Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1454/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2352/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1454/
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Leontina
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.21/13.10.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 2 octombrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că în baza art.21 alin.1 Legea nr.78/2000, infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, respectiv luare de mită este infracțiune de corupție și dacă este flagrantă trebuie a fi cercetată potrivit disp. art.465,467 până la 479 Cod procedură penală, astfel că nu se poate acredita ideea că asemenea infracțiuni sunt flagrante sau ne flagrante astfel cum le cataloghează procurorul de caz sau judecătorul fondului.
Mai mult în lege se arată foarte clar ce însemnă infracțiune flagrantă, stabilindu-se că este vorba de o infracțiune descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după comitere, în situația de față infracțiunea dedusă judecății este flagrantă fiind descoperită în momentul săvârșirii.
Menționează că organul de urmărire penală a procedat potrivit disp. art.467 alin.1 Cod procedură penală, întocmind un proces verbal audiindu-l pe inculpat, martorii asistenți, pe verso-ul acestuia existând o completare a declarației dată de inculpat și a obiecțiunilor formulate de acesta, conform procedurii speciale instituite de textul de lege.
Astfel la momentul verificării regularității și legalității arestării preventive, în procedura specială flagrantă se aplică prev.art.468 Cod procedură penală, neputând fi primite cereri de arestare preventivă pentru o durată mai mare de 10 zile. Consideră că în cauza de față s-a făcut o greșeală dat fiind că în textul de lege privind procedura specială nu menționează că procurorul poate trece de la procedura specială la aceea prevăzută de codul d e procedură penală.
Consideră că o asemenea situație nu există în cazul infracțiunilor prev. de Lg.78/2000, art.21, prin dispoziții imperative arată că în caz de flagrant se aplică numai și numai procedura specială instituită de textul de lege. Mai arată că în caz de restituire a cauzei către procuror, acesta poate adopta procedura obișnuită.
Potrivit art.22 Lg.78/2000 procurorul instrumentează dosarul fără trimitere la organele de cercetare penală, în cauza de față nu s-a aplicat procedura privind restituirea dosarului către organul de poliție.
Apreciază că textele de lege în vigoare trebuie aplicate întocmai fără derogări în litera și spiritul lor și fără a se comite exces de putere.
Consideră că în mod greșit au fost încălcate procedurile legii speciale, aplicabile în cazul infracțiunilor flagrante prin extindere în mod total ilegal a dispozițiilor care nu se referă la infracțiunile flagrante, motive pentru care arată că încheierea recurată este nelegală.
O altă problemă vizează înregistrarea ambientală și transcrierea convorbirilor și faptul că la momentul discutării luării măsurii arestării preventive la dosar nu exista nici o încheiere prin care se va fi autorizat înregistrarea și nici o adresă prin care se solicita Tribunalului a dispune privind autorizarea înregistrării convorbirilor.
Menționează că la data de 30.09.2009 inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, însă apreciază că nu se justifică menținerea stării de arest preventiv în privința sa ci o apreciază ca fiind făcută pro causa pentru a se evidenția repercusiunile faptei sale, de către societate.
Apreciază că folosirea formulei pericol social nu trebuie confundată cu pericolul pentru ordinea publică, acesta reprezintă o stare ulterioară punerii în libertate a inculpatului pe când pericolul social este avut în vedere în momentul în care se abordează problema pedepsei.
Mai mult instanța pleacă de la premisa că suma pe care inculpatul a pretins-o și primit-o, respectiv de 450 lei, este nesemnificativă la prima vedere dar constituie o sumă importantă pentru inculpatul din boxă, suma fiind raportată vis a vis de salariul acestuia.
Se mai arată că asupra inculpatului s-a găsit suma de 450 lei dar și un așa numit autovehicul de lux, respectiv Skoda, afirmații făcut pentru a impresiona completele de judecată.
Totodată arată că în ședința la care s-a discutat luarea măsurii arestului preventiv măsura reținerii a expirat la ora 15,30, astfel că inculpatul în mod corect și legal a fost pus în liberate de gardă, întocmind un proces verbal în acest sens, or acestea au fost măsurile legale ce se impuneau în cauză. Mai mult la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă inculpatul se prezintă însoțit de avocat și se predă.
Concluzionând arată că în realitatea inculpatul ar trebui a fi judecat pentru primire de foloase necuvenite și nu pentru luare de mită, la data de 8.09.2009 s-a întocmit procesul verbal, suma de bani fiind primită la data de 15.09.2009.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că încheierea de ședință recurată este legală, temeinică și corespunzător motivată în fapt și drept.
Menționează că nu s-a aplicat procedura specială a judecării infracțiunii flagrante dat fiind că nu era obligatorie a fi urmată, fiind respectate prevederile legale privind luarea, menținerea și prelungirea măsurii arestării preventive în ceea ce privește pe inculpat.
Mai mult se constată că procurorul nu a trimis în judecată inculpatul în termen de 3 zile de la data emiterii ordonanței de reținere, astfel că în mod legal s-au aplicat prevederile disp.art.146 și urm. Cod procedură penală.
Apreciază că pentru buna desfășurare a urmării penale și a procesului penal se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, dat fiind că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de luare de mită pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea de săvârșirea acesteia, precum și față de urmările produse.
Consideră că atitudinea sinceră a inculpatului nu este de natură a revoca măsura preventivă sau a se dispune înlocuirea acesteia.
Arată că încheierea nu preia cele menționate în actul de sesizare iar motivarea respectă prevederile art.300/1 Cod procedură penală făcându-se referire la încadrarea juridică a faptei, temeiurile de fapt și de drept care au condus la luarea măsurii preventive și menținerea acesteia.
Consideră că reliefant în cauză este actul pe care inculpatul nu l-a îndeplinit în calitatea sa oficială și nu suma pretinsă și primită
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază celor susținute de avocatul său și că dorește a i se înlocui măsura arestului preventiv cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-, în baza art. 300/1 alin.1 pr. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și în temeiul alineatului 3 al aceluiași articol s-a dispus menținerea măsurii preventive.
Pentru a adopta această soluție, tribunalul a avut în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 cod penal rap. la art. 6 și art.7 din legea nr. 78/2000 modificată.
În fapt, s-a reținut că în datele de 08.09.2009 respectiv 15.09.2009, inculpatul, agent șef principal de poliție, cu funcția de ajutor șef post în cadrul postului de poliție comunală, județul I, a pretins și a primit de la numitul suma de 450 lei pentru a nu-i suspenda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pentru a nu-i reține permisul de conducere auto și pentru a nu-l sancționa contravențional pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice conform art. 102 al.3 din OUG nr.195/2002.
Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 C.P.P. existând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta penală pentru care este cercetat, fiind avute în vedere sub acest aspect declarațiile martorilor, procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în medul ambiental între denunțător și inculpat, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
De asemenea, tribunalul a constatat că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit.f pr. pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare pentru presupusa infracțiune și există probe că lăsarea în libertate a acestuia tulbură nu numai ordinea juridică dar și, în primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, această tulburare fiind susceptibilă de se repeta în viitor, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății înseși.
Cum temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, tribunalul a apreciat că se impune menținerea măsurii privative de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care critică încheierea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aspectul de nelegalitate invocat de către inculpatul recurent, prin apărătorul său ales, vizează nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura infracțiunilor flagrante, fiind încălcate dispozițiile art. 465, 467-469. pr. pen. conform cărora parchetul nu putea solicita arestarea preventivă pe o durată mai mare de 10 zile.
Se mai susține că s-au încălcat dispozițiile art. 91/2 al.2,3 C.P.P. neexistând nicio încheiere motivată care să confirmă ordonanța procurorului de autorizare a interceptării și înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental între denunțător și inculpat astfel că acest mijloc de probă este lovit de nulitate conform art. 197 alin. 4. pr. pen.
A mai susținut inculpatul că încadrarea juridică dată faptei pentru care s-a dispus arestarea sa, aceea de luare de mită, este eronată, mai degrabă fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzute de art. 256 cod penal.
Aspectul de netemeinicie susținut de inculpat vizează greșita apreciere asupra pericolului public pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.
În consecință, inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate de către recurent dar și din oficiu, conform art. 385/6 alin.3 pr. pen. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3001alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
Din probele administrate până în această fază a urmăririi penale -procesul - verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental între denunțător și inculpat și înregistrate pe suport optic în data de 15.09.2009, denunțul și declarațiile persoanei care s-a autodenunțat, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatului, declarațiile martorei - reies indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, aceea de luare de mită prevăzută de art.. 254 cod penal rap. la art. 6 și art.7 din legea nr. 78/2000 modificată, constând în aceea că în data de 08.09.2009 respectiv 15.09.2009, în calitate de agent șef principal de poliție în cadrul postului de poliție comunală, județul I, a pretins și a primit de la martorul denunțător suma de 450 lei pentru a nu-i suspenda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pentru a nu-i reține permisul de conducere auto și pentru a nu-l sancționa contravențional pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul a contestat încadrarea juridică dată faptei, susținând că în mod greșit s-a apreciat de către procuror că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și că, în realitate, s-ar putea reține infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art.256 cod penal. Deși stabilirea încadrării juridice a faptei este atributul instanței ce soluționează fondul cauzei, Curtea apreciază că probele aflate la dosarul cauzei confirmă suspiciunea de comitere a infracțiunii de luare de mită, inculpatul pretinzând o sumă de bani în scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f pr. pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest din urmă aspect, Curtea are în vedere că inculpatul, în calitate de agent de poliție, deci de persoană obligată să vegheze la respectarea și aplicarea legii, s-a folosit de funcția sa pentru a obține un folos material.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul său presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale unde își desfășura activitatea cât și la nivelul întregii ordini sociale. Săvârșirea infracțiunii de luare de mită implicând un reprezentant al Ministerului d e Interne, cu precădere prin natura relațiilor socio-profesionale afectate, face ca lăsarea în libertate a făptuitorului să genereze o stare de insecuritate socială, constituind un pericol pentru ordinea publică. Atunci când asupra unui organ de poliție planează o suspiciune rezonabilă de corupție, luarea celei mai severe măsuri preventive se impune pentru a nu spori neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială dar și pentru a transmite un mesaj de descurajare a altor persoane care dețin funcții publice.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii - așa cum a arătat apărătorul inculpatului recurent - dar totuși nu se poate face abstracție de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul. Pe de altă parte, dispozițiile art. 136 alin.8 pr. pen. impun, printre alte criterii la luarea măsurii arestării preventive "pericolul social al faptei" întrucât gradul acestuia este un indicator al gravității afectării ordinii publice. Or, fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad sporit de pericol social.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.136 pr. pen. măsurile preventive, printre care și arestarea preventivă, urmăresc asigurarea bunei desfășurări a procesului penal,în vederea realizării scopului prevăzut de art.1 din același cod.
Dispunerea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate nu este oportună în actualul stadiu al procesului, date fiind atât împrejurările anterior relevate cât și rezonanța puternic negativă pe care fapte de natura celei presupus săvârșite de inculpat o au în rândul opiniei publice.
Cu privire la criticile de ordin procedural aduse de inculpat, Curtea constată că, într-adevăr, potrivit art.21 din Legea nr. 78/2000 (care preia dispozițiile art. 1 din Legea nr. 83/1992 la care face referire apărătorul inculpatului), infracțiunile prevăzute în lege ca infracțiuni de corupție, dacă sunt flagrante, se urmăresc și se judecă potrivit dispozițiilor art.465, art.467 - 479. pr. pen. Această procedură prezintă două aspecte. Primul îl constituie preocuparea legiuitorului ca făptuitorul să rămână la dispoziția organului de cercetare penală, prevăzându-se în acest scop obligativitatea reținerii precum și consemnarea probelor de îndată, într-un proces verbal. Al doilea aspect îl constituie rapiditatea cu care se desfășoară urmărirea penală și judecata, determinată și de faptul că organele judiciare au la dispoziție toate elementele pentru aflarea adevărului. Dacă urmărirea penală și judecata nu se pot face în termenele scurte prevăzute de lege, fiind necesară administrarea de probe noi, continuarea cercetării penale sau a judecății se face după procedura obișnuită, de drept comun, legiuitorul neprevăzând un act procedural special privind schimbarea procedurii speciale a infracțiunilor flagrante în procedura obișnuită.
În cauză, se constată că au fost respectate dispozițiile art. 21 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 465 și urm pr. pen. Astfel, constatarea infracțiunii s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 467. pr. pen. prin întocmirea procesului verbal din 15.09.2009 în care au fost consemnate împrejurările în care s-a reținut că a fost săvârșită fapta, declarațiile învinuitului și ale celorlalte persoane.
Prin ordonanța din 15.09.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus, în raport cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 136 și art. 143. pr. pen. reținerea învinuitului pe o durată de 24 de ore. Tot la 15.09.2009 procurorul, prin ordonanță și nu prin rechizitoriu a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, în temeiul art. 235 pr. pen.
Din aceste acte procedurale rezultă că procurorul care a instrumentat cauza a constatat că nu sunt întrunite toate condițiile necesare soluționării cauzei potrivit procedurii speciale, prevăzute de art. 468 alin.2 pr. pen. trecând implicit la procedura de drept comun.
Curtea apreciază că organul de urmărire penală a procedat corect, în concordanță cu dispozițiile legale, având în vedere că, în cauză, strângerea tuturor datelor necesare soluționării juste a cauzei impune o cercetare mai amănunțită.
Nici critica privind încălcarea prevederilor art. 91/2 al. 2, 3.C.P.P. nu este întemeiată, la dosarul cauzei fiind depusă încheierea din camera de consiliu de la 16.09.2009 prin care Tribunalul Bucureștia confirmat, în termen ordonanța procurorului de autorizare a interceptării și înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental între denunțător și inculpat. După cum se poate observa cu ușurință, încheierea susmenționată a fost pronunțată în aceeași zi în care inculpatul a fost prezentat judecătorului cu propunere de arestare preventivă, acesta fiind motivul pentru care, la acel moment, încheierea nu se afla la dosarul cauzei, fiind atașată ulterior.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2. pr. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red
2 ex/30.10.2009
02 2009
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Niculina Alexandru, Leontina
