Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.85/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8 OCTOMBRIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele secției penale
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de condamnatul, în prezent deținut în Penitenciarul Brăila, împotriva Sentinței penale nr.146/8.04.2009 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-, în cerere de revizuire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 octombrie 2009, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 8 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 146/08.04.2009 a Tribunalului Vrancea s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire formulată de condamnatul cu privire la sentința penală nr. 95/03.03.2008 a Tribunalului Vrancea și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- la Tribunalul Vrancea, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 95 din 3 martie 2008 a Tribunalului Vrancea prin care a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art. 20 Cod penal cu ref.la art. 174 și 175 lit.i Cod penal
Prin decizia penală nr. 3678/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B s- făcut aplicarea disp. art. 73 lit.b Cod penal și s-a stabilit pedeapsa la 3 ani închisoare.
S-a reținut că în seara zilei de 4 mai 2007 în jurul orei 23.00 în urma unui conflict între tinerii aflați în autoturismul în care se afla inculpatul din comuna, care s-au deplasat la o discotecă din comuna Homocea și un alt grup de tineri această comună, inculpatul a lovit pe partea vătămată cu cuțitul în zona abdominală producându-i leziuni vindecabile în 35.40 zile îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viața persoanei.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul a solicitat ca pe baza unor noi probe să se stabilească că nu se face vinovat de comiterea faptei, situație confirmată și de partea vătămată în fața unor martori.
În cauză s-au făcut verificările procurorului în condițiile art. 399 Cod procedură penală.
Pentru dovedirea motivelor revizuientul, prin apărător, a solicitat audierea martorilor, care au arătat în depozițiile lor că după arestarea inculpautlui au aflat de la partea vătămată că nu inculpatul este cel vinovat de faptă, ci o altă persoană rămasă neidentificată. Martorul a susținut că a cunoscut partea vătămată la câteva zile după ce inculpatul fusese arestat în baza hotărârii de condamnare, situație care vine în contradicție cu susținerea martorei care l-a indicat pe acesta prezent la poliție cu ocazia arestării inculpatului, de față fiind și.
Cu aceeași ocazie unii dintre martori afirmă că partea vătămată a făcut referire la faptul că un martor audiat în favoarea sa respectiv l-ar fi indicat pe inculpat ca autor al faptei, deși martora precizează că nu a avut loc nici o discuție cu privire la acel martor la data respectivă.
Contradicțiile evidente dintre declarațiile martorilor nu dovedesc decât o înțelegere între ei, pentru a construi o nouă situație de fapt în favoarea inculpatului. Toate afirmațiile acestora se limitează la a relata noua versiune a părții vătămate cu privire la faptul că ar fi fost lovit de o altă persoană individualizată cu vagi semnalmente, rămasă neidentificată și care nu a fost susținută în nici una din fazele procesului.
Este de reținut că apărarea revizuientului a prezentat și o declarație în formă notarială a părții vătămate prin care acesta declară că nu inculpatul este autorul faptei din 4/5 mai 2007, fără alte precizări, nefiind cunoscute împrejurările în care a fost dată această declarație.
Declarațiile date în această fază sunt irelevante, ele nu pot fi încadrate în cerința textului disp. art. 394 lit.a Cod procedură penală ca fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanța de fond numai pe motivul că partea vătămată le-ar fi relatat acestora o nouă versiune.
Modificarea declarației părții vătămate putea interveni și în celelalte faze ale celor trei grade de jurisdicție dar potrivit disp. art. 63 Cod procedură penală aceasta trebuie să se coroboreze cu toate celelalte probe deoarece nici o probă nu are valoare dinainte stabilită și în această cale extraordinară de atac se poate aplica același principiu consacrat de acest text.
Probele adminJ. în faza judecății de fond au stabilit împrejurările în care victima a fost tăiată cu cuțitul iar martorii prezenți au indicat pe inculpat drept autor.
