Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1432/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2361/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1432
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență juridică depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat critică pentru netemeinicie și nelegalitate Încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2009, prin care Tribunalul București - Secția a II -a Penală a menținut prevenția inculpatului. Consideră că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive astfel încât, nu se mai justifică menținerea prevenției, regula fiind starea de libertate. Susține că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică ori ar impieta buna desfășurare a procesului penal. Își încheie pledoaria, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca fiind nefondat, și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că la acest moment procesual subzistă toate temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, iar menținerea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza dispozițiilor art.3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Curtea, analizând recursul inculpatului, prin prisma motivelor invocate și oficiu, în temeiul prev.de art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, inculpatul - prin Rechizitoriul nr.5472/P/24 iunie 2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1 și 2 Cod penal, reținându-se în fapt că, în data de 6 iunie 2009, în jurul orei 20,00, inculpatul a smuls,de la gâtul părții vătămate, un lănțișor din aur cu cruciuliță, în timp ce partea vătămată se afla în autobuzul liniei 117, în stația.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap.la art.148 lit.f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este judecat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, din natura acestora, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, din consecințele faptei săvârșite, concretizate în prejudiciul - material, moral și psihic - cauzat părții vătămate, precum și din recrudescența faptelor și amploarea fenomenului infracțional de acest gen.
Curtea apreciază - totodată - în raport și de datele personale ale inculpatului - condamnat de mai multe în minorat - că lăsat în libertate, ar crea, în mod real, o tulburare a ordinii publice, dar și o stare de temere accentuată pentru alte persoane, care ar trăi cu spaima că oricând pot avea aceeași soartă ca și partea vătămată.
Este de observat că prin încheierea recurată, s-a dispus și amânarea cauzei la data de 15 octombrie 2009, cauza aflându-se în calea de atac a apelului, formulat de către Ministerul Public - Parchetul - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B împotriva sentinței penale ce a fost pronunțată în dosarul nr- de către Judecătoria Sectorului 5 B, prin care recurentul din prezenta cauză a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
În aceste împrejurări, se constată că în cauză există mai mult decât indicii temeinice, ci chiar probe în sensul comiterii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, așa încât cerința art.143 Cod procedură penală este pe deplin îndeplinită.
Mai mult chiar, în condițiile în care există indicii temeinice că recurentul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și având în vedere împrejurarea că fenomenul infracțional, în general, și faptele de genul celor pentru care este cercetat recurentul-inculpat, în special, cunosc o creștere îngrijorătoare, apărările invocate de inculpat nu pot fi primite.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, potrivit dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.G--II.
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan
