Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1350/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2140/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1350/
Ședința publică de la 22 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 27.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul inculpat, avocat ales împuternicire avocațială nr.11/2009, recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/10.09.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, apreciază că încheierea de ședință din 27.08.2009 prin care s-a menținut starea de arest preventiv, este nelegală și netemeinică.
Consideră că sunt încălcate dispozițiile relative la durata rezonabila a arestării preventive, inculpatul din boxă aflându-se în detenție preventivă de mai bine de un an de zile.
Arată că instanța de fond, în mod corect a acordat termene pentru lipsă de procedură, biroul de citații nerespectându-și îndatoririle legale, iar administrația penitenciarului neprezentând diferiți inculpați din varii motive, instanța aflându-se în imposibilitate de audiere a inculpaților.
Apreciază că în cauza de față au fost cooptați mai mulți inculpați presupus a fi comis diferite infracțiuni, însă în ceea ce-l privește pe inculpatul consideră că acesta, aflat în stare de libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Consideră că modalitatea concretă de comitere a faptei nu reprezintă un criteriu prevăzut de disp.art.143 și 148 lit.f
C.P.P.Susține că in mod greșit instanța a abordat pericolul pentru ordinea publică, plecând de la gravitatea și natura infracțiunii.
Solicită a se avea in vedere că inculpatul se află în arest preventiv pentru săv.infr.prev. de art.180 alin.1 și Cod Penal art.26 rap. la art.180 alin.1 și Cod Penal pentru infr.prev. de art.323 în Cod Penal sensul că împreună cu fiul său ar fi constituit o temută organizație criminală
În concret inculpatul a observat că fiul său, aflat în curtea blocului, avea o altercație cu partea vătămată.
Consideră că problema stării de arest trebuie fi abordată vis a vis de fiecare inculpat în parte, or nu a lovit efectiv partea vătămată, iar la acest moment nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Apreciază că o durată de arest preventiv de 1 an și 6 luni este departe de a constitui un termen rezonabil. Totodată arată că la dosar nu există nici un fel de probe că inculpatul aflat în stare de libertate ar impieta cu ceva buna desfășurare a procesului penal, nu are antecedente penale, a avut o poziție sinceră.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de antevorbitorul său, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere durata arestului preventiv, poziția sa de recunoaștere a faptelor iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică și mai mult din probele administrate până în acest moment procesual rezultă că temeiurile, prev. de art.143 și 148 lit.b,c și f avute C.P.P. în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Menționează că nu au fost administrate probe din care să reiasă că inculpații nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică și că ar putea fi cercetați în stare de libertate.
Consideră că durata arestului preventiv trebuie a fi analizată în raport de complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați, probatoriul vast ce urmează a fi administrat.
Arată că periculozitatea inculpaților a reieșit din modalitatea de comitere a faptelor și având în vedere că există date că inculpații în mod constant prezentau un comportament violent, consideră că, odată lăsați în libertate există temerea că aceștia și-ar relua activitatea infracțională.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, are 4 copii, soția este bolnavă. Precizează că nu va influența buna desfășurare a procesului penal și că este singurul care se mai află în arest, ceilalți inculpați fiind liberi.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut comiterea faptei, a colaborat cu organele de cercetare și solicită a se avea în vedere că are 2 copii minori.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 27 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.3 pr. pen. menținerea stării de arest a inculpaților,.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că temeiurile de fapt și de drept ale arestării inițiale a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a arătat că sunt încălcate dispozițiile relative la durata rezonabila a arestării preventive, el aflându-se în detenție preventivă de mai bine de un an de zile. Susține că in mod greșit instanța a abordat pericolul pentru ordinea publică, plecând de la gravitatea și natura infracțiunii. Arată că se află în arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 alin.1 și Cod Penal art.26 rap. la art.180 alin.1 și Cod Penal pentru infracțiunea prev. de art.323 cod penal, că nu a lovit efectiv partea vătămată, iar la acest moment nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv, neexistând niciun fel de probe că aflat în stare de libertate ar impieta cu ceva buna desfășurare a procesului penal, nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpații recurenți dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin.1 cod penal, art. 26 cod penal rap.la art. 180 alin.1 cod penal, art. 217 cod penal, art. 192 alin.2 cod penal, art. 321 alin.2 cod penal (două fapte), art. 323 cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit.a cod penal iar inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin.2 cod penal, art. 192 alin.1,2, cod penal, cu aplic. art. 33 lit.a cod penal.
Cei doi inculpați recurenți au fost arestați preventiv în baza încheierii din camera de consiliu din data de 08.02.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 08.06.2007, împreună cu, și și cu alte persoane rămase neidentificate, înarmate cu bâte, răngi și topoare, au amenințat și lovit pe părțile vătămate G, și G, provocându-le leziuni traumatice, după care, continuând scandalul, au distrus ușa de acces în imobilul părții vătămate G, au pătruns în acest imobil foră nici un drept, distrugând diverse bunuri din locuință, iar în data de 22.09.2007 împreună cu și, prin violență, au deposedat pe partea vătămată de mai multe bunuri personale.
În ceea ce- l privește pe inculpatul, s-a reținut că la data de 02.02.2008, împreună cu inculpații și au pătruns fără drept, în locuința numiților și, unde au răpit-o pe partea vătămată și au lipsit-o de libertate în locuința din -, sector 2, până la data de 07.02.2008 când a fost depistată de organele de poliție.
Potrivit art.300/2 pr. pen. instanța este datoare să verifice din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului arestat și potrivit art.160/b alin.1 și alin.3 pr. pen când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea stării de arest a inculpatului.
Curtea reține că instanța de fond a constatat în mod corect că materialul probator administrat până în prezent nu face să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele ce li s-au reținut în sarcină prin actul de sesizare a instanței iar, pe de altă parte, sunt îndeplinite exigențele art.148 lit.f pr. pen. atât cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni cât și cu privire la existența pericolului pentru ordinea publică ce l-ar prezenta punerea lor în libertate.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii - așa cum a arătat apărătorul inculpatului - dar totuși nu se poate face abstracție de natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații.
Fapte de natura celor de care sunt acuzați inculpații - îndreptate împotriva vieții, integrității corporale și sănătății persoanei precum și împotriva patrimoniului - presupun o rezonanță socială negativă, o stare de indignare, de dezaprobare publică iar judecarea inculpaților în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 136 alin.8 pr. pen. impun, printre alte criterii la luarea măsurii arestării preventive "pericolul social al faptei" întrucât gradul acestuia este un indicator al gravității afectării ordinii publice. Or, activitatea infracțională pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, prin amploarea, intensitatea și formele de manifestare prezintă un grad sporit de pericol social și perturbă grav desfășurarea relațiilor sociale.
Circumstanțele personale favorabile invocate de către inculpați - lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră - au fost cunoscute la momentul luării măsurii arestării preventive și nu constituie o modificare a temeiurilor arestării pentru a justifica punerea lor în libertate, acestea fiind apreciate, de altfel, în contextul circumstanțelor reale ale cauzei.
Având în vedere stadiul procesual, privarea de libertate în continuare a inculpaților corespunde scopului prevăzut de art. 136 pr. pen. fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Corect a apreciat instanța de fond că menținerea măsurii arestării preventive se justifică și din perspectiva jurisprudenței CEDO care, în aplicarea dispozițiilor art. 5 parag.3 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale, a arătat că motivele pentru a menține o persoană arestată în detenție preventive sunt "suficiente și pertinente" atunci când interesul public al menținerii ordinii în cauză trece înaintea dreptului persoanei de a fi judecată în libertate, în condițiile în care ordinea publică rămâne realmente amenințată raportat la persoana în cauză și la natura infracțiunii, care produce o anumită tulburare socială.
În ceea ce privește critica inculpaților privind depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, Curtea împărtășește opinia primei instanțe în sensul că aceasta este nefondată prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la principiile și criteriile stabilite în jurisprudența instanței europene: gravitatea faptelor, complexitatea și specificul cauzei, comportamentul autorităților și al părților.
Față de cele reținute, apreciind că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 27.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei și pe inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care pentru acesta din urmă, 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,1 22. 09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.AN
2 ex/6.10.2009
22 Octombrie 2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
