Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 141/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 141
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 26 FEBRUARIE 2010
Complet format din
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru JUDECĂTOR 2: Adrian Bogdan Monica Vadana
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: -A -
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - - Biroul Teritorial Bacău - reprezentat prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții - inculpați în stare de arest, asistați după cum urmează: recurentul-inculpat asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu, recurentul - inculpat asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu și recurentul - inculpat asistat de avocat - apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Recurentul-inculpat, întrebat fiind, având în vedere că apărătorul ales - avocat, nu se poate prezenta la acest termen întrucât are dosare pe rolul Judecătoriei Roman, declară că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat, av. și av., pe rând, declară că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat din oficiu pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Neamț prin care s- dispus menținerea stării de arest a inculpatului, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond a se dispune înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul nu a fost implicat decât cu o societate, unde s-a deplasat în calitate de delegat, lucru confirmat și de administratorul aceste firme. Inculpatul nu a participat la încheierea vreunui contract, nu a fost prezent la niciuna dintre relațiile comerciale ce privesc celelalte două societăți.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale care operează în favoarea inculpatului, acesta suferă de o schizofrenie diagnosticată anterior săvârșirii acestei fapte, a fost internat de mai multe ori, aspect demonstrat cu actele medicale anexate.
Apreciază că măsura arestării se aproprie de un an și că nu se4 mai impune menținerea acesteia având în vedere participația pe care a avut-o și poziția procesuală adoptată. Mai mult, termenul rezonabil s-a depășit și în consecință, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru asistența juridică din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Avocat din oficiu pentru recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că perioada de când este arestat inculpatul, este suficientă, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia nu mai subzistă și că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Pentru asistența juridică din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Avocat - apărător ales pentru recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Neamț, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin aspră. Tribunalul Neamța considerat că temeiurile avute în vedere în 23 decembrie 2009 se mențin în continuare. Solicită să se ia în considerare faptul că pentru inculpat la data de 7.10.2009, trebuiau verificate temeiurile din data respectivă, astfel că pe fondul problemei, în speța de față, ca temei al menținerii a rămas doar acel pericol social impus de rezonanța socială negativă, care ar avea-o punerea în libertate a inculpatului.
Pe lângă termenul rezonabil pe care îl are arestarea trebuie avută în vedere și jurisprudența ( cauza Letelier contra Franței) în care Curtea Europeană a dat legalitate de drept arestării preventive pe acest temei, cu mențiunea expresă că această perioadă de arestare preventivă trebuie să fie pe o durată motivată și rezonabilă mai scurtă decât perioada generală a arestării preventive, pentru că această rezonanță socială își poate modifica în timp caracteristicile. Față de inculpatul, data săvârșirii faptei este aprilie 2009. De la data respectivă și până în luna octombrie, această rezonanță negativă a săvârșirii faptelor a existat, dar măsura arestării preventive s-a luat în octombrie și spune că până acum opinia publică a fost satisfăcută prin menținerea și prelungirea arestării preventive, prin faptul că s-a emis un rechizitoriu și că se află în cursul unei judecăți în care s-ar putea spune că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În cauza de față este vorba de o infracțiune economică și totuși prezumția de nevinovăție primează. Tribunalul Neamț nu a motivat menținerea stării de arest pe indiciile că inculpatul ar influența martorii, că ar avea tendințe să săvârșească o nouă infracțiune, ci doar pe această rezonanță socială. Până acum perioada arestării preventive este una suficientă și față de inculpat poate fi luată o altă măsură, fără ca acesta să se influențeze negativ nici opinia publică și nici desfășurarea cercetării judecătorești.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea încheierii, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin aspră.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursurilor declarate de inculpații, și în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondate, menținerea încheierii Tribunalului Neamț prin care a dispus menținerea stării de arest, ca fiind temeinică și legală, apreciind că temeiurile avute în vedere subzistă în continuare și nu s-au modificat.
Recurentul-inculpat personal în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recurentul-inculpat personal în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recurentul-inculpat personal în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dos- s-a dispus în temeiul art. 3002din Codul d e procedură penală, raportat la art. 160 alin. 1 și 3 din același cod, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților:, fiul lui și, născut la 24.05.1977 în municipiul R, județul N, cu domiciliul în comunei, sat, județul N, CNP -,,fiul lui și, născut la 21.05.1974 în municipiul R, jud. N, domiciliat în comuna, județul N, CNP -, dispusă prin încheierea nr. 13 din 28.04.2009 a Tribunalului Neamț, și, fiul lui și, născut la 06.08.1978 în municipiul R, județul N, cu domiciliul în comuna, sat, județul N, CNP -, dispusă prin încheierea nr. 28 din 07.10.2009 a Tribunalului Neamț, ca fiind legală și temeinică.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Neamț nr. 103/D/P/2009 din 23.12.2009, înregistrat la această instanță sub nr- din 23.12.2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului,fiul lui și, născut la 24.05.1977 în municipiul R, județul N, cu domiciliul în comunei, sat, județul N, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 3, și 5 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2008-2009, s-a asociat într-o grupare infracțională, împreună cu inculpații, și, și, prin inducerea în eroare a mai multor părți vătămate, le-au cauzat acestora importante prejudicii, a inculpatului,fiul lui și, născut la 21.05.1974 în municipiul R, jud. N, domiciliat în comuna, județul N, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, evaziune fiscală, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. 1 lit. b și f din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, folosirea, cu rea-credință, a creditului de care se bucură societatea, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2008- 2009, aderat la un grup infracțional, și, prin inducerea în eroare a mai multor părți vătămate, le-au cauzat acestora importante prejudicii, totodată, cauzând prejudicii bugetului de stat și folosind cu rea-credință creditul de care se bucura societatea pe care o administra și a inculpatului, fiul lui și, născut la 06.08.1978 în municipiul R, județul N, cu domiciliul în comuna, sat, județul N, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2008- 2009, aderat la un grup infracțional, și, prin inducerea în eroare a mai multor părți vătămate, le-au cauzat acestora importante prejudicii.
Totodată, prin același rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului,fiul lui și, născut la 19.12.1969 în comuna, județul N, cu același domiciliu,- A, jud. N, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 215 alin.1, 3, și 5 Cod penal, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2008-2009, s-a asociat într-o grupare infracțională împreună cu inculpații, și, și, prin inducerea în eroare a mai multor părți vătămate, le-au cauzat acestora importante prejudicii și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatelor persoane juridice "PROFI ", pentru săvârșirea infracțiunilor, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, evaziune fiscală, prev. de art. art. 9 alin.1 lit. b și f din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,
constând în aceea că, în perioada 2008-2009, prin intermediul acestei societăți comerciale, au fost săvârșite infracțiuni de prejudiciere a unor societăți comerciale, precum și a bugetului de stat, cu sume importante de bani, " CARNE COM" R, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin.1,2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2008-2009, prin intermediul acestei societăți comerciale, au fost săvârșite infracțiuni de prejudiciere a unor societăți comerciale.
Arestarea preventivă a inculpaților și, s-a dispus, pentru o durată de 29 de zile, prin încheierea nr. 13 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, iar a inculpatului, prin încheierea nr. 28 din 07.10.2009 a aceleeași instanțe, tot pentru o perioadă de 29 de zile, reținându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 143 alin. 1 din Codul d e procedură penală, respectiv sunt probe temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, precum și cele ale art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală, respectiv, inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul, verificând, în temeiul art. 3001Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, prin încheierea din 23.12.2009 a menținut această măsură, pentru inculpații, și, ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele dosarului, instanța a constatat că, de la data de 23 decembrie 2009 și până în prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați este legală și nu s-au modificat.
Față de inculpați este în derulare tragerea la răspundere penală pentru infracțiuni grave, prin care se pun în pericol valori sociale deosebite.
Împrejurările în care se reține că au fost săvârșite faptele pune în evidență periculozitatea inculpaților care, coroborată cu impactul și consecințele deosebite provocate în colectivitate, converg, indubitabil, spre convingerea că lăsarea inculpaților în libertate prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Inculpații au invocat, în cursul judecății lipsa vinovăției cu privire la fapta ce face obiectul judecății și greșita încadrare juridică dată acesteia prin rechizitoriu.
Instanța urmează ca, pe baza probelor ce au fost și urmează a fi administrate, să stabilească vinovăția sau nevinovăția lor, precum și încadrarea juridică a infracțiunilor pretins a fi comise.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Or, în cauză, până în acest moment procesual, din probele administrate rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată,pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Un alt motiv invocat de inculpați se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive, arătate în art. 143 și 148 Cod procedură penală, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că numai gravitatea faptei comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că în actul de sesizare se reține că inculpații au acționat împreună, pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
Chiar dacă pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpaților, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea, în opinia publică, un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În speță, pericolul social potențial se apreciază și în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise.
