Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1431/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2345/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1431
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații și - împotriva Încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurenta inculpată, aflată în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărător ales - dl. avocat - în baza împuternicirii avocațiale 72118/08.10.2009, depusă la dosar;
și - recurentul inculpat -, aflat în stare de arest preventiv.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul învederează faptul că inculpatul - dorește să -și retragă recursul.
Recurentul inculpat -, personal, declară că-și retrage recursul declarat împotriva Încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală în dosarul nr-.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se ia act de declarația prin care inculpatul și-a retras recursul. În temeiul art. 192 Cod procedură penală să-l oblige pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentei - inculpate critică - pentru netemeinicie și nelegalitate - Încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2009, prin care Tribunalul București - Secția I -a Penală a menținut prevenția clientei sale. Arată că, potrivit art. 3001alin.3 Cod procedură penală, instanța de judecată, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, va dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive, ori în speță temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive numai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să impună privarea de libertate a inculpatei. Subliniază că instanța de fond nu a motivat dispoziția criticată, în sensul că nu a indicat elementele care impun menținerea prevenției. Expune succint situația de fapt, solicită să se constate pe de o parte că probatoriul administrat nu poate crea convingerea instanței cu privire la vinovăția inculpatei, iar pe de altă parte, instanța de fond nu a indicat probele avute în vedere în sensul reglementat în dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, din care să fi rezultat că lăsarea în libertate a clientei sale ar fi reprezentat un pericol concret pentru ordinea publică. Își încheie pledoaria, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, egalizarea situației juridice a clientei sale cu celelalte două persoane trimise în judecată, pentru fapte de corupție, în stare de libertate. Solicită să se aibă în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, circumstanțele personale, împrejurarea că a recunoscut faptele, că are un copil în întreținere și că are o situație materială dezastroasă. Solicită să fie avută în vedere și împrejurarea că este femeie și că a înțeles, să-și recunoască participația penală și să contribuie la aflarea adevărului. Solicită continuarea procesului cu inculpata în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpată și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond corect apreciind faptul că din, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatei reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, împrejurarea că inculpata a săvârșit infracțiunea în calitatea sa de funcționar public, constituie probe privind pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acesteia. Consideră că, la momentul procesual prezent, subzistă toate temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, iar menținerea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. În baza art.192 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.
Recurenta - inculpată, având cuvântul, este de acord cu apărătorul ales, astfel că, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.300/1 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților - și.
În baza art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților - și.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus respingerea - ca neîntemeiată - a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpata.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Prezent în ședința publică de la 15 octombrie 2009, recurentul inculpat -, personal, a arătat că înțelege să-și retragă recursul promovat.
În motivarea orală a recursului său, inculpata, prin apărător, arată că instanța de fond nu a indicat probele avute în vedere în sensul reglementat în dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, din care să fi rezultat că lăsarea în libertate a inculpatei reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică; arată că solicită lăsarea în libertate și pentru egalizarea situației juridice a inculpatei cu celelalte două persoane trimise în judecată, pentru fapte de corupție, în stare de libertate.
Se invederează că, față circumstanțele reale și cele personale, în sensul că a recunoscut faptele, că are un copil în întreținere și o situație materială dezastroasă - lăsarea în libertate a inculpatei nu va împieta desfășurarea procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpata ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 252/P/2008, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații - - pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și a unei infracțiuni de trafic de influență în concurs real prevăzute de articolul 234 aliniatul 1 Cod penal, raportat la articolul 6 din Legea nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea articolului 75 alin. 1 litera a Cod penal, respectiv articolul 257 aliniatul 1 Cod penal raportat la articolul 6 din Legea nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare, ambele cu aplicarea articolului 33 litera "a" Cod penal și - sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de articolul 257 aliniatul 1 Cod penal raportat la articolul 6 din Legea nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că:
În cursul lunii septembrie 2008, inculpatul -, împreună cu și au pretins de la beneficiarul unei lucrări de construcție și, la data de 30.09.2008, au primit, cu titlu de mită, suma de 80.000.000 lei (8000 lei noi) de la martorul în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu, iar in perioada 30.09.2008 05.08.2009, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul -, împreună cu inculpata au pretins și primit suma de 16.000 euro de la aceeași martori denunțători, afirmând că își vor folosi influența și relațiile pentru a-l ajuta pe proprietarul imobilului renovat să nu întâmpine probleme din partea autorităților la efectuarea recepției lucrărilor de construcție.
Inculpata, împreună cu - - au pretins și primit suma totală de 16.000 de euro pentru a-și folosi influența asupra unor funcționari din cadrul Primăriei și ai Ministerului Culturii și cultelor, în scopul de a-i determina să facă un act ce intră în atribuțiile lor de serviciu, respectiv semnarea actului de recepție a lucrărilor efectuate la același imobil fără a le crea probleme.
Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri, avute în vedere la data de 6 august 2008, când față de inculpați a fost luată cea mai gravă măsură preventivă - subzistă și în prezent, astfel cum corect a apreciat și instanța anterioară.
În recursul asupra menținerii stării de arest, inculpata, asistat juridic de avocat ales, a contestat îndeplinirea, în ceea ce o privește, numai a condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a Cod procedură penală, susținând că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică, invocând atitudinea procesuală sinceră și existența de circumstanțe personale favorabile.
În acest sens, Curtea constată, în primul rând, că în cauză există nu doar indicii temeinice, ci chiar probe, acestea determinând trimiterea în judecată a recurentei, alături de inculpatul, prin întocmirea rechizitoriului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond - în mod just - a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea art.1491Cod procedură penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 681Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală, rap. la art.148 lit.f Cod proc.pen. motiv pentru care, a constatat legalitatea și temeinicia acesteia.
Tribunalul a reținut că, din datele existente în cauză, sunt suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetați, relevante sub acest aspect fiind: denunțul și declarațiile numitei, denunțul și declarațiile numitului, declarația - numitului, procesul verbal privind consemnarea seriilor bancnotelor sumei de 8000 lei pretinsă ca mită de -, și și primită de primul în data de 30.09.2008; procesul verbal din 05.08.2009 privind consemnarea bancnotelor care au compus suma de 16.000 euro pusă la dispoziția denunțătorilor pentru realizarea flagrantului; suporturile digitale conținând înregistrările audio-video a dialogurilor purtate în mediul ambiental, a convorbirilor telefonice; procesul verbal din data de 05.08.2009 privind constatarea infracțiunii flagrante și de efectuare de percheziții și planșele foto întocmite in cauză; proces verbal privind efectuarea actelor premergătoare în cauza; declarațiile inculpatului - - și procesele verbale întocmite în cauză cu privire la refuzul său de a da declarație; declarațiile inculpatei; fotocopia procesului verbal de recepție a imobilului din- și a documentelor anexate acestuia.
Cât privește condiția referitoare la existența - în cauză - a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită.
Astfel, se constatată că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei - minuțioasa lor organizare.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de inculpați, modalitatea concretă de comitere a acestora, rezultatul produs, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare disp. art. 148 lit. f C.P.P. pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
În raport cu aspectele anterior evidențiate, Curtea apreciază că datele personale favorabile invocate de recurenta inculpată (atitudinea procesuală sinceră sau situația familială) nu sunt de natură a determina reconsiderarea privării sale de libertate, acestea fiind relevante în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei. În plus, față de vârsta inculpatei (46 ani), nivelul de instruire (studii superioare), funcția deținută sau alte asemenea date personale, circumstanțele invocate în favoare apar mai mult ca fiind agravante, întrucât inculpata era datoare să conștientizeze urmările faptelor sale și să manifeste un comportament adecvat.
De asemenea, inculpata nu se poate prevala de egalitatea de tratament juridic cu doi dintre coinculpați, respectiv și (cercetați în stare de libertate), întrucât răspunderea penală este personală.
În analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că recurenta inculpată să fi săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată, astfel încât soluția instanței de fond apare ca temeinică și legală.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpata, ca fiind nefondat și, pe cale de consecință, în temeiul prevăzut de art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală îl va respinge ca atare, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu privire la recursul promovat de inculpatul -, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.3854alin.2 raportat la art.369 alin.1 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul formulat, printr-o declarație personală.
În raport cu aceste prevederi legale și reținând declarația inculpatului (personală, conștientă și neechivocă), Curtea va lua act de retragerea recursului formulat de acest inculpat în prezenta cauză, cu obligarea sa la cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 30.09.2009, în dosarul nr- al Tribunalului București.
Ia act că inculpatul - și-a retras calea de atac declarată împotriva aceleiași încheierii de ședință.
Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă recurentul - la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
