Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1396/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2282/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1396
Ședința publică de la 05 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Apreciază că judecarea inculpatului în stare de libertate nu reprezintă un impediment pentru desfășurarea procesului penal. Solicită a se avea în vedere faptul că, deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, a regretat fapta și a colaborat cu organele de anchetă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În raport de modalitatea concretă de comitere a faptei, respectiv infracțiunea de tâlhărie săvârșită pe timp de noapte, într-un loc public, de mai multe persoane, precum și de circumstanțele personale, acesta fiind recidivist, consideră că pericolul concret pentru ordinea publică este unul sporit.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a menținut starea de arest a inculpatului în baza 300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, ns.20.01.1987, arestat în baza nr.22/UP/28.02.2009 emis de Judecătoria sector 1 B și - fiul lui G și C, ns.20.06.1989, arestat în baza nr.21/UP/28.02.2009 emis de Judecătoria Sectorului 1 B și s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă și menținută cu respectarea condițiilor prevăzute de art.143 și art.148 lit. f Cod procedură penală întrucât în cauză există indicii temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Deasemenea se are în vedere circumstanțele personale ale inculpaților și reale ale faptei săvârșite, instanța a apreciat că se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpaților.
S-a mai avut în vedere modul concret de săvârșire a faptei, sentimentul de insecuritate pe care acest gen de fapte le induce în rândul opinie publice în lipsa unei măsuri ferme din partea autorităților statului, aspecte ce denotă o periculozitate sporită inculpaților și un pericol social deosebit al faptei. sporită a acestora reiese și din aspectul că au premeditat săvârșirea faptelor, au pus la cale un plan infracțional care să le asigure reușita infracțională, aceștia neezitând să se folosească de avantajul pe care îl aveau numeric asupra unei părți vătămate de sex feminin.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. A apreciat inculpatul că judecarea sa în stare de libertate nu reprezintă un impediment pentru desfășurarea procesului penal, solicitând a se avea în vedere faptul că, deși este cunoscut cu antecedente penale, a regretat fapta și a colaborat cu organele de anchetă.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent.
Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză, și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei - premeditat, în timpul nopții și în loc public -, perseverența infracțională, dar și persoana și conduita inculpatului care se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 15.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I- penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -08.10.2009
Dact. EA. 2 ex./08.10.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
