Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3513/2/2009
884/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA I-A PENAL
SENTINȚA PENAL NR.282
Ședința public din data de 20 octombrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Bucure ști este reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii formulat de petentul împotriva ordonanței din data de 07.02.2008, dat de Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Bucure ști, în dosarul nr.761/P/2007.
Dezbaterile în cauz au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 29 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat - ce face parte integrant din prezenta - când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la 06.10.2009, 13.10.2009 și, ulterior, la 20.10.2009, când a hotrât urmtoarele:
CURTEA
Asupra cauzei penale de faț:
Prin cererea înregistrat la 14.04.2009 pe rolul acestei instanțe, petentul a formulat plângere împotriva ordonanței din 07.02.2009 emis de Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Bucure ști în dosarul nr. 761/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmririi penale faț de notarii publici și pentru svârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 Cod penal.
Motivându-și plângerea, petentul a artat c ordonanța este netemeinic și nelegal întrucât notarul public a autentificat la data de 05.12.2006 procura nr.2047, procura prin care presupușii soți îl mandatau pe numitul sa înstrineze în numele si pentru ei imobilul situat în B,-.
În momentul în care i s-a solicitat autentificarea acestei procuri, notarul public era dator sa solicite persoanelor care s-au prezentat drept mandanți actul de proprietate al imobilului, tocmai pentru a se convinge ca aceștia au intr-adevr calitatea de proprietari si pentru a fi evitate tocmai astfel de situații neplcute, fiind de notorietate modul in care acționeaz falșii mandanți si mandatari .
Cu toate acestea, notarul public s-a mulțumit numai a lua act de declarațiile celor care s-au înfțișat in fata sa ca adevrați proprietari si a in (ocini procura autentificata în conținutul creia a fcut referire expresa la elemente pe baza crora a fost identificat imobilul ce urma sa fie vândut prin mandatarul, elemente care nu au fost verificate, notarul neputând fi sigur de veridicitatea acestora.
În acest context, susținerile din ordonanța atacata, reluate ulterior in rezoluția Procurorului General, potrivit crora notarul public nu a avut Ia îndemân titlul de proprietate al soților nu pot fi reținute ca pertinente si nici nu pot constitui cauza exoneratoare de rspundere penala, atâta vreme cat declarația data de notar este evident mincinoasa si pro causa in condițiile in care procura însși conține date de identificare ale imobilului.
Este evident ca notarul fie a avut la îndemân titlul de proprietate si in aceasta situație putea sa compare semnturile de pe acesta si procura, fie nu l-a avut si atunci evident ca a fost in înțelegere cu, cel care a fost trimis in judecata si condamnat pentru infracțiunea dec înșelciune.
În plus, crțile false de identitate care au fost înfțișate în fata notarului trebuiau examinate in original si nu copiile xerox ale acestora, mai ales in condițiile în care însuși notarul recunoaște in declarațiile sale ca avea in dotare la vremea respectiva un copiator defect.
Or, declarația notarului public referitoare la acest aspect poate fi apreciata din doua perspective: fie a verificat crțile de identitate in original (astfel cum sa se înțeleag dar nu precizeaz în mod expres, caz in care era imposibil sa nu fi observat absenta elementelor de siguranța - stema acvilei cruciate si fotografia format mic din partea dreapta sus -, fiind necesar a percepe ex propriis sensibus, ca notar public, respectivele nereguli), fie nu a verificat deloc respectivele cârti de identitate, acțiune care cdea in sarcina sa, fiind obligatorie.
Indiferent, însa, de argumentele notarului public, fapta acestuia, astfel cum a fost svârșita, întrunește sub toate aspectele elementele constitutive ale infracțiunii de neglijenta in serviciu.
In aceste împrejurri, apar lipsite de relevanta declarațiile notarului public în sensul ca xerocopierea crților de identitate nu a fcut-o personal ci e posibil ca angajați ai biroului notarial sa fi executat aceasta operațiune sau chiar presupușii mandanți s-ar fi putut prezenta cu xerocopiile deja efectuate ale crților de identitate, atâta vreme cat verificarea actelor de identitate in original o face notarul personal.
Așadar, este lipsit de importanta aspectul potrivit cruia xerocopierea nu a executat-o personal notarul, întrucât conduita personal a notarului, in raport cu atribuțiile sale de serviciu, presupune verificarea în original a crților de identitate.