Instanța a considerat că nu au fost depășite limitele rezonabile ale duratei judecății și arestării preventive, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și nici art. 23 din Constituția României, în condițiile în care cauza este complexă.
Trecerea timpului, precum și existența unor motive obiective ce determină amânarea cauzei, nu constituie, în sine, motive de revocare a arestării preventive, în condițiile în care temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat.
Dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală prevăd posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii. Or, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat, cercetarea judecătorească urmând a fi completată cu probele dispuse la termenul de astăzi.
Raportat la natura faptelor pretins a fi comise, atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală, respectiv desfășurarea relațiilor comerciale, cu impact social deosebit, mai ales în perioada de criză economică, de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, de modul de operare, de numărul mare de societăți comerciale prejudiciate și de valoarea însemnată a prejudiciului cauzat acestora, dar și bugetului de stat, în cazul inculpatului, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
De asemenea, circumstanțele personale ale inculpaților nu sunt elemente de natură să conducă la revocarea măsurii arestării, datele referitoare la persoana lor fiind cunoscute, de altfel, la data arestării.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 3002din Codul d e procedură penală, raportat la art. 160 alin. 1 și 3 din același cod, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:,și, ca fiind legală și temeinică.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, și care invocă netemeinicia acesteia.
În motivarea recursurilor, apărătorii inculpaților au arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat nemaijustificându-se menținerea acestei măsuri.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, inculpații au invocat dispariția periculozității acestora pentru ordinea publică în situația în care ar fi lăsați în libertate, având în vedere natura și gravitatea moderată a faptelor pentru care sunt judecați, gradul redus de contribuție infracțională al acestora, perioada mare de timp petrecută în stare de detenție și circumstanțele personale care caracterizează pozitiv persoana acestora.
De asemenea, s-a mai invocat depășirea unui termenului rezonabil al arestării preventive.
În considerarea criticilor expuse, recurenții inculpați au solicitat casarea încheierii recurate și înlocuirea arestării preventive, cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, instanța de recurs constată că prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că recursurile inculpaților sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.6 alin.1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o "decizie definitivă" cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație". ( cauza Eckle Germaniei din 27 iunie 1968).
O altă subliniere făcută de C, se referă la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de ).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). în această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat, (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeană a avut în vedere și "comportamentul acuzatului" cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței), dar că nu i se va putea imputa prelungirea procedurii de urmărire penală dacă a voit să producă anumite probe de natură să-l disculpe sau, pentru că a cerut efectuarea unor investigații suplimentare pertinente, ori pentru că a utilizat toate căile de atac disponibile în legislația națională.(decizia din 8 februarie 1996 în cauza contra Danemarcei; decizia din 29 aprilie 1998 în cauza Henera contra Franței; decizia din 31 martie 1998, paragraful 99, cit. de ).
Curtea Europeană a mai decis că faptul că o persoană se află în detenție este un element ce trebuie luat în considerație pentru a se determina dacă s-a statuat într-un "termen rezonabil" cu privire la temeinicia acuzației formulate împotriva ei (decizia din 25 noiembrie 1992 în cauza Abdoella contra Olandei).
De asemenea, Curtea Europeană a mai decis, într-o altă speță, că, în situația urmăririi penale angajate simultan împotriva mai multor coinculpați, dacă procedura a fost accelerată - urmare unei eventuale disjungeri a cauzei, pentru o mai bună administrare a justiției - numai față de unul sau unii dintre ei, într-o asemenea situație, în orice caz, între interesele unui coinculpat și principiul bunei administrări a justiției, trebuie acordată prioritate acestui din urmă principiu (decizia din 27 iunie 1968 paragraf 21cit.de).
Curtea de Apel apreciază că soluția Tribunalului este netemeinică nefiind în concordanță cu hotărârile CEDO (hotărârea din 31 iulie 2000 Lituania; hotărârea Kudla Polonia din 26 octombrie 2000 și hotărârea Labita ltalia din 6 aprilie 2000) prin care s-a decis că a fost încălcat art.5 paragraf 3 din Convenție în ceea ce privește durata detenției preventive a inculpaților și.
Potrivit textului de mai sus, modificat prin Protocolulnr.112"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Conform jurisprudenței CEDO, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (a se vedea hotărârea Elvenția din 26 ianuarie 1993).
Este în primul rând datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă. în acest scop și având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovăție, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate.
unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție, dar, după o anumită perioadă de timp ea nu mai este și suficientă. în situațiile în care autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea de libertate, dacă aceste motive au fost apreciate ca "relevante" și "suficiente" CEDO a stabilit și dacă autoritățile naționale competente au arătat o "diligentă specială" în conducerea procedurilor (a se vedea hotărârea Contrada ltalia din 24 august 1988 și hotărârea Franța din 23 septembrie 1998).
Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a inculpaților și de la 28 aprilie 2009, de zece luni, nu este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta fiind excesivă.
Suspiciunea că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunile imputate prin rechizitoriul DIICOT poate justifica, inițial privarea de libertate, dar nu poate constitui un temei "relevant și suficient", după zece luni de arestare preventivă.
S-a reținut ca temei al arestării preventive a inculpaților disp. art.148 lit.f Cod procedură penală respectiv, sancționarea faptelor presupus a fi comise de către inculpat, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece prin trecerea timpului s-a stins rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea infracțiunilor imputate.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică, a lăsării în libertate a inculpaților trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența CEDO care a statuat "că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată".
Or, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații nu sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta aceștia pentru ordinea publică, nefiind comise prin constrângere sau alte mijloace violente.
Inculpații și sunt arestați preventiv de 10 luni calendaristice, iar până în prezent instanța de fond a reușit administrarea doar a unei mici părți a probatoriului,fiind evident că detenția inculpaților se va prelungi peste un termen rezonabil până la terminarea cercetării judecătorești.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea consideră de asemenea că privarea de libertate a acestuia nu se mai justifică, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri s-au schimbat.
Curtea apreciază că pericolul pentru ordinea publică s-a atenuat prin perioada de timp în care inculpatul a fost arestat, prin crearea unei noi atitudini față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Pericolul pentru ordinea publică s-a atenuat sau chiar s-a stins și datorită diminuării rezonanței față de momentul săvârșirii faptelor, luând considerare durata relativ mare de timp ce s-a scurs de la această dată până la momentul de față al judecății cauzei, astfel că, în prezent el nu mai subzistă, în contrast cu concluzia Tribunalului că un asemenea pericol se menține și în continuare.
Având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a recurenților inculpați s-au modificat, Curtea, va admite recursurile declarat de inculpații, și împotriva încheierii recurate cu privire la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de acesta, casând-o în parte.
Reținând cauza spre rejudecare,în baza art.139 Cod procedură penală va înlocui măsura arestării preventive luată față de inculpații susmenționați cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art.145/1 Cod procedură penală.
Supravegherea inculpaților pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara, va fi exercitată de Poliția municipiului R, județul
În baza art.145 alin.1/1 și alin.1/2 Cod procedură penală, va obliga inculpații să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanța de judecată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu comunice între ei sau cu inculpatul, să nu se apropie de martori, de experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
f) să nu desfășoare activitățile în exercitarea cărora au săvârșit faptele;
În baza art.145 alin.2/2 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, va dispune comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri inculpatului, Poliției municipiul R, județul N, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției comunitare, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin inculpatului.
- dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
- menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
- constată ca recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
- dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorilor din oficiu desemnați pentru ceilalți inculpați către Baroul Bacău.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală, admite recursurile declarate, și de inculpatul împotriva încheierii din data de 17.02.2010 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dos- numai cu privire la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de aceștia.
Casează în parte încheierea recurată.
Reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În baza art.139 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpații, și, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art.145/1 Cod procedură penală.
Supravegherea inculpaților pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara, va fi exercitată de Poliția municipiului R, județul
În baza art.145 alin.1/1 și alin.1/2 Cod procedură penală, obligă inculpații să respecte următoarele obligații:
g) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
h) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanța de judecată;
i) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
k) să nu comunice între ei sau cu inculpatul, să nu se apropie de martori, de experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
l) să nu desfășoare activitățile în exercitarea cărora au săvârșit faptele;
În baza art.145 alin.2/2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, dispune comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri inculpatului, Poliției municipiul R, județul N, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției comunitare, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin inculpatului.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Constată ca recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorilor din oficiu desemnați pentru ceilalți inculpați, în sumă de câte 100 lei către Baroul Bacău.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2010 în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pt. - -
aflat în semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ Pt.,
aflată în semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
a
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - 3 ex.
1.03.2010
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Adrian Bogdan Monica Vadana