Nu a existat nici un indiciu că la conflict a participat și o persoană rămasă neidentificată, la locul faptei din cele două grupuri iar fiecare din componenții grupurilor se cunoșteau.
Referitor la declarațiile detaliate ale părții vătămate în faza judecății de fond s-a reținut de către instanță în toate fazele anterioare că acestea se coroborează cu celelalte probe.
Dacă partea vătămată are la această dată indicii că o altă persoană i-a produs leziunile, are posibilitatea unei alte sesizări sau denunț la organele judiciare pentru cercetări.
Cum în cauză s-a apreciat nu sunt întrunite cerințele sesizării, respectiv a disp. art. 394 al.1 lit.a Cod procedură penală neexistând date din care să rezulte existența unor fapte sau împrejurări noi necunoscute instanței la soluționarea cauzei, cererea a fost respinsă.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire, suspendarea executării hotărârii și punerea de îndată în libertate susținând că în cauză s-a făcut dovada cazului de revizuire invocat.
Apelul declarat de revizuientul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit rt. 394 al. 1 lit. a Cod procedură penală revizuirea unei hotărâri judecătorești definitivă poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei iar conform art. 394 alin. 2 Cod procedură penală, cazul prevăzut în art. 394 alin. 1 lit. a din același cod constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cele mai sus arătate indică faptul că acest caz ce poate conduce în mod excepțional la reformarea unei hotărâri definitive vizează situația în care, pe de o parte, instanțele care au soluționat cauza în ciclul procesual obișnuit ( fond, apel, recurs) nu au avut cunoștință despre anumite fapte sau împrejurări iar pe de altă parte, dacă ar fi fost cunoscute, acestea ar fi fost apte să conducă la pronunțarea unei soluții contrare celei adoptate prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Aceste două condiții cumulative cerute de textul de lege pe care și-a întemeiat cazul de revizuire condamnatul nu sunt îndeplinite în cauză.
Astfel Curtea reține că revizuientul condamnat a invocat în sprijinul cererii sale faptul că nu el este autorul faptei pentru care a fost condamnat, că cel care a aplicat lovitura de cuțit părții vătămate a fost cineva din grupul acesteia și că după ce s-a produs arestarea sa partea vătămată a recunoscut acest aspect.
Raportat la condițiile mai sus enunțate Curtea constată că împrejurarea invocată de nu este nouă ea constituind apărarea formulată de acesta încă din primul ciclu procesual, apărare care a fost analizată și înlăturată motivat de instanțele care pronunțat hotărârea de condamnare a revizuientului.
În acest sens este declarația dată de în fața instanței de fond (fila 46 dosar - al Tribunalului Vrancea ) în care acesta a susținut că a avut un conflict cu un grup de tineri la ieșirea din discotecă dar că nimeni dintre cei implicați nu a avut cuțit și că după conflict a aflat că partea vătămată ar fi fost tăiată din greșeală de un tânăr din grupul părții vătămate, tânăr care apoi a plecat în Italia.
Așa cum s-a arătat, această susținere a inculpatului a fost analizată de instanța de fond dar a fost înlăturată motivat, pe baza celorlalte probe adminJ. în cauză, din care reieșea că cel care a lovit cu cuțitul era, respectiv șoferul care a coborât de la volanul unei mașini oprite de grupul de tineri în care se afla partea vătămată.
Aceeași împrejurare a fost susținută de și cu ocazia judecării cauzei în apel însă instanța de prim control judiciar a respins cererea acestuia de achitare în baza art. 10 lit. c Cod pr. penală reținând că vinovăția susnumitului este dovedită și rezultă din declarațiile date de partea vătămată care se coroborează cu declarațiile martorilor, -, și.
În consecință Curtea constată că împrejurarea invocată de în sprijinul cererii sale de revizuire nu este una care să nu fi fost cunoscută de instanțele care au soluționat cauza în ciclul obișnuit de judecată și în consecință nu poate constitui un motiv care să conducă la reformarea unei hotărâri judecătorești definitive, ce se bucură de autoritate de lucru judecat.
