Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2427/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1468
Ședința publică de la 20 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 30 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat, recurenții inculpați și, personal, aflați în stare de arest și asistați de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat arată că, deși are apărător ales, este de acord să fie sista de apărătorul din oficiu desemnat de către instanță întrucât acesta este în imposibilitate de ase prezenta.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales, invocând cazul de casare prev de art.385 ind.15 al.2 cod pr penală solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheieri și, în temeiul art.300 ind.1 alin.2 Cod pr penală, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea motivelor de recurs, aduce critici încheierii recurate pentru netemeinicie întrucât instanța de fond a reținut că nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest reținând, în schimb, că subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, or cel pe care îl apără pe parcursul procesului penal a avut o poziție sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, a colaborat cu organele de cercetare formulând chiar un denunț, ansamblu probator a fost administrat de către instanța de fond, scopul prev de art.136 Cod pr penal a fost atins, inculpatul se află în stare de arest preventiv de 10 luni, ceea ce ar atrage transformarea mandatului de arestare preventivă într-un mandat de executare. Față de aceste împrejurări precum și față de circumstanțele personale ale inculpatului - care nu este cunoscut cu antecedente penale, că are doi copii minori în întreținere, este singurul întreținător al familie, dar și faptul că nu există probe că va impieta buna desfășurare a procesului penal, solicită a se dispune admiterea recursului.
Pentru recurenții inculpați și, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate fără a impieta buna desfășurare a procesului penal și fără să reprezinte un real pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită a se avea în vedere că inculpații au recunoscut și regretat faptele, nu există indici că,o dată puși în libertate, ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere gravitatea faptelor - trafic internațional de droguri de mare risc, modul elaborat în care au acționat cei trei inculpați, cantitatea de droguri deosebit de însemnată introdusă pe teritoriul României, apreciază că lăsarea în libertate acelor trei inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică astfel că solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, solicită să fie cercetați în stare de libertate, precizând că-și însușesc concluziile apărătorilor.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.3002Cod procedură penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 13.03.1964, în, CNP -. cu reședința în B, sector 6, Intr., nr.15, arestat în baza nr.239/UP/26.11.2008, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală), (fiica lui și, născută la data de 07.04.1953, în, Bulgaria, CNP -, domiciliată în Bulgaria, localitatea,-, arestată în baza nr.240/UP/26.11.2008, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală), (fiul lui și, născut la data de 15.03.1965, în Turcia, domiciliat în Turcia, arestat în baza nr.3/UP/l3.01.2009, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală), (fiul lui și, născut la data de 01.11.1965. în loc., Turcia, arestat în baza nr.19/UP/29.01.2009. emis de Tribunalul București - Secția I Penală), (fiul lui și, născut la data de 03.12.1972, în B, CNP -, domiciliat în B, sector 3.-, arestat în baza nr. 6/UP/14.01.2009, emis de Tribunalul București - Secția I Penală), (fiul lui și, născut la data de 11.03.1984, în Târgoviște, jud. D, CNP -, domiciliat în B, sector 1,-, arestat în baza nr.8/UP/14.01.2009, emis de Tribunalul București - Secția I Penală( și (fiul lui și, năacut la data de 11.12.1973, în B, CNP -, domiciliat în. Schitu, sat, jud. G, arestat în baza nr.7/UP/14.01.2009, emis de Tribunalul București - Secția I Penală) și a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor art.1491Cod de procedură penală și cu îndeplinirea cerințelor prev. de art. 143 rap. la art. 681Cod de procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că, și la acest moment procesual subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod de procedură penală, avute în vedere la data emiterii mandatului de arestare preventivă, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege.
În cea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpații, dacă aceștia ar fi lăsați în libertate, instanța de fond a avut în vedere gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor reținute în sarcina lor, natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați, limitele de pedeapsă stabilite de legea specială, cantitatea mare de drog traficată, perseverența deosebită a activității infracționale concretizată în numărul mare de acte materiale ce compun ilicitul penal, fiind extinsă pe o perioadă lungă de timp, activitate ce a condus la câștigarea unei sume impresionante de bani în urma tranzacțiilor ilicite încheiate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților.
