Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori-
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.145/R/2008
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, născut la 30.10.1972 și, născut la 01.01.1978, ambii deținuți în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.23/10.03.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, inculpatul recurent, în stare de arest și asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 14.03.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și traducătorul de limbă maghiară domnul.HG
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților asupra recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat susține recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și punerea de îndată în libertate a inculpatului, arătând că față de data luării măsurii arestării preventive au intervenit modificări care nu mai justifică menținerea acestei măsuri luată față de inculpat. Arată că fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu este o descriere obiectivă a infracțiunii de trafic de droguri, de altfel din actele dosarului nu se poate reține că inculpatul ar fi cunoscut dinainte despre tranzacția de droguri și apreciază că nu este întrunită latura obiectivă a acestei infracțiuni. Mai arată că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000 reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței și nici faptului că inculpatul este bolnav, depunând la dosar o adeverință medicală din care rezultă că starea de sănătate a inculpatului este precară, suferind de diabet zaharat tip Consideră că față de poziția clară și constantă a inculpatului, atitudinea sinceră, reținerea în sarcina acestuia a dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000, nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul ales inculpatului recurent avocat susține recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de menținere a măsurii arestării preventive, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar solicită admiterea recursului și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivarea recursului arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar în prezent nu există temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest, la dosarul cauzei neexistând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Mai arată că inculpatul a fost sincer pe parcursul urmăririi penale, furnizând informații deosebit de importante organelor de cercetare penală în vederea clarificării tuturor împrejurărilor privind săvârșirea faptei, formulând și un denunț prin care a indicat persoane care au săvârșit infracțiuni legate de consumul sau traficul de droguri, reținându-se în sarcina acestuia prevederile aert.16 din Legea nr.143/2000. Totodată apreciază că starea de libertate constituie normalitate, iar concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică trebuie să se întemeieze pe convingerea dată de întreg materialul probator, că inculpatul liber va săvârși fapte cu conotație penală, se va sustrage cercetării judecătorești sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, aceste împrejurări nefiind dovedite. Pentru a se susține că este vorba de un pericol public care să justifice menținerea măsurii arestării preventive nu este suficient ca organele judiciare numai să afirme ci trebuie să și demonstreze că întreaga colectivitate este pusă în pericol dacă inculpatul ester liber, fiind necesar să existe date concrete din care să rezulte fără echivoc pericolul pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală, arătând că modalitatea în care inculpatul a săvârșit fapta face parte din latura obiectivă a infracțiunii, iar reținerea în sarcina inculpaților a prevederilor art.16 din Legea nr.143/2000 are relevanță în legătură cu individualizarea pedepsei sau la stabilirea cadrului procesual. Consideră că față de probele administrate în cauză menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este justificată.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat invocă practica CEDO arătând că măsura arestului preventiv trebuie să fie una de excepție, regula fiind ca cercetarea judecătorească să fie efectuată cu inculpații în libertate cu atât mai mult cu cât, clientul său nu a încercat zădărnicirea adevărului și a ajutat organele de cercetare penală în efectuarea anchetei.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului declarat și punerea sa în libertate.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului declarat, arată că dorește să intre în programul pentru combaterea traficului de droguri și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpații: născut la data de 1 ianuarie 1978, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 26 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.40 din 20 noiembrie 2007 și,născut la data de 30 octombrie 1972 în O, fiul lui și deținut în Penitenciarul Oradea,măsură dispusă prin încheierea nr.27 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.41 din 20 noiembrie 2007.
A respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de apărătorul inculpatului.
A respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de apărătorul inculpatului.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut că că prin mandatul de arestare nr.40/20 noiembrie 2007 emis de Tribunalul Bihor, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, iar prin mandatul nr.41/20 noiembrie 2007 emis de Tribunalul Bihor, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiind acuzați de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc prev.art.2 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004 cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, în sarcina inculpatului reținându-se și art.37 lit.a Cod penal cu motivarea că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a mai reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestora, date fiind faptele reținute în sarcina lor, împrejurările în care s-au comis acestea, urmările pe care le-au produs, motiv pentru care a menținut arestarea preventivă a inculpaților și totodată a respins atât cererea de revocare a măsurii arestului preventiv, cât și cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de apărătoarea inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații, solicitând urmare admiterii, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acesteia, și drept consecință punerea lor în libertate.
Pe de altă parte, apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, au recunoscut faptele săvârșite, au avut o atitudine sinceră în fața instanței judecătorești, apreciază că temeiurile menționate s-au schimbat încă din faza de urmărire penală, fiind reținute în favoarea lor prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în limitele legii, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați apar ca neîntemeiate și, în consecință, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, urmează a fi respinse ca nefondate.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art.148 lit. f Cod de procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care rezidă din gravitatea deosebită a faptelor săvârșite: trafic de droguri.
În consecință, fiind demonstrat pericolul concret pentru ordinea publică și având în vedere că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Măsura preventivă s-a luat cu respectarea dispozițiilor art. 143 combinat cu art.148 lit. f Cod de procedură penală, art. 149/1 și art. 150 Cod de procedură penală, iar mandatul de arestare a fost emis conform prevederilor art. 151 Cod de procedură penală.
În mod corect a reținut tribunalul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise, care, evident au impact social negativ, mai ales prin consecințele pe care le produc.
Faptul că inculpatul recurent a avut o atitudine cooperantă nu este de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică al infracțiunilor de acest gen, deoarece, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică nu se poate ține seama doar de atitudinea postinfracțională a inculpatului.
Este adevărat că scopul măsurii arestării preventive este de a asigura buna desfășurare a urmăririi penale sau de a împiedica sustragerea de la urmărire, dar o măsură preventivă nu se ia exclusiv în considerarea acestora, art. 148 Cod procedură penală enumerând expres cazurile în care se dispune arestarea, iar în speță este evident că ne găsim în prezența cazului prevăzut de lit. faa cestui text de lege.
Chiar dacă este adevărat că înțelesul expresieipericol concret pentru ordinea publicănu este același cu cel al noțiunii de pericol social al faptei, ca trăsătură a infracțiunii, nu este mai puțin adevărat faptul că există infracțiuni, printre care și cele de săvârșirea cărora sunt învinuiți inculpații, care nu numai că periclitează ordinea publică, dar o și lezează, prin consecințele pe care le poate produce.
Deținerea inculpaților este legală și justificată, nu există nici un temei pentru revocarea măsurii arestării preventive a acestora.
Astfel fiind, recursurile apar ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare, potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, apreciind ca fiind în culpă procesuală obligă inculpații recurenți la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații fiul lui și al lui, născut la 30 octombrie 1972 și fiul lui și a lui, născut la 01 ianuarie 1978, ambii din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red.dec. jud -,în concept -24.03.2008
jud.fond
tehnored. dec./GM/2 ex./25.03.2008
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Condrovici Adela, Sotoc Daniela
