Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1329/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2271/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1329
Ședința publică de la 29 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 04 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și personal, aflați în stare de arest și asistați de apărători aleși - avocat și - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurenții inculpați, Avocat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar în cazul în care instanța apreciază că pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești se impune luarea unei măsuri preventive, aceasta să fie una mai puțin restrictivă, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea recursului, solicită a se avea în vedere că în mod greșit instanța a reținut că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, or, având în vedere, pe de o parte, faptul că temeiul avut în vedere la luarea acestei măsuri l-a constituit art.148 lit.b Cod de procedur[ penală, solicită a se constata sub acest aspect că, după administrarea probelor la urmărirea penală, s-a constat că recurentul inculpat a recunoscut că a lovit victima astfel încât nu se mai poate imputa inculpaților că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Pe de altă parte, cu privire la îndeplinirea condițiilor prev de art.148 lit.f Cod de procedur[ penală, arată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții pentru a se impune menținerea măsurii arestării preventive, sens în care apreciază că, în raport de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, cu referire la lipsa antecedentelor penale, la faptul că inculpații provin dintr-o familie organizată, dar si la împrejurarea că fapta a fost săvârșită din culpa părții vătămate, conflictul dintre părți având loc chiar în curtea inculpaților, lăsarea în stare de libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Concluzionând, arată că, deși infracțiunea este deosebit de gravă, în aprecierea pericolului pentru societate nu trebuie avută în vedere doar gravitatea generică a faptei, ci și circumstanțele reale ale săvârșiri acesteia, precum și cele e personale ale inculpaților.
Avocat pentru recurenții inculpați, arată că achiesează la concluziile colegului său, solicitând a se avea în vedere că decesul victimei nu a avut loc ca urmare a loviturilor aplicate de inculpatul ci s-a datorat asfixierii mecanice și mai mult, inculpatul a lovit victima întrucât aceasta îl lovise pe tatăl său, inculpatul care este nevinovat, astfel încât, în opinia sa, inculpații pot fi cercetați în stare de libertate fără a împieta asupra bunului mers al procesului penal și fără să prezinte un real pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că, în raport de natura și gravitatea faptelor comise - omor deosebit de grav, modul în care inculpații au acționat, prin folosirea unor obiecte vulnerante apte să producă leziuni care să ducă la suprimarea unei vieți, numărul mare de lovituri aplicate victimei, rezultatul acțiunilor inculpaților, în opinia sa, lăsarea în stare de libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, arată că este nevinovat și a fost împușcat în cap, iar inculpatul arată că a lovit victima întrucât îi împușcase tatăl.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
PrinÎncheierea de ședință din data de 04 2009, pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art.3002Cod de procedură penală, raportat la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților (fiul lui și. născut la data 05.01.1990. în B, arestat în baza nr.118/UP/l6.06.2008 emis de Tribunalul București - Secția I Penală), (fiul lui și, născut la data de 10.12.1972. în com. Găneasa. jud. I, arestat în baza nr.119 /UP/16.06.2008 emis de Tribunalul București - Secția I Penală), (fiul lui și, născut la data de 01.01.1975. in B, arestat în baza nr.120/UP/16.06.2008 emis de Tribunalul București - Secția I Penală) și (fiul lui și, născut la data de 02.08.1977, în B, arestat în baza nr.121/UP/16.06.2008, emis de Tribunalul București - Secția I Penală), iar, în temeiul art.139 Cod de procedură penală, a respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de cei patru inculpați.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de fiecare inculpat continuă să existe și nu s-au schimbat, pe de o parte fiind îndeplinite condițiile prev.de disp. art.143 Cod de procedură penală, în sensul că există probe privind comiterea de către inculpați a faptelor penale reținute în sarcina fiecăruia, respectiv procesele-verbale de cercetare la fața locului, cu planșe fotografice, procesele-verbale de tratare a palmelor inculpaților cu Iron, înscrisurile medicale, cu planșe fotografice, inclusiv raportul de necropsie nr.A-, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, privind pe victima, declarațiile martorului cu identitate protejată, declarațiile martorilor, și, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele fotografice, cu planșe fotografice, iar pe de altă parte fiind satisfăcute și cerințele art.148 alin.1 lit.b Cod de procedură penală, în sensul că există indicii că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori și respectiv ale art.148 alin.1 lit. Cod de procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune concurentă este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptelor penale, care au avut urmări negative asupra ordinii de drept și decesul unei persoane, lovită în stradă de mai mulți participanți, înarmați cu diverse obiecte contondente, precum lopată, furcă, lamă de sabie, de base-ball, metalică.
Cu privire la cererile formulate de inculpații, și, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, Tribunalul a apreciat că argumentele invocate de inculpați în susținerea acestor cereri nu sunt de natură să conducă la ideea că s-ar fi schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel că solicitările lor în acest sens au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 16 2009)inculpații și.
Recursurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 23 2009.
Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 29 2009, ce doi inculpați recurenți, prin apărătorii lor aleși au solicitat admiterea recursurilor declarate împotriva încheierii Tribunalului din data de 04 2009, casarea acesteia și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, în cazul în care instanța ar aprecia că pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești se impune totuși luarea unei măsuri preventive, aceasta să fie una mai puțin restrictivă, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea recursurilor, apărătorii celor doi inculpați recurenți au invocat faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece în ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit.b Cod de procedură penală, acesta nu mai subzistă în contextul în care în urma administrării de probe în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a lovit victima, așa încât nu li se mai poate imputa inculpaților că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, iar referitor la temeiul prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, în cauză nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții impuse de acest text de lege, întrucât în raport de circumstanțele personale ale inculpaților - necunoscuți cu antecedente penale și provenind din familii organizate, precum și față de împrejurările săvârșirii faptei, care a fost generată de culpa părții vătămate, conflictul având loc chiar în curtea inculpaților, lăsarea în libertate a acestora nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Au mai susținut apărătorii inculpaților recurenți că deși infracțiunea dedusă judecății este deosebit de gravă, în aprecierea pericolului pentru societate nu trebuie avută în vedere doar gravitatea generică a faptei, ci și circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia, precum și cele personale ale inculpaților, apreciind în raport de aceste argumente că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate fără a împiedica bunul mers al procesului penal și fără să prezinte un real pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile celor doi inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații și au fost arestați preventiv la data de 16 iunie 2008, în baza nr.118/UP și respectiv nr.119/UP emise de Tribunalul București - Secția I Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.b și f din Codul d e procedură penală, măsura preventivă privativă de libertate luată față de cei doi inculpați fiind ulterior prelungită și menținută succesiv de către instanța de judecată competentă.
Ambii inculpați, alături și de inculpații și, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.1516/P/2008 din data de 08.12.2008 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, fiind acuzați de săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art.174 rap. la art.175 lit.i Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321 alin.1 și 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 litera a Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpaților s-a reținut că în seara zilei de 14.06.2008, între fiul victimei și persoane din familia inculpaților a avut loc o ceartă, iar în urma acestui incident, victima, zis "", împreună cu alte două persoane, a venit în fața imobilului din -. sector 2. unde se aflau inculpații împreună cu mai multe persoane din familia lor și după un schimb de replici, victima a fost atacată de inculpați și lovită în mod repetat cu corpuri contondente (lopată, lamă de sabie, de baseball. furcă, metalică/bară metalică); în stradă; victima a fost lovită în continuare de către inculpați și după ce a căzut la pământ în stare de inconștiență, fiind apoi transportată la spital unde a decedat la scurt timp.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și, întocmai ca și instanța de fond, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de aceștia a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind pe deplin satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, asemenea primei instanțe, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent relevă suficiente motive verosimile de a crede că aceștia au săvârșit într-adevăr infracțiunile pentru care sunt judecați, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea lor directă, nemijlocită, la comiterea infracțiunilor respective.
Sub acest aspect prezintă relevanță următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de cercetare la fața locului din data de 15.06.2008, însoțite de planșe fotografice, raportul medico-legal de necropsie nr.A3/942/17.11.2008, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, potrivit căruia victima a decedat în urma asfixiei mecanice, prin aspirat sanguin traheo-bronșic, ca efect al unui traumatism facial, cu mențiunea că prezenta numeroase plăgi tăiate și echimoze pe palme, brațe și torace, raportul de expertiză medico-legală - examen ADN nr./70745/28.11.2008, care atestă că probele de pietriș și sânge, ridicate de pe str. -, din sectorul 2, B, aparțin inculpatului, iar urmele biologice de pe mătură și lopată aparțin inculpatului, declarațiile martorului cu identitate protejată, declarațiile martorilor, zis "", zis "", zis " ", și, zis "", care au arătat că inculpații, înarmați cu obiecte contondente, au lovit victima, iar, când și-au dat seama că aceasta nu mai mișcă, au fugit, recunoscându-i pe inculpați de pe planșele fotografice, după cum atestă procesele-verbale din data de 15.06.2008, însoțite de planșe fotografice.
Totodată, Curtea găsește că este în afara oricărui dubiu, că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, prin raportare la gravitatea deosebită a faptelor de care aceștia sunt acuzați, pedepsite extrem de sever de legiuitor (mai ales infracțiunea de omor calificat pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi), la împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acestora (constând în aceea că inculpații, în grup, înarmați cu obiecte contondente, precum sabie, metalică, lopată, furcă, au năvălit asupra victimei, pe care au lovit-o cu bestialitate în stradă, în plină z), la urmările dramatice produse asupra victimei (constând în cauzarea unor leziuni traumatice foarte grave, care în cele din urmă au condus la decesul acesteia) și nu în ultimul rând la datele ce caracterizează persoana inculpaților.
Sub acest din urmă aspect, al referințelor personale ale inculpaților, Curtea observă că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în anul 2006 la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, iar prin atitudinea procesuală oscilantă pe care au manifestat-o în cadrul anchetei până în momentul de față, aceștia dovedesc că nu conștientizează semnificația profund negativă a comportamentului lor antisocial.
În ceea ce privește acele referințe personale care caracterizează favorabil persoana inculpaților, Curtea apreciază că acestea nu sunt de natură să justifice reconsiderarea necesității privării lor de libertate, ele urmând a fi eventual valorificate ulterior, drept criterii legale de individualizare a pedepsei, în măsura în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva lor.
Pe de altă parte, în contextul săvârșirii unor fapte atât de grave, poate fi anticipată în mod rezonabil și temerea că eventuala punere a inculpaților în stare de libertate, ar fi de natură să genereze în rândul opiniei publice un puternic sentiment de indignare și de neîncredere în corecta înfăptuire a justiției.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, prin nealterarea adevărului judiciar, o atare apreciere fiind justificată de faptul că pe baza datelor existente în cauză s-a stabilit că inculpații au încercat să zădărnicească, în mod indirect, aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, relevante în acest sens fiind procesele - verbale de redare a interceptărilor telefonice, din care rezultă că inculpații, prin intermediul rudelor acestora, au încearcă să influențeze declarațiile martorilor, pentru denaturarea adevărului.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii de ședință din data de 04 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 04 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurenții inculpați la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2/22 10 2009
---II.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