Totodată s-a reținut că modalitatea concretă în care inculpații au săvârșit faptele cu privire la care instanța de judecată a fost sesizată, denotă periculozitatea lor deosebită, gruparea infracțională având o ierarhie stabilită, întreaga activitate fiind concepută și dirijată de inculpații și (lideri ai rețelei cunoscuți în mediul furnizorilor de heroină din Turcia), ce se ocupau de punerea inculpaților, și (membrii ai rețelei și traficanți de droguri) în contact cu furnizorii de heroină din Turcia, de intermedierea telefonică, expedierea și transportul drogurilor spre România, iar introducerea drogurilor în țară era făcută de inculpații și (membrii ai aceleiași rețele de narcotraficanți), contribuția fiecăruia dintre cei șapte inculpați la organizarea sau derularea acestor operațiuni fiind semnificativă și deopotrivă necesară.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, Tribunalul a constatat că inculpații, și sunt recidiviști, fiind condamnați anterior la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de același gen și nu au o ocupație, iar inculpatul este, de asemenea, recidivist posteondamnatoriu, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului și liberat condiționat la data de 02.03.2005, fără ca pedeapsa deja executată să-l fi determinat să conștientizeze consecințele stării de detenție, ci, dimpotrivă, acesta a perseverat în activitatea infracțională, chiar dacă de altă natură, toate aceste aspecte fiind de natură a duce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In consecință, Tribunalul a apreciat că, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, conform disp. art. 136 Cod de procedură penală, se impune privarea de libertate a inculpaților și în continuare, cu atât mai mult cu cât. și la acest moment procesual, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar acestea impun judecarea acestora în stare de arest.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legalinculpații(la data de 09 octombrie 2009), și (ambii la data de 08 octombrie 2009).
Recursurile inculpaților au fost înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 16 octombrie 2009.
Cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, inculpatul recurent, prin intermediul apărătorului ales a invocat faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, întrucât pe parcursul procesului penal, el a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret al faptelor săvârșite, a colaborat cu organele de cercetare penală, formulând chiar un denunț, iar materialul probator a fost în bună parte administrat de către instanța de fond. În plus a mai susținut că se află în stare de arest preventiv de circa 10 luni, existând astfel riscul transformării mandatului de arestare preventivă într-un mandat de executare, iar față de circumstanțele sale personale - necunoscut cu antecedente penale, având doi copii minori în întreținere și fiind singurul întreținător al familiei - nu există probe că punerea sa în libertate ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal. În considerarea acestor argumente a solicitat admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii sale de îndată în stare de libertate.
În mod similar, inculpații și, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu pentru a le asigura asistența juridică obligatorie, au susținut că au manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând faptele comise și nu există indicii că odată puși în libertate ar împiedica buna desfășurarea a procesului penal și ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică, solicitând ca atare admiterea recursurilor și revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de ei.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților, și sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Recurenții inculpați, și, alături de ceilalți trei inculpați arestați preventiv în aceeași cauză, au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.132/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind acuzați de săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- inculpatul - trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art.26 Cod penal rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal;
- inculpatul - trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.37 alin.1 lit.b Cod penal și complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art.26 Cod penal rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 37 alin.1 lit. b Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal;
- inculpatul - trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că în cursul lunii ianuarie 2009, acționând în calitate de membrii al unei rețele internaționale de traficanți de droguri, inculpații și au deținut în Turcia cantitatea de 1234,9 grame heroină, pe care i-au predat-o la Istanbul inculpatului, pentru ca acesta să o transporte până în România, droguri pe care acesta din urmă le-a introdus în țară în cursul nopții de 13/14.01.2009 prin Punctul de Control al Frontierei G, ascunse într-o pilotă, în timp ce se afla la bordul unui autocar, iar, în continuare, în cursul aceleiași nopți, inculpații și au preluat această cantitate de heroină de la inculpatul, pe raza Municipiului B, împrejurări în care toți trei au fost prinși în flagrant de către organele de urmărire penală.
Față de cei trei inculpați recurenți măsura arestării preventive a fost luată în cursul urmăririi penale, respectiv prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, pe temeiul prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod de procedură penală.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și, întocmai ca și instanța de fond, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de aceștia a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpaților pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, fiind întru-totul satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, în ceea ce privește satisfacerea cerințelor prev. de art.143 Cod de procedură penală, Curtea constată că materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, aspect pe care, de altfel, nici aceștia nu îl contestă în condițiile în care activitatea lor infracțională a fost surprins în flagrant de către organele de urmărire penală, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra lor și pe baza cărora împotriva lor au fost formulate în cauză acuzații oficiale.
Totodată, Curtea găsește întemeiată aprecierea instanței de fond privind persistența pericolului concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în liberate a inculpaților, având în vedere în special natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor pe care se presupune că aceștia le-au săvârșit, pusă în evidență pe de o parte de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc, intern și internațional (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și respectiv de la 15 la 25 de ani), iar pe de altă parte de cantitatea considerabilă de heroină ce a făcut obiectul traficului ilicit de droguri ( 1234,9 grame), dar și modul de acțiune folosit, care denotă caracterul premeditat și elaborat al acțiunilor ilicite.
În egală măsură, în evaluarea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin punerea inculpaților în libertate, nu pot fi ignorate nici datele ce caracterizează persoana acestora. În acest context se cuvine a fi remarcat faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, săvârșind infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în cauza de față în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal, această perseverență de care a dat dovadă inculpatul pe calea infracțională, fiind de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, acesta ar putea comite și alte fapte penale de aceeași natură, mai ales că nu are ocupație și nici loc de muncă, ceea ce îl face extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii de venituri imediate în mod facil. De asemenea este de observat că nici inculpații și nu au făcut dovada existenței unor surse licite de venituri, aspect care face să fie îndreptățită temerea că, aflați în libertate, aceștia ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite având ca obiect drogurile, știut fiind că astfel de preocupări sunt de natură să asigure în mod facil importante avantaje pecuniare.
În acest context, referințele personale invocate de recurentul inculpați în susținerea cererilor de judecare a lor în stare de libertate (referitoare la buna conduită manifestată anterior în societate în cazul inculpaților și, la situația familială delicată cu care se confruntă inculpatul care este unicul întreținător al celor doi copii minori pe care îi are, dar și la atitudinea procesuală sinceră și cooperantă de care au dat dovadă) nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității menținerii arestării preventive a acestora, privarea de libertate a inculpaților fiind întru-totul justificată, în fapt și în drept, având în vedere gravitatea faptelor comise și mai ales pericolul concret pentru ordinea publică, anterior evidențiat, aceste date urmând a fi eventual valorificate, în mod corespunzător, în procesul de individualizare a pedepsei, în ipoteza în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva lor.
Nu în ultimul rând, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că trebuie luată în considerare cu maximă seriozitate și amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică și puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul și consumul de droguri, o imprimă în rândul membrilor societății civile, context în care eventuala punere în libertate a unor persoane acuzate în mod temeinic de activități ilicite având ca obiect cantități însemnate de asemenea substanțe, ar crea un puternic sentiment de neîncredere al comunității în existența unor reacții ferme din partea organelor judiciare, împotriva acestui fenomen.
În ceea ce privește critica referitoare la depășirea unei durate rezonabile a arestului preventiv, în condițiile în care de la data arestării preventive a inculpaților a trecut o perioadă de peste 10 luni de zile, Curtea apreciază dimpotrivă că în raport de complexitatea concretă a cauzei (în care au fost trimiși în judecată șapte inculpați și care necesită administrarea unui probatoriu amplu), precum și de comportamentul concret al organelor judiciare implicate, în privința cărora nu se remarcă perioade de inactivitate, procesul penal desfășurându-se până în prezent cu suficientă celeritate, durata privării preventive de libertate a acestora se încadrează încă în limitele unui termen rezonabil.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu este încă finalizată.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce îl privește pe inculpații, și, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat recursurile declarate de aceștia împotriva încheierii din 30 2009 Tribunalului București - Secția I Penală pronunțată în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpaților și, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge ca nefondat recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 al.2 Cod de procedură penală. obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații și la câte 200 lei fiecare cu același titlu, onorariul apărătorului din oficiu pentru aceștia, în cuantum de câte 100 lei, avansându-se din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red.jud.
Ex.2 / 05.11.2009
Jud. -
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
