Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 142/
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR Hahuie
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
- -.-.-.-.-.-.-.-.-.--.-.-.-.-.-. -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 al.1 din Lg. 39/2003, art. 12, al.1 și 2, lit. din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 art.Cod Penal 13 al.1 și 2 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al.2
Cod PenalLa apelul nominal răspuns recurentul - inculpat în stare de arest și asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat arată că există pentru fiecare om un liman al suferinței peste care indiferent de constituția lui, indiferent de conformația sufletească nu se mai poate trece. Ceea ce se petrece în această cauză cu a condus la acest liman și nădăjduiește că astăzi instanța va aprecia în mod corect cât de șubredă și lipsită de fundament real este motivarea cu care instanța de fond socotește că este firesc ca inculpatul să rămână în continuare în stare de arest, deși ne aflăm într-o situație care și potrivit practicii instanțelor noastre, fără să se refere la practica Strasbourg și la ce s-a spus la CEDO și ce spune toată justiția europeană, și anume că, nici un om nu poate fi ținut în arest preventiv decât o perioadă rezonabilă și indiferent de opinia pe care o au alții, rezonabilitatea în acest caz, în care se ajunge la un an de stare de arest preventiv, în opinia sa, apreciază că nu mai există această rezonabilitate și atunci trebuie analizat ce este real și ce poate servi în continuare la menținerea în stare de arest a lui.
E adevărat că art. 148 lit. f există. Pedeapsa este mai mare de 4 ani. În rest însă, toate argumentele pe care le aduce judecătorul fondului și anume că fapta este gravă. Se știe de vreme ce e mai mult de 4 ani. Fapta s-a comis întra - adevăr, dar nu există această certitudine și judecătorul nu poate avea certitudinea vinovăției înainte de a pronunța o sentință care să spună aceasta.
unui judecător nu-i îngăduie să spună că există o certitudine numai fiind că un rechizitoriu spune un anume lucru într-un dosar. Au fost audiați martori dar la acest aspect nu se referă deloc judecătorul fondului. Pare că s-ar face judecată în perioada anilor 950, 960 când orice ar fi spus un martor, orice ar fi spus un inculpat, dacă ancheta stabilea un lucru era nu mai exista o sfințenie a anchetei.
Arată că ne aflăm în situația în care numai proba coroborată cu altă probă poate să servească drept temei al unei măsuri de arestare. În cazul de față, înțelege că, faptele așa cum apar în rechizitoriu, dar când deja martorii audiați infirmă în totalitate ceea ce spune rechizitoriul, nu se poate pune la îndoială ceea ce spune legiuitorul.
Când există acum o îndoială nu se poate ca după un an de detenție preventivă să se spună că textul de lege prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și imaginea țării este înnegrită de asemenea fapte.
Arată că s-a mai judecat într-un dosar identic cu acesta în care oamenii au fost puși în libertate imediat după 5 - 6 luni și în care s-a ajuns la două casări pentru motive minore, dar, s-a ajuns la o judecată dreaptă cu toată lumea și erau o familie întreagă acolo. Judecătorul "" interpretat corect și textul de lege și practica judiciară și oamenii au venit, s-au prezentat la termene și nu fost nici un fel de problemă.
Apreciază că este vorba de o încălcare a Constituției României, pentru că este judecat altfel decât ceilalți coinculpați. nu avea ce să caute în stare de arest. Așa s-a socotit că e bine și așa s-a făcut.
Precizează că nu ne aflăm în fața nici unei organizații, chiar dacă s-au comis faptele respective. Acele domnișoare au vrut să câștige banii mai ușor decât la mașina de cusut sau vânzând produse într-un magazin. Au înțeles că există un "mobilier denumit pat" care servește mai ușor la câștigarea banului. Aceasta este o problemă și va fi judecată la sfârșit.
Nu există nici o motivație, mai ales după ce a suportat și o operație de bilă în condițiile în care făcut-o el și în condițiile în care stă după o asemenea operație, nu este chiar așa de simplu și atunci respectând și legea și textul de drept și Constituția și ce a spus CEDO, respectând în primul rând omul, indiferent că este infractor sau nu, el tot om rămâne în price situație și atunci din respect față de condiția noastră umană nu este corect să mai fie menținut în stare de arest.
Arată că inculpatul putea să plece din țară, să se ascundă dar n-a făcut-o și a stat, s-a suspus chemărilor parchetului, s-a supus anchetei, astfel încât nu se mai justifică măsura arestării.
Apreciază că s-a depășit faza în care nu aveam drepturi și poziții egale în instanță și atunci față de tot ceea ce se spune în legătură cu respectarea drepturilor omului, în legătură cu egalitatea în fața legii și cu egalitatea apărării față de acuzare. Arată că s-a depășit perioada rezonabilă, urmând ca instanța să dispună punerea în libertate a inculpatului și să-i dea posibilitatea să dovedească că se va prezenta corect la instanță, va accepta soluția instanței, că nu va influența nici un martor.
Solicită admiterea recursului și punerea în libertate.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și se impune și în prezent menținerea stării de arest a inculpatului, apreciind că în cauză continuă să subziste disp. art. 143 și 148 lit. f C.P.P. Menținerea stării de arest a inculpatului se justifică având în vedere că cercetarea judecătorească este în plină desfășurare iar lăsarea în libertate a inculpatului ar putea afecta buna desfășurare procesului penal prin influențarea martorilor, destul de mulți la număr, ce urmează a fi audiați în prezenta cauză.
Până în prezent nu a intervenit nici o situație favorabilă inculpatului care ar putea determina instanța să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive.
Solicită să se aibă în vedere și poziția procesuală inculpatului cât și gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpatul este cercetat dar și complexitatea cauzei.
Apreciază că nici pe departe nu a fost încălcat termenul rezonabil al arestării preventive.
Solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat.
Avocat, având cuvântul în replică arată că, complexitatea cauzei, gravitatea faptei și celelalte argumentele ale acuzării se aplică întocmai la absolut toți cei puși în libertate, și atunci care e diferența? El nu e om și doar ceilalți sunt oameni? din Pierre- " legii este unul dintre marii inamici ai justiției".
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a trecut un an și o lună de când este arestat și că i s-a uscat sufletul în el de atâta durere. A fost operat. Este greu să convingă instanța că este nevinovat. Arată că nu este vinovat de toate acuzațiile care i se aduc. Nu știe ce dovezi să aducă în fața instanței pentru a fi crezut. Este dispus să aducă orice probă i se cere.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în baza disp.art.3002Cod pr.penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cauză subzistă în continuare temeiurile legale prevăzute de art. 148 litera Cod procedură penală, în ceea ce- privește pe inculpatul, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise, pe parcursul mai multor ani, cu implicarea unui număr mai mare de persoane, amploarea acestor fapte și atingerea adusă imaginii țării prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
În aceste condiții este necesară intervenția fermă a organelor judiciare pentru a stopa asemenea activități ilicite, inclusiv prin luarea și menținerea arestării preventive față de inculpatul.
De la luarea arestării preventive față de acest inculpat nu a trecut un timp îndelungat față de complexitatea ridicată a cauzei aspect care, coroborat cu gradul de pericol social concret al faptelor, conduc la concluzia că temeiurile de fapt și de drept nu s-au schimbat.
Referitor la problemele de sănătate ale acestui inculpat, Codul d e procedură penală reglementează în mod distinct această situație prin dispozițiile art.1391Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea în stare de libertate.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că după trecerea unui an de la luarea măsurii arestării preventive s-a depășit termenul rezonabil al acestei măsuri.
A mai arătat inculpatul că există o încălcare a Constituției, în condițiile în care el este judecat altfel decât ceilalți inculpați.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv cele prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală. se mențin și în prezent.
Astfel:
- infracțiunile pentru care inculpatul este judecat sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este judecat, din modalitățile săvârșirii presupuselor infracțiuni, din atingerea adusă relațiilor sociale apărate de lege.
Apărarea inculpatului, în sensul că ceilalți inculpați sunt judecați în stare de libertate, încercând acreditarea ideii egalității de tratament, nu este fondată, neputând conduce la lăsarea în libertate a acestuia.
Verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive se realizează prin analizarea situației personale a fiecărui inculpat, în concret avându-se în vedere activitatea infracțională presupus a fi desfășurată de acesta, probatoriile administrate în cauză, circumstanței ce-i caracterizează persoana.
Dispozițiile legale în materie nu reglementează verificarea subzistenței temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a unui inculpat, prin analizarea situației personale a altor inculpați din respectiva cauză.
Mai mult, nu poate fi invocată o egalitate de tratament între persoane cu activitate infracțională diferită.
Contrar susținerilor inculpatului, considerăm că în speță nu a fost depășit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut dreptul instanțelor naționale de a menține o persoană în stare de deținere atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă pericol grav.
În cauză, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu au dispărut și nici nu s-au modificat, sens în care nu se poate dispune punerea în libertate a acestuia.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Conform art.192 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui si, născut la data de 07.05.1977 in Mun.G, jud.G, domiciliat in com.Banca, sat, jud. V și fără forme legale în Mun.G,-, -.20, jud. G, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.10. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./28.10.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
