Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 144
Ședința publică din data de 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - Biroul Teritorial Prahova.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 26.09.1988 și, fiul lui și, născut la 15.08.1983, în prezent aflați în Arestul B împotriva încheierii de ședință din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care conform art. 300/2 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns în stare de deținere recurentul inculpat asistat de avocat ales din cadrul Baroului B și recurentul inculpat asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale 229/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că acesta se află în stare de arest preventiv de circa 6 luni, în opinia sa o perioadă foarte mare, iar din lotul inițial au rămas in arest doar acești doi inculpați.
Apreciază încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind netemeinică, deoarece temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă în continuare și iar altele noi nu există.
Consideră că în perioada în care s-a aflat în stare de arest a avut timp suficient și a reflectat asupra condiției sale, subliniind totodată că orice perioadă de arest de acum înainte poate fi dăunătoare inculpatului.
Solicită să fie avută în vedere împrejurarea că inculpatul are numai 20 de ani, este student și poate fi reintegrat social, putând a se încadra într-o muncă utilă societății. Să fie avută în vedere în același timp și prezumția de nevinovăție și necesitatea reintegrării sale.
Arată că potrivit art. 136 măsura C.P.P. arestării preventive este luată în cazul infracțiunilor intenționate pentru a se buna desfășurare a procesului penal, pentru împiedicarea de la sustragere a inculpaților de la urmărire penală, judecată, executarea pedepsei.
Arata că toate probele materiale au fost depuse la dosar, rechizitoriul este întocmit, au fost chiar și două termen de judecată la instanță și în opinia sa dosarul este complicat, iar judecata va mult, în acest context, consideră că pentru buna desfășurare a procesului penal inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, având alături familia care îl poate susține și sprijini și nu se va sustrage de la judecată.
În opinia sa, sustragerea inculpatului de la judecată ar trebui demonstrată concret și nu doar prin simple afirmații, subliniind că jurisprudența CEDO este în sprijinul său.
De asemenea, să fie avută în vedere și împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta, respectiv sustragerea sumei de 6.000 RON. și pentru care i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Cu privire la riscul săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat, arată că i-a fost ridicat calculatorul personal și tot ce ține de partea informatică și nu va mai săvârși o astfel de infracțiune, iar în acest sens familia sa reprezintă o garanție.
Mai arată că, menținerea măsurii arestării se poate face numai dacă răspunde unui interes public major, iar acesta nu poate fi demonstrat în cazul inculpatului, din punctul său de vedere.
Susține că, deși inculpatul a fost condamnat în minorat acesta se bucură de prevederile disp. art. 38 Cod procedură penală.
Solicită să fie avută în vedere împrejurarea că inculpatul a fost premiant în liceu, are o bună pregătire, a obținut diverse premii, a recunoscut fapta, a avut un comportament bun anterior săvârșirii infracțiunii, este o persoană tânără.
De asemenea, solicită ca inculpatul să beneficieze principiul egalității de tratament, întrucât alte persoane din acest lot au fost puse deja în libertate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate.
În subsidiar, înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază încheierea de ședință din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată că inculpatul se află arestat de circa 6 luni și în acest interval a fost audiat atât el cât și ceilalți coinculpați, martori, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă.
De asemenea, solicită aplicarea principiului egalității de tratament pentru întreg grupul infracțional și de asemenea, să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Arată că deși inculpatul este recidivist, potrivit jurisprudenței CEDO aceasta nu este o condiție pentru ca inculpatul să fie arestat și judecat în stare privativă de libertate.
Mai solicită să fie avută în vedere împrejurarea că inculpatul este o persoană inteligentă, recunoaște și regretă experiența nefericită.
În concluzie, solicită admiterea recursului casarea încheierii de ședință din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate.
În subsidiar, înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea de infracțiuni din domeniul criminalității informatice, dând citire dispozițiile prev. de art. 1 alin. 2 Cod procedură penală în ceea ce privește scopul procesului penal.
