Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1391/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 8824/2/2009
2227/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1391
Ședința publică de la 02 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - I, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, - și, împotriva încheierii de ședință, din data de 11.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 58805, emisă de Baroul București - Cabinet individual, și, ambii personal, în stare de arest și asistați de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară și, personal în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că acesta și-a recunoscut și regretat fapta comisă, iar în raport de circumstanțele personale, de vârsta acestuia și de faptul că este arestat de peste un an, apreciază că nu se mai impune menținerea acestei măsuri preventive.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și revocarea măsurii preventive, având în vedere că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii, nu face parte dintr-un grup organizat, nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea stării de arest preventiv, care, durează de 13 luni de zile, iar în raport și de circumstanțele personale ale acestuia, consideră că se impune aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurenților - inculpați și având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării preventive și lăsarea inculpaților în stare de libertate.
Consideră că, temeiurile inițiale nu mai subzistă la acest termen, nu sunt indicii că aceștia ar fi un pericol pentru ordinea publică, sau, ar încerca ă zădărnicească aflarea adevărului, sunt arestați de mai mult de un an, motive pentru care, în raport și de circumstanțele personale ale acestora, solicită înlocuirea acestei măsuri, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Apreciază că, în raport de modalitatea de comitere a infracțiunii, de numărul mare de inculpați, de complexitatea cauzei, de natura infracțiunii și de numărul mare de acte materiale săvârșite, justifică durata mare a măsurii arestării preventive a inculpaților și menținerea acestei măsuri.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, arată că este de acord cu cele expuse de către apărătorul său.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită să fie lăsat în libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prinîncheierea de ședință din data de 11.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penalăs-au dispus următoarele:
În temeiul art.3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații, și alți inculpați.
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală s-au respins, ca neîntemeiate, cererile inculpaților, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
1. Cu privire la inculpatul, s-a reținut că în perioada august - septembrie 2008 vândut diverse cantități de droguri către alte persoane, iar în data de 06.09.2008, împreună cu inculpata, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " 20 comprimate ecstasy, cu ocazia percheziției domiciliare fiind găsite în posesia inculpatului fragmente vegetale de canabis deținute în vederea consumului propriu.
Și la acest moment procesual sunt întrunite exigențele art. 143 al. 1 C.P.P. întrucât materialul probator administrat în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești până în acest moment, material din care relevante în privința acestui inculpat sunt declarațiile colaboratorului sub acoperire, procesul-verbal de transcriere a interceptărilor audio în mediul ambiental efectuate în data de 06.08.2008, cât și mențiunile procesului-verbal de percheziție domiciliară din data de 24.09.2008, din care rezultă că în camera ocupată de inculpat se aflau fragmente de cannabis în cantitate de 0,24.
Deși inculpatul a susținut că nu este decât consumator de droguri și nu a comercializat vreodată astfel de substanțe, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual probele existente cu privire la tranzacția din 6.08.2099, la care s-a făcut referire mai sus, constituie indicii temeinice și concludente de natură a crea suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele ce i se impută.
S-a apreciat că se mențin în privința inculpatului temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, atât condiția limitei de pedeapsă, mai mare de 4 ani, în privința fiecăreia dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cât și condiția pericolului social, pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a acestuia.
În ceea ce privește aspectul îndeplinirii condițiilor privitoare la existența unui pericol social concret, tribunalul a avut în vedere mai întâi gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere de droguri în vederea consumului propriu, gravitate relevată atât de frecvența infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc comise în B, numărul mare de astfel de infracțiuni aflat pe rolul instanțelor de judecată fiind deosebit de grăitor, cât și urmările grave pe care astfel de infracțiuni le produc asupra fiecărui consumator, aspecte ce reclamă și un tratament juridic ferm să descurajeze potențialii traficanți.
La aceeași concluzie converg și împrejurările concrete ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, datele cauzei relevând că activitatea acestuia de distribuire de droguri a avut o amploare remarcabilă, acesta acționând de altfel în consens și cu ceilalți membrii ai grupului procesual din care face parte, în condiții ce conferă activității sale un caracter constant și bine pus la punct.
Datele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale și cu o școlarizare superioară, nu sunt apte la acest moment să diminueze periculozitatea socială a inculpatului, întrucât sunt contrabalansate de gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, putând fi avute în vedere la o eventuală individualizare a pedepsei.
2. În sarcina inculpatului s-a reținut că, în perioada mai-septembrie 2008, vândut diferite cantități de substanțe stupefiante către diverse persoane în cadrul unui grup infracțional organizat, iar în data de 22.05.2008 a vândut 0,52 grame colaboratorului sub acoperire cu nume de cod " ", iar în data de 15.08.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " 10 comprimate ecstasy, iar în data de 25.05.2008 a fost depistat deținând cantitatea de 3.08 grame rezină de canabis în vederea consumului propriu.
Și în privința acestui inculpat, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite exigențele art.143 alin.1 Cod procedură penală, materialul probator administrat până în prezent, respectiv declarațiile colaboratorilor sub acoperire cu nume de cod " " și " ", procesul-verbal de constatare întocmit la data de 25.05.2008, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului ce a recunoscut că furniza acestei inculpat diverse cantități de droguri cât și declarațiile inițiale de recunoaștere ale inculpatului, care a recunoscut în cursul urmăririi penale că, începând cu primăvara anului 2008, început să vândă droguri pe care le procura în cea mai mare parte de la inculpatul, dar și de ia inculpatul, iar ocazional consuma droguri, furnizând indicii temeinice în sensul susținerii învinuirii aduse inculpatului la acest moment.
Aceste date și indicii temeinice nu pot fi înlăturate în acest moment procesual de simpla revenire a inculpatului, alături de ceilalți inculpați și a martorilor asupra declarațiilor inițiale, reveniri ce nu sunt motivate, și susținerea sa că a fost numai un consumator de droguri, întrucât cel puțin la acest moment procesual aceste susțineri nu au suport probator.
Și la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P. la aprecierea condiției pericolului social Tribunalul având în vedere în primul rând, ca și în cazul inculpatului precedent, gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere de droguri în vederea consumul propriu, gravitate relevată atât de frecvența infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc comise în Municipiul B, numărul mare de astfel de infracțiuni aflat pe rolul instanțelor de judecată fiind deosebit de grăitor, cât și urmările grave pe care astfel de infracțiuni le produc asupra fiecărui consumator, și în al doilea rând împrejurările concrete în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională, perioada mare de timp, numărul mare al actelor materiale cu privire la care există indicii și caracterul organizat în care inculpatul a realizat activitatea de trafic de droguri în formă continuată, acesta acționând în cadrul unui grup infracțional organizat în sensul art. art.7 al.l și 3 din Legea nr. 39/2003.
Referirile inculpatului cu privire la presupusa activitate de constrângere exercitată asupra sa de numitul G sau nu pot disculpa inculpatul de activitatea infracțională de care este acuzat întrucât această presupusă violență nu are caracterul unei constrângeri fizice conform art. 46 cp. Această împrejurare chiar reală nu poate nici diminua gravitatea activității infracționale a inculpatului, în condițiile în care acesta putea oricând denunța o astfel de presiune exercitată asupra sa sau găsi modalități adecvate de aoe vita.
Starea de minoritate, lipsa de antecedente penale și educația inculpatului sunt date ce vor fi avute în vedere la o eventuală individualizare judiciară a pedepsei însă la acest moment procesual, aceste elemente analizate prin prisma gravității generice și concrete a faptei nu pot înlătura concluzia instanței în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
3. În privința inculpatului, s-a reținut în fapt că, în perioada iulie-septembrie 2008, vândut diferite cantități de droguri către diverși consumatori și a depozitat pentru inculpatul substanțe stupefiante, de la inculpat fiind astfel ridicate cantitățile de 0,76, 0,16 canabis și 50 comprimate ecstasy, reținându-se și că inculpatul a deținut cantitatea de 1,09 grame cocaină în vederea consumului propriu.
Tribunalul a constatat că în privința acestui inculpat sunt întrunite exigențele art. 143 al. 1 cp.p., întrucât situația de fapt reținută în sarcina inculpatului este susținută la acest moment procesual de indicii temeinice și concludente, Tribunalul având astfel în vedere procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre acest inculpat și inculpatul, din care rezultă că cel dintâi dădea indicații exprese inculpatului pentru ca acesta să ridice drogurile depozitate într-un spațiu special amenajat din scara blocului, ce se coroborează cu mențiunile proceselor-verbale de percheziție.
In ceea ce privește declarațiile date la termenul de judecată din data de 25.06.2009 de către inculpatul, prin care a revenit asupra relatărilor inițiale cu privire la activitățile, pe linie de trafic de droguri, ale inculpaților și, Tribunalul constată că această schimbare de poziție procesuală este nemotivată, mai ales în condițiile în care declarațiile date la urmărire penală sunt deosebit de detaliate și exprimă siguranță, certitudine în expunere.
Și la acest moment procesual se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f cp.p., sub aspectul condiției pericolului social Tribunalul luând în considerare alături de gravitatea generică sporită a infracțiunilor reținute în sarcina acestui inculpat, cu referire la care facem trimitere la paragrafele anterioare, și gravitatea concretă a activității infracționale a inculpatului, relevate de modalitatea concretă de comitere, perioada mare de timp pe care a fost desfășurată, împrejurarea că se afla în legătură directă cu cel puțin unul dintre membrii unui grup infracțional organizat, că a dat dovadă de o deosebită ingeniozitate în găsirea unei locații pentru a ascunde droguri pentru inculpatul, faptul că era cunoscut de ceilalți locatari ai blocului ca un consumator obișnuit de droguri, existând sesizări din partea locatarilor către familie în legătură cu faptul că inculpatul ascundea în casa liftului astfel de substanțe, toate aceste împrejurări reliefând periculozitatea socială sporită a acestui inculpat.
4. În privința inculpatului, s-a reținut în fapt că, în perioada mai-septembrie 2008, vândut diferite cantități de substanțe stupefiante (cocaină și ecstasy) către diverse persoane în cadrul unui grup infracțional organizat, în data de 14.07.2008 a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod 100 comprimate ecstasy, în data de 16.07.2008 a vândut aceluiași colaborator 95 comprimate ecstasy, iar cu ocazia percheziției domiciliare s-a găsit cantitatea de 4,09 rezină de cannabis deținută în vederea consumului propriu.
Situația de fapt este în opinia Tribunalului susținută la acest moment procesual de indicii temeinice și concludente și are în vedere, în acest sens, declarațiile colaboratorului sub acoperire, cu privire la datele de 14.07.2008 și 16.07.2008, susținute și de transcrierile înregistrărilor audio în mediul ambiental și transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu co-inculpații, și, cât și cu declarațiile co-inculpatului, date în cursul urmăririi penale, și ale inculpaților și, din care rezultă că inculpatul vindea cantități de droguri tuturor acestor inculpați, motiv pentru care apreciază că și în privința acestui inculpat sunt în continuare îndeplinite exigențele art. 143 al. 1
C.P.P.Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. - din data de 26.09.2008, s-a stabilit că cele 7 bucăți material solid, culoare maroniu închis, găsite la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare din data de 24.09.2008, conțin rezină de canabis, inculpatul susținând că a deținut această cantitate în vederea consumului propriu.
La acest moment procesual, apreciind pertinența probelor administrate în cursul urmăririi penale, Tribunalul a dat relevanță mai mare acestora, întrucât în contextul întregului material probator susținerile inculpatului că era numai consumator de droguri nu apar susținute de alte probe din cauză.
In ceea ce privește declarațiile date de inculpații și martorii audiați în faza cercetării judecătorești, ce reprezintă reveniri totale asupra pozițiilor din cadrul urmăririi penale, tribunalul alege să nu le acorde relevanță în detrimentul probelor administrate în cursul urmăririi penale, urmând a proceda însă la o apreciere globală a acestora după finalizarea cercetării judecătorești. Aceleași concluzii sunt valabile și cu privire la declarațiile inculpatului date în faza cercetării judecătorești prin care acesta tinde să îl disculpe pe inculpatul, întrucât nu există cel puțin la acest moment nici un argument serios care să justifice această schimbare de declarații.
S-a apreciat de asemenea că și la acest moment procesual se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P. în afara pericolului social ridicat al activităților ilicite de genul celor reținute în sarcina inculpatului, relevat de argumentele expuse anterior și pe care nu le vom mai relua, Tribunalul reținând în plus pentru a ajunge la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și împrejurările concrete ale activității infracționale a acestuia, calitatea de membru al unui grup infracțional organizat în condițiile unor legături stabile cu ceilalți membri ai rețelei, numărul mare al actelor materiale de trafic de droguri, toate aceste elemente relevând că acest inculpat desfășura o activitate prolifică pe linia traficului de droguri.
Argumentul susținut de apărare în sensul că acest inculpat avea o situație materială foarte bună și bune perspective de dezvoltare profesională și materială prin înființarea unul salon cosmetic împreună cu alți membri ai familiei și astfel nu ar fi avut nevoie să obțină venituri din vânzarea de droguri nu au o relevanță juridică sau o pertinență argumentațională deosebită, în condițiile în care și ceilalți inculpați beneficiau de o stare materială bună, decizia implicării în activitatea de trafic de droguri putând avea la bază și alte motivații decât nevoile materiale, ca de exemplu teribilismul sau influența anturajului, fără ca acestea să reprezinte cauze de disculpare sau de scuzare.