Nici cea de a doua condiție impusă de lege pentru reviziuirea unei hotărâri judecătorești, respectiv faptul că pretinsele fapte sau împrejurări noi trebuie să aibă aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, nu este îndeplinită în cauză.
În acest sens Curtea reține că probele pe care condamnatul și- sprijinit cererea de revizuire sunt contradictorii și nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel persoanele audiate de instanța de fond cu ocazia soluționării cererii de revizuire au susținut că, după arestarea lui pentru executarea pedepsei, partea vătămată ar fi recunoscut că nu acesta este vinovat, că autorul ar fi o persoană mică și grasă și că adevărata identitate a autorului i-a fost dezvăluită părții vătămate de un anume.
Audiată nemijlocit de instanța de apel investită cu cererea de revizuire partea vătămată a susținut că după arestarea lui ar fi fost sunat din Italia de numitul (căruia de fapt i se spune ) și că acesta i-ar fi mărturisit că el este care l-a lovit cu cuțitul, dar că acest lucru s-a întâmplat din greșeală pentru că de fapt intenția sa ar fi fost să îl lovească pe.
Aceste noi declarații ale părții vătămate (care nu pot fi considerate ca fiind împrejurări noi în sensul art. 394 al. 1 lit. a Cod procedură penală ci doar ca o probă ulterioară care tinde să susțină apărarea invocată de cu ocazia judecării cauzei în fond) sunt vădit și în mod total inexplicabil contradictorii față de cele făcute inițial de partea vătămată, aceasta arătând în mod constant cu ocazia judecării cauzei în ciclul obișnuit că cel care a lovit-o cu cuțitul a coborât din mașina în care se aflau tinerii cu care au intrat în conflict și că același tânăr a alergat după cei care îl însoțeau pentru a-i lovi cu cuțitul, astfel încât este exclus ca autorul să fie cineva din grupul părții vătămate.
Cât privește pe numitul, despre care partea vătămată a încercat să acrediteze ulterior că ar fi cel care a lovit-o din greșeală, acesta a arătat că a mers în seara respectivă în discotecă dar că a stat acolo doar 20 de minute după care a plecat fiind anunțat apoi telefonic de o altă persoană că la discotecă a avut loc un conflict și că în timpul acestui conflict partea vătămată, care îi este cumnat, a fost înjunghiată. A mai arătat susnumitul că în urma acestui telefon s-a întors la discotecă dar că fusese deja dus la spital astfel că a mers să îl anunțe pe tatăl acestuia împreună cu care a mers la spitalul din Adjud și apoi la cel din F unde fusese dusă partea vătămată (declarații fila 47 dosar urmărire penală și fila 81 dosar fond).
Aceste aspecte, coroborate cu faptul că din nicio altă probă nu rezultă împrejurarea că ar fi fost lângă partea vătămată în momentul conflictului și că el ar fi fost cel care a lovit din greșeală pe aceasta formează instanței convingerea că revenirea părții vătămate asupra declarațiilor inițiale este nesinceră și în totală contradicție cu ansamblul probator administrat în cauză din care rezultă vinovăția revizuientului .
În consecință Curtea constată că împrejurarea pretins necunoscută invocată de condamnatul nu ar fi în măsură să conducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare pronunțată în ciclul procesual obișnuit motiv pentru care, și din această perspectivă cererea de revizuire promovată apare ca fiind nefondată.
Față de cele mai sus arătate Curtea reține că apelul promovat de condamnatul revizuient este neîntemeiat urmând a fi respins, cu obligare acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Văzând și prevederile art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală și pe cele ale art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 23.02.1983 în Adjud, jud.V, domiciliat în com.Corbița, sat, jud.V, în prezent deținut în Penitenciarul Brăila, împotriva Sentinței penale nr.146/8.04.2009 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe condamnatul - apelant la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 28.10.2009
Tehnored. - 28.10.2009
3 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate
