de art. 148 lit. d
C.P.P.Toate aceste împrejurări formează convingerea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceștia aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Inculpatul a susținut de asemenea că a fost depășit termenul rezonabil prev. de art. 6 alin. 1 din CEDO, în condițiile în care inculpatul este arestat preventiv de peste 1 an și 4 luni.
Curtea constată că în raport de complexitatea cauzei - numărul mare de inculpați, natura infracțiunii pentru care sunt cercetați, numărul mare de probe ce au fost sau urmează a fi administrate, precum și de stadiul procesul al cauzei, durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit un termen rezonabil. Totodată, Curtea constată că nu există motive imputabile instanțelor judecătorești, pentru care cercetarea judecătorească nu a fost finalizată până la acest moment, fiind necesară în continuare administrarea unor probe, astfel că nu există o culpă a organelor judiciare, pentru a se putea reține depășirea termenului rezonabil al duratei arestării preventive a inculpatului.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați și împotriva încheierii de ședință din data de 14.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă pe recurentul - inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat și pe recurentul - inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER,
RM
- Secția I-a penală:
2 ex./15.10.2009
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