De altfel, având în vedere declarația notarului c este posibil ca persoanele în cauz s fi venit cu copii xerox deja efectuate, cu atât mai evidenta apare îndeplinirea în mod defectuos a sarcinilor de serviciu, în msura în care a acceptat copii deja executate și nu Ie-a efectuat în propriul birou.
Și în acest mod, ca msura suplimentara de siguranța, s-ar fi putui evita autentificarea unor procuri la solicitarea unor persoane care nu au calitatea de proprietari ai imobilului ce urma a fi înstrinat pe baza procurii respective.
Prin urmare, rezulta în mod neîndoielnic ca notarul public era îndreptțit sa refuze semnarea procurii daca ar fi respectat atribuțiile de serviciu, în sensul legitimrii personale a mandanților si analizrii crților de identitate, a solicitrii actului de proprietate si a comparrii semnturilor de pe înscrisuri.
Aceasta cu atât mai mult cu cat erau vizibile si neconcordanțele intre anul nașterii mandanților (ușor de sesizat prin studierea CNP-ului) si fizionomia acestora, care nu ar fi putut avea vârsta indicata in actul de identitate prezentat.
In aceste condiții notarul public se face vinovat de svârșirea infracțiunii de neglijenta in serviciu întrucât si-a exercitat in mod defectuos atribuțiilor de serviciu, respectiv nu a verificat sau probabil a verificat doar sumar, crțile de identitate crora le lipseau elementele de securitate, neobservând diferențe între anul nașterii si fizionomia presupușilor mandanți.
În plus, pentru svârșirea infracțiunii de neglijenta in serviciu este suficient s se constate c înclcrile atribuțiilor de serviciu s-au fcut din culpa, indiferent de forma acesteia, suficienta fiind chiar si culpa levissima reținuta ca atare de ctre procurorul care a dat ordonanța.
De neînțeles sunt în aceste condiții susținerile din ordonanț, reluate mai apoi în rezoluția Procurorului General potrivit crora " în sarcina notarului s-ar putea reține cea mai mic culp".
Ceea ce a neglijat Ministerul Publica reține este tocmai împrejurarea a notarului public, persoana investita cu prerogative de autentificare actelor, nu i se poate aplica același regim juridic in privința vinovției a oricrei alte persoane.
Prin natura funcției si specificul atribuțiilor de serviciu notarul public este necesar sa acționeze în desfșurarea profesiei sale cu maxima diligenta si prudenta, nefiind suficiente prudenta si diligenta unui om obișnuit, fiind o persoana cu pregtire de specialitate si care garanteaz veridicitatea constatrilor fcute expropriis sensibus.
Prin urmare, o eventual rspundere civila apare insuficient în raport de gravitatea faptelor svârșite, de persoana fptuitorului si a urmrilor concrete ale acestora, în condițiile în care notarii publici sunt în prezent singurele persoane cu astfel de prerogative.
La termenul din 29.09.2009, Parchetul a solicitat trimiterea cauzei la Procurorul General al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție în raport de Decizia nr. 1/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând cererea formulat de procuror, Curtea constat c Procurorul General al Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Bucure știa admis plângerea împotriva soluției inițiale și a dispus neînceperea urmririi penale faț de notarul public pentru o infracțiune care nu era cuprins în rezoluția inițial.
Astfel, în rezoluția din 25.03.2009, Procurorul General al Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Bucure știs -a pronunțat asupra omisiunii procurorului de a dispune și sub aspectul infracțiunii prev. de art. 249 Cod penal, soluția fiind infirmat sub acest aspect.
Pe cale de consecinț, prin aceast ultim rezoluție s-a admis parțial plângerea și s-a dispus neînceperea urmririi penale faț de notarul public sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 Cod penal.
Ori, asemenea soluție se încadreaz fr echivoc celei avute în vedere de Decizia nr. 1/2009 dat într-un recurs în interesul legii, ipoteza fiind aceea în care procurorul ierarhic superior admite o plângere pentru unul sau alte motive invocate și d din nou o soluție de neîncepere a urmririi penale, plângerea formulat împotriva acestei din urm soluții urmând s fie adresat procurorului ierarhic superior celui care a soluționat plângerea inițial.
Așa fiind, Curtea, faț de aceste considerente, va trimite cauza la Procurorul General al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra prezentei plângeri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTRȘTE:
Trimite cauza, ce are ca obiect plângerea formulat de petentul împotriva ordonanței din data de 07.02.2008, dat de Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Bucure ști, la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu recurs.
Pronunțat în ședinț public, azi 20.10.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red.
Dact./28.10.2009.
2 ex.
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu
