Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1452/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2381/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1452
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 28.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/13.10.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513. proc. pen. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IP enală, revocarea mandatului de arestare preventivă și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, întrucât temeiurile care au determinat arestarea nu mai impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau nu mai există temeiuri noi care să justifice această stare.
Apărarea consideră că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, susținând că la dosar nu există dovezi certe în sensul prevăzut de art. 148 lit. f proc. pen. astfel că în stare de libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Apărătorul precizează că inculpatul a solicitat instanței de fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, însă cererea sa a fost respinsă.
De asemenea, solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret manifestată de inculpat, precum și cantitatea mică de droguri traficată.
În concluzie, apărarea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat i men inerea încheierii instan ei de fond ca fiind temeinică și legală.
Consideră că inculpatul, lăsat în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere infracțiunile reținute în sarcina acestuia, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen.; infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu fără drept, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. art.33 lit.a pen.; punerea la dispoziție cu știință a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri prev. de art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. toate cu aplic. art.33 lit. a pen.
De asemenea, solicită a se reține faptul că inculpatul nu avea loc de muncă și și-a desfășurat activitatea infracțională pe o perioadă lungă de timp, astfel că se impune menținere acestuia în stare de arest pentru a preîntâmpina comiterea altor fapte de acest gen.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit disp. art.38513alin.3. proc. pen. susține că a traficat droguri ușoare, a recunoscut faptele și solicită a fi judecat în stare de libertate, precizând că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat în fața instanței de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 28.09.2009, Tribunalul București - Secția I Penală în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. ■
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 19.02.2009 a vândut colaboratorului cu nume de cod cantitatea de 2,32 rezină de cannabis pentru suma de 100 lei. În perioada noiembrie 2008-aprilie 200( oferit și a vândut în mod repetat, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale droguri de risc pentru diferite sume de bani mai multor persoane, a deținut droguri de mare risc pentru consumul propriu tară drept si a pus la dispoziție cu știința locuința sa pentru consumul ilicit de droguri și a tolerat consumul ilicit de droguri în locuința sa: de asemenea, la data de 30.10.2008 a fost depistat de către jandarmi deținând 3.91 grame rezină de cannabis pentru consum propriu tară drept.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a Il-a Penală, emițându-se nr. 70/UP/03.04.2009, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și exista probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la data de 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile, de la 02.05.2009 la 31.05.2009 inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cod proc.pen. instanța este datoare să verifice din oficiu, în situația în care inculpatul este arestat, in cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive, verificarea acestei măsuri fund făcută nu mai târziu de 60 de zile.
Astfel, Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.proc.pen. existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de verificări, investigații, constatare, procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal de predare-primire probe, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
De asemenea, instanța a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f proc.pen. întrucât pedeapsa prevăzuta de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică. Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acestora, respectiv acte materiale repetate, numărul mare al persoanelor implicate, cantitățile de droguri de risc traficate, amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracțional și consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra sănătății publice, persoana inculpatului, care nu are un loc de muncă sau o ocupație, este consumator de droguri, elemente certe care conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social pentru ordinea publică, judecarea acestuia în stare de libertate fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu persoana sa în stare de libertate.
În motivarea recursului arată că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest preventiv. Susține că nu există probe care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a fi îndeplinite disp. prev. de art.148 lit.f proc. pen, și nici date care să justifice temerea că odată pus în libertate ar putea impieta bunul mers al cercetării judecătorești și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea, solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret manifestată, precum și cantitatea mică de droguri ușoare traficată.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată (trafic de droguri de risc, în modalitatea vânzării, punerea la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri și consum fără drept de droguri de mare risc) - declarațiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică ce atestă natura drogurilor, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, proces-verbal de percheziție domiciliară și depozițiile inculpatului, care recunoaște comiterea faptelor, din care rezultă împrejurarea că în perioada noiembrie 2008-aprilie 2009 vândut în mod repetat droguri de risc, a deținut droguri de risc pentru consumul propriu și a pus locuința sa la dispoziția consumatorilor de droguri și la data de 19.02.2009 a vândut colaboratorului sub acoperire cantitatea de 2,32 grame rezină de canabis pentru suma de 100 lei.
De asemenea este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit.f proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de gravitatea deosebită a faptelor, de modalitatea concretă și împrejurările în care au fost comise, aspecte care trezesc în mod evident un sentiment de insecuritate în rândul societății prin eventuala lăsare în libertate a acestuia.
Drept urmare, apreciind că se impune menținerea în continuare a stării de arest a recurentului-inculpat, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat recursul inculpatului.
Având în vedere că recurentul-inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 28.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. -
Dact./30.10.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Damian Dolache, Carmen Veronica
