Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1397/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2303/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1397
Ședința publică de la 05 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.46/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpatsolicita admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Publicnu se opune administrării probei.
Curtea, deliberând, admite proba cu înscrisuri în circumstanțiere și constată proba administrată.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar.
În subsidiar, solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Solicită a se observa că instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată, deși reține că, în principal, ea este admisibilă, arătându-se expres în conținutul încheierii atacate faptul că nu există nici un fel de date că, odată pus în libertate, inculpatul ar avea conduita negativă la care face referire art.1602alin.2 Cod procedură penală. Însă, instanța de fond nu a avut la dispoziție și actele pe care le-a depus la acest termen, care conturează atât mediul în care trăiește și își desfășoară activitatea inculpatul, cât și modul în care a văzut el viața până la acest "derapaj" pe care l-a avut, fiind primul său contact cu legea penală, are doar 20 de ani, a terminat liceul cu media 9,65, este student. Solicită a i se da șansa de a continua studiile și de a se reintegra în societate. De asemenea, solicită a se observa familia din care provine inculpatul: mama este absolventă de studii superioare, cu o diplomă de masterat, tatăl este absolvent de studii superioare cu două doctorate, fiind o familie cu mult peste medie din punct de vedere al ținutei morale.
În ceea ce privește faptele pentru care este cercetat inculpatul, consideră că acestea sunt un simplu "derapaj" datorat vârstei și a unui anturaj greșit ales.
În opinia sa, în condițiile în care s-ar admite cererea, inculpatul ar avea posibilitatea de a se reintegra în societate, întrucât a conștientizat pe deplin consecințele negative ale faptelor sale.
În ceea ce privește menținerea arestării preventive în condițiile în care se va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, solicită a se observa că, într-adevăr, s-a constatat o creștere a numărului de asemenea fapte penale, însă acestea se comit fără violență, inculpatul neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat. Apreciază că subzistă pericolul concret avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Consideră, de asemenea, că există suficiente probe care să ateste presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa. Având în vedere modalitatea de comitere a faptei, cât și fenomenul îngrijorător care a luat amploare în ultima perioadă, apreciază că pericolul concret este unul ridicat și impune în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, mai ales că în prezenta cauză nu au fost administrate probele la Tribunalul București, urmând a se audia martorii și a se efectua celelalte probatorii în cauză.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate. Fapta sa a constat în montarea unor dispozitive de copiere a cardurilor pe un bancomat, motivat de faptul că avea nevoie de bani pentru a-și termina studiile și pentru a-și ajuta prietena. Nu a dorit să apeleze la părinții săi. Înainte de arestarea sa a lucrat ca agent de marketing la și la.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 16.09.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală, s-au dispus următoarele:
A fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 1.C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
În baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
S-au respins ca nefondate cererile inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, precum și cererile inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 din legea nr. 365/2002 și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, iar la luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f
C.P.P.Raportându-se la dispozițiile art. 1602și art. 1608aalin. 6.C.P.P. tribunalul a apreciat că deși formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu depășește limita de 18 ani închisoare și nu există date că lăsat în libertate inculpatul ar avea conduita negativă la care face referire art. 1602al. 2 Cod procedură penală), cererea este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, tribunalul a constat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, natura și gravitatea deosebită a activității infracționale reținute în sarcina inculpatului (din care rezultă că acesta are o adevărată "pregătire" și o anumită "specializare" în desfășurarea unei astfel de activități, cu un pronunțat caracter "tehnic"), puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte, determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale periclitate, precum și stadiul procesual al dosarului (în condițiile în care nu s-a procedat încă la audierea părților și a martorilor) îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal, realizarea eficientă a scopurilor acestuia și buna înfăptuire a justiției pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Sub aspectul legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, prima instanță a reținut că, în privința inculpaților, și, se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și se justifică privarea de libertate în continuare. Aceasta deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. și art. 148 lit. f C.P.P. existând atât indicii temeinice de săvârșire a unor fapte penale, cât și probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", la aprecierea acesteia tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpații a fost trimiși în judecată, ce prezintă un grad de pericol social ridicat, pericol care rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, dar și din modalitățile și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele, ce denotă o pregătire "tehnică" deosebită a inculpaților și o adevărată "specializare" în comiterea acestui gen de fapte penale. Totodată, instanța a ținut cont și de sentimentul de insecuritate indus utilizatorilor de mijloace de plată electronică, sentiment accentuat de înmulțirea îngrijorătoare a faptelor de acest gen comise în ultima perioadă. Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea inculpaților în libertate prezintăîn continuareun pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței, în principal, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și, în secundar, sub aspectul netemeiniciei menținerii măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat a solicitat a se avea în vedere, în esență, circumstanțele sale personale favorabile, respectiv mediul în care trăiește și își desfășoară activitatea, cadrul familial stabil, vârsta sa de doar 20 de ani, lipsa antecedentelor penale, situația școlară bună și împrejurarea că este student, date care justifică aprecierea faptei ca fiind un derapaj datorat vârstei și anturajului. În consecință, recurentul-inculpat a arătat că liberarea sa provizorie ar permite reintegrarea în societate și nu ar împieta buna desfășurare a procesului penal.
Sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive, inculpatul a susținut că aceleași date personale relevă nesubzistența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, prima instanță apreciat în mod just că aceasta este neîntemeiată, din examinarea tuturor datelor cauzei, inclusiv a înscrisurilor depuse în recurs, rezultând că liberarea provizorie nu este de natură a permite realizarea scopului măsurilor preventive în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. 2.
C.P.P.Astfel, în cauză sunt îndeplinite, neîndoielnic, condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare, prevăzute de art. 1602alin. 1, 2.Cod Penal, atât sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii (ce nu depășește 18 ani pentru infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. 2 și art. 25 din Legea nr. 365/2002), cât și sub aspectul inexistenței unor date concrete din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin vreuna dintre modalitățile prevăzute de art. 1602alin. 2.
C.P.P.Îndeplinirea acestor condiții nu conferă însă inculpatului un drept la liberare provizorie, ci doar o vocație, instanța fiind ținută a verifica și dacă cererea este întemeiată conform art. 1608aC.P.P. respectiv dacă circumstanțele cauzei evidențiază aptitudinea liberării provizorii sub control judiciar de a permite realizarea scopului măsurilor preventive.
În aprecierea acestei aptitudini, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei, respectiv atât împrejurările ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cât și eventuala evoluție ulterioară a acestora, astfel încât să rezulte în mod neechivoc faptul că liberarea provizorie este cea mai adecvată măsură pentru buna desfășurare a procesului penal.
În cauza de față, inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce presupun atât specializare și consecvență în pregătirea săvârșirii lor, cât și riscul repetabilității unor acte materiale similare, în condițiile în care informațiile bancare obținute în mod fraudulos pot fi folosite în mod repetat pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare cu astfel de instrumente.
infracțiunilor deduse judecații evidențiază, în consecință, necesitatea unei pregătiri mai minuțioase a activității infracționale și, implicit, o periculozitate socială mai mare a autorilor unor astfel de fapte, date ce trebuie avute în vedere la evaluarea impactului pe care liberarea provizorie a unui inculpat îl va avea asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Or, chiar dacă nu este cunoscut cu antecedente penale, recurentul-inculpat a manifestat un comportament infracțional repetitiv, orientat în mod cert spre aceeași valoare socială ocrotită de lege, respectiv încrederea publică în autenticitatea instrumentelor de plată electronică și în securitatea tranzacțiilor ce implică astfel de instrumente.
Așa cum rezultă din înseși declarațiile inculpatului, mobilul acestui comportament l-a constituit dorința de a obține în mod facil sume de bani destinate finalizării studiilor și ajutării unei prietene.
Or, în acest context, Curtea constată că mediul familial stabil, suficiența mijloacelor de trai asigurate de părinți și situația școlară bună avută la terminarea liceului s-au dovedit insuficiente pentru ca inculpatul să conștientizeze în mod efectiv importanța adaptării conduitei sale la normele de drept. inculpatului spre activități ce permit obținerea unor sume de bani în mod ilicit și repetarea unei astfel de conduite nu justifică aprecierea faptelor ca fiind un "derapaj" (așa cum a susținut inculpatul), ci ca o expresie a unei anumite înclinații spre activități antisociale.
Pe de altă parte, atitudinea procesuală a recurentului-inculpat care, deși a descris consecvent propria sa contribuție la faptele deduse judecații, s-a manifestat oscilant cu privire la contribuția celorlalți presupuși participanți, justifică temerea că lăsarea în libertate ar fi de natură să afecteze buna desfășurare a cercetării judecătorești, care este abia la început.
În raport de toate aceste elemente de fapt, Curtea apreciază că circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost invocate și reținute anterior, nu sunt de natură a justifica în mod pertinent și suficient concluzia că liberarea provizorie sub control judiciar ar fi măsura cea mai adecvată pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar critica recurentului sub acest aspect este nefondată.
În ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv, Curtea apreciază că aceasta este conformă exigențelor art. 160 alin. 3.C.P.P. în sensul că temeiurile ce au stat la baza acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Alături de persistența unor indicii temeinice de săvârșire a unor fapte penale, datele cauzei relevă în continuare un pericol social concret pe care lăsarea sa în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din împrejurările reținute anterior în cuprinsul prezentei decizii, cât și din amploarea acestui gen de infracțiuni și consecințele lor asupra securității operațiunilor cu instrumente de plată electronică.
Faptul că astfel de infracțiuni nu se comit cu violență (invocat de către recurent) este lipsit de relevanță, deoarece violența nu este o condiție necesară pentru a se reține tulburarea semnificativă a ordinii publice, o astfel de tulburare putând fi generată și în cazul săvârșirii unor fapte de natură a produce doar prejudicii materiale, dar prin mijloace ce presupun perseverență a autorilor săi și evidențiază o anumită înclinație spre obținerea rapidă a unor sume de bani ilicite.
În raport de aceste considerente, având în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului expuse anterior, Curtea apreciază că măsura arestării preventive este în continuare temeinic jusitifcată, iar soluția primei instanțe este legală și sub acest aspect.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 16.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 16.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală și îl obligă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-13.10.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