Pentru motivele arătate apreciază că și în privința acestui inculpat se impune menținerea în stare de arest preventiv.
n consecință, constatând că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. urmează a respinge, ca neîntemeiate, cererile inculpaților, și, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, apreciind că luarea acestei măsuri nu servește bunei administrări a cauzei.
Și din perspectiva art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, complexitatea cauzei, gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, amploarea materialului probator administrat în cauză impun concluzia că durata arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil, din acest punct de vedere soluția de menținere a măsurii arestării preventive nefiind, în opinia acestei instanțe, în contradicție cu practica O, concretizată în hotărârile invocate de apărare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, care au susținut, în esență, că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării lor preventive, fie din perspectiva condițiilor prev. de art.143 Cod procedură penală (inculpatul ), fie a celor prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, cu referire la circumstanțele lor personale favorabile. De asemenea, s-a făcut vorbire de durata mare de timp pe care s-a întins măsura arestării preventive a inculpaților, respectiv mai bine de un an.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Prima instanță a analizat în mod detaliat întrunirea cerințelor prev. de art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, cu referire la fiecare dintre inculpați în parte. Curtea constată că în urma acestei analize, instanța de fond a ajuns la concluzia întemeiată că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu numai că se mențin, ci și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Într-adevăr, probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că recurenții inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată (în pofida faptului că unii dintre inculpați și dintre martori au revenit asupra declarațiilor inițiale), fiind așadar întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală. Relevanță în acest sens prezintă: declarațiile colaboratorilor sub acoperire, procesele verbale de transcriere a interceptărilor audio în mediu ambiental, procesele verbale de percheziție domiciliară, concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, însele declarațiile inițiale ale inculpaților, probatorii la care, de altfel, s-a raportat și prima instanță.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, și acesta se menține, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate inculpaților (trafic de droguri de mare risc) este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un pericol real, concret, pentru ordinea publică. În acest sens, Curtea reține că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat mai multe criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune, printre care circumstanțele personale ale inculpatului (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc.), natura și gravitatea faptei (care, deși nu pot fundamentaîn mod singularmăsura arestării preventive, nu pot fi totuși înlăturate din această analiză), urmările produse etc. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod coroborat, pentru a se vedeadacășiîn ce măsurăse justifică privarea de libertate a unui individ, pe considerentul protejării ordinii publice. Relevanță, din acest punct de vedere, prezintă și jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), în care s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
În speță, este adevărat că inculpații beneficiază de date favorabile (tineri, necunoscuți cu antecedente penale, unii având un loc de muncă, iar alții fiind studenți); totuși, circumstanțele personale ale inculpaților nu pot susține doar prin ele însele, necoroborate cu celelalte criterii de care s-a făcut vorbire mai sus, concluzia că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Or, inculpații sunt trimiși în judecată în prezenta cauză pentru implicarea lor în activități de trafic de droguri de mare risc (dar și deținere de droguri în vederea consumului propriu - inculpații și și respectiv constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni - inculpatul ), activități care, față de modalitățile și împrejurările concrete în care au fost comise, față de urmările produse sau care s-ar fi putut produce (afectarea gravă a sănătății publice), relevă nu numai un ridicat grad de pericol social, dar și o periculozitate sporită a inculpaților. Tot astfel, împrejurarea că unii dintre recurenții inculpați sunt și consumatori de droguri, reprezintă un evident factor de risc în săvârșirea de noi fapte antisociale.
Ca atare, în condițiile date, judecarea inculpaților în libertate pentru fapte de o asemenea gravitate (fapte care, în plus, au cunoscut o recrudescență deosebită în ultimii ani) este de natură să provoace o reacție negativă a opiniei publice, să suscite acea "tulburare a societății" de care s-a făcut vorbire mai sus.
Inculpații recurenți au fost arestați preventiv la data de 25.09.2008, însă Curtea constată că intervalul de timp scurs de la acel moment, de circa un an de zile, nu depășește o durată rezonabilă în raport de complexitatea cauzei (dată de numărul mare de inculpați și de infracțiuni deduse judecății) și nu este nici de natură să atenueze semnificativ pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate, prin reacția negativă a opiniei publice, față de gravitatea faptelor pentru care sunt judecați.
Tot astfel, se constată că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Cum temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, în mod justificat prima instanță a menținut această măsură, cu consecința respingerii ca neîntemeiate a cererilor inculpaților și, de înlocuire cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de cei patru inculpați, soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 11.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații și la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Petre Popescu, Viorica Costiniu
