Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 123/R/2008
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de,. în, nr. 47, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 7 din 27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit petentul și intimatul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de pentent, apreciind că hotărârea primei instanțe, prin care s-a respins ca nefondată plângerea petentului, este temeinică și legală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 7 din 27 martie 2007, Tribunalul Bihor, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, a respins plângerea formulată de petentul Feche împotriva rezoluției privind neînceperea urmăririi penale din 5 septembrie 2003, dată în dosarul nr. 244/P/2003 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, ca neîntemeiată, a menținut rezoluția atacată și a dispus obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin plângerea înregistrată la Judecătoria Oradea la data de 02.12.2006, petentul, prin înscrisul intitulat "contestație" a formulat plângere împotriva soluției date în dosar nr. 267/VIII.1/2005 din 11.11.2005 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând însă totodată admiterea "revizuirii" dosarului nr. 244/P/2003 "pentru a afla dacă inculpatul l-a bătut pe tatăl petentului în anul 1986 - bătaie după care tatăl petentului a decedat la scurtă vreme".
În motivarea plângerii se arată că în dosarul nr. 244/P/2003 Parchetul a refuzat audierea martorilor propuși de petent și l-a "achitat" pe făptuitor pentru omor.
Prin sentința penală nr. 262/2006 pronunțată în dosar nr. 10128/2005 s-a dispus declinarea competenței de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, în conformitate cu dispozițiile art. 42 cod procedură penală cu referire la art. 278/1 alin. 1 cod procedură penală.
Prin înscrisul depus la dosar la data de 06.12.2006 intitulat "concluzii", petentul afirmă că obiect al prezentei cauze l-ar constitui o "contestație".
Împotriva soluției date în dosar nr. 244/P/2003 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și o contestație împotriva "soluției" date în dosar 833/P/2004, date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita.
În același înscris, se arată că în dosarul nr. 244/P/2003 petentului i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar în dosarul penal 861/2003 aflat pe rolul Judecătoriei Marghita, inculpatul ar fi recunoscut săvârșirea faptelor de amenințare și tulburare în posesie.
Se mai face referire de asemenea, la dosarul nr. 428/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, unde deși s-ar fi constatat săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către numitul, acesta ar fi fost achitat.
Având în vedere cele menționate în plângerea inițială, care vizează soluția dată în dosar nr. 244/P/2003 și rezoluția nr. 267/VIII.1/2005 din 11.11.2005 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor prin care a fost respinsă plângerea acestuia împotriva soluției dată în dosar nr. 244/P/2003, precum și cele reținute în înscrisurile depuse de către petent la dosar cu referire la alte dosare în cauză în scopul clarificării cererii petentului, acesta a fost citat la mai multe termene cu mențiunea că prezența sa este necesară pentru soluționarea cauzei, fără însă ca petentul să se prezinte, depunând însă alte două înscrisuri cu referire la soluții date în mai multe cauze indicate astfel: soluția 244/P/05.09.2003, soluția 883/P/23.04.2004, soluția 428/P/29.07.2005 din dosar penal nr. 861/2003 prin sentința apreciată ca "nedreaptă" nr. 243/2004 și soluția nr. 365/P/12.12.2006.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, prin sentința penală nr. 393/2004 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr. 1042/2004, a fost respinsă plângerea petentului împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din data de 23.04.2004, dată în dosar nr. 883/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita și a rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita din data de 27.05.2004, dată în dosar 117/VIII.1/2004 în care petentul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunț calomnios prevăzută de art. 259 cod penal.
Prin decizia penală nr. 38/R/2005 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 5601/2004, a fost respins recursul petentului recurent împotriva hotărârii mai sus precizate.
Față de cele de mai sus, obiect al prezentei cauze îl poate constitui rezoluția privind neînceperea urmăririi penale din 05.09.2003 dată în dosar nr. 244/P/2003 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
Prin rezoluția mai sus precizată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 cod penal și față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 cod penal, reținându-se faptul că suma de 300.000 lei achitată de numitul numitului, inginer topo la Primărie, pentru măsurarea unui număr de 3 grădini, a reprezentat contravaloarea muncii prestate, iar pentru suma prestată s-a eliberat chitanță.
Petentul în înscrisurile depuse la dosar face referire la amenințări adresate lui de către numitul (fila 29) și la faptul că existența amenințărilor ar fi fost infirmate de parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
În realitate, referitor la infracțiunea de amenințare imputată de petent numitului, petentul a fost îndrumat să depună plângere potrivit art. 279 alin. 2 lit. a cod procedură penală la Judecătoria Marghita conform dispozițiilor legale în vigoare la acea dată.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul și referitor la "afirmațiile făcute, în sensul că o să-l omoare pe cum l-a omorât pe tatăl său în anul 1986", întrucât existența unei infracțiuni de omor nu a fost cu nimic dovedită și chiar dacă afirmațiile ar fi adevărate, acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, întrucât a intervenit prescripția.
Tribunalul a reținut și faptul că prin sentința penală nr. 67/2006 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 393/2004 pronunțată de Judecătoria Marghita, prin decizia penală nr. 580/R/2006 pronunțată în dosar nr-, fiind respins ca nefondat recursul revizuientului împotriva sentinței penale nr. 67/2006 a Judecătoriei Marghita, cu referire la fapte penale imputate numiților, respectiv G.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate a formulat recurs petentul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și admiterea plângerii pe care a formulat-
În motivarea recursului petentul a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată fără ca instanța să aibă în vedere probele pe carele-a depus la dosar, inclusiv declarațiile de recunoaștere ale făptuitorului.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, curtea va reține că aceasta este legală și temeinică, urmând ca recursul formulat de petentul să fie respins ca nefundat pentru următoarele motive:
Petentul a arătat în plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 243/P/2003, că făptuitorul l-a amenințat cu moartea, însă existența amenințărilor ar fi fost infirmată prin rezoluția atacată.
În realitate, așa cum corect a reținut și prima instanță, prin rezoluția atacată s-a reținut că, pentru afirmațiile considerate ca fiind amenințătoare nu mai pot fi efectuate cercetări, întrucât a intervenit prescripția 8fapta fiind comisă în anul 1986).
Raportat la cele mai sus reținute, se va constatat că susținerile recurentului privind existența probelor care să confirme existența infracțiunii de amenințare nu pot fi luate în considerare, câtă vreme, potrivit art. 10 lit. g Cod procedură penală, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare dacă a intervenit prescripția întrucât, potrivit art. 121 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petentul recurent va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefundat recursul penal declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 7 din 27 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie în concept - L, 12.03.2008
jud. fond
dact. 2 ex. 17.03.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