Arată că din actele dosarului rezultă că inculpații au mai fost condamnați anterior tot pentru același gen de infracțiuni și că au demonstrat o perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Solicită să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și să fie menținută măsura.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii de ședință din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău ca fiind temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, consideră că perioada arestării de circa 6 luni și-a atins scopul, că a avut timp să reflecteze asupra faptei, dar totodată solicitând aplicarea principiului egalității de tratament, susținând că nu prezintă pericol social și nu va mai săvârși astfel de infracțiuni.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, susținând că nu prezintă pericol public.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 20.02.2009 a Tribunalului Buzăus -a dispus în baza art. 300/2 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații și .
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că cei doi în perioada februarie - august 2008 au inițiat și contituit o grupare infracțională la care au aderat și alți doi inculpați și trei învinuiți în scopul obținerii în mod fraudulos de date de identificare a unor titulari legitimi de carduri bancare, folosirea acestora la falsificarea de carduri, punerea în circulație a acestor carduri prin retragerea frauduloasă de numerar bănesc din -uri situate pe raza orașelor B și B și transiterea neautorizată de date de identificare ale unor titulari legitimi de carduri emise de bănci din SUA și alte state europene, deținerea de aparate în vederea falsificării dar și introducerea fără drept de date informatice în vederea procedurii de consecințe juridice și crearea unui prejudiciu prin introducerea lor în sistemul informatic în scopul obținerii de beneficii.
Această situație de fapt a fost considerată gravă de către tribunal deoarece ar fi fost comisă într-o perioadă mare de timp și împreună de mai multe persoane.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că cei doi prezintă pericol social pentru ordinea publică deoarece anterior au mai fost condamnați pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs ambii inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În genere, cei doi au solicitat să fie cercetați în stare de libertate, menționând că atât pedepsele anterioare dar și prezenta perioadă deja efectuată de arest preventiv le-au creat convingerea că nu este bine să comită fapte antisociale, iar dintr-un alt punct de vedere ei sunt singurii inculpați dintr-un număr de cinci care în prezent se mai află sub imperiul acestei măsuri preventive.
Au mai precizat inculpații că în favoarea acestei cerințe este și jurisprudența CEDO care prevede că arestul preventiv este o măsură de excepție, iar aceștia pot fi judecați în stare de libertate.
Inculpatul a mai precizat că provine dintr-o familie organizată, că este student, situație care îi permite să se reintegreze în societate și să se prezinte ori de câte ori va fi nevoie la organele judiciare ce îl vor solicita.
Examinând recursurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și sub toate aspectele conform art. 385/6 Curtea C.P.P. apreciază că ambele căi de atac sunt nefondate astfel cum se va arăta în continuare.
Măsura arestării preventive ce a fost dispusă față de fiecare din cei doi inculpați prin încheierea nr. 15 din 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, Secția Penală în dosarul nr- s-a luat în mod legal și temeinic, fiind îndeplinite atât criteriile prev. de art. 143 cât C.P.P. și cele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că sunt probe conform cărora inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați în prezenta cauză, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Probele sunt configurate atât în declarațiile inculpaților, care au recunoscut comiterea acestor fapte, dar și procesele-verbale de percheziție domiciliară, de citire de carduri false, de verificări și investigații privind ID-urile inculpaților, adrese din partea diverselor unități bancare, listing-uri de tranzacții cu carduri străine, etc.
Având în vedere acestea, dar și pericolul social concret pe care cei doi recurenți îl prezintă pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din faptul că deși anterior au mai fost condamnați pentru același gen de infracțiuni au persistat, ba chiar mai mult au și consituit un grup pentru săvârșirea acelorași fapte antisociale, în mod just instanța de fond a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a celor doi inculpați.
Referitor la situația familială invocată de către inculpatul, Curtea consideră că nu reprezintă un element hotărâtor pentru a dispune cercetarea acestuia în stare de libertate, deoarece deși cei din interiorul acesteia au conștientizat, condamnarea sa anterioară nu au reușit să îi îndrume pașii pentru o reintegrare în societate din punct de vedere al obținerii pe căi licite a unor venituri.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate urmând a fi respinse cu această motivație în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 26.09.1988 și, fiul lui și, născut la 15.08.1983, în prezent ambii aflați în Arestul B împotriva încheierii din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat astfel: inculpatul la 40 lei și inculpatul la 140 lei din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce va fi avansat din fondul din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
4 ex/24.02.2009
Red.
Tehnored.
nr- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai
