Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 148/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 27 februarie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Elena Barbu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați asistat de avocat, apărător ales, asistat de avocați și, apărători aleși, asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Avocat depune la dosar un raport de evaluare privind pe inculpatul întocmit de Centrul de prevenire, evaluare și consiliere antidrog
Avocat depune la dosar practică judecătorească referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, respectiv încheierea nr. 56 din 22 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar în cadrul rejudecării, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă astfel că nu se justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Invederează instanței că inculpatul a recunoscut în mod constant că este consumator de droguri în convorbirile telefonice nefiind vorba despre trafic de astfel de substanțe. folosit de inculpat a fost decodificat prin declarația dată de acesta într-un moment în care se afla sub influența drogurilor astfel că trebuie apreciată cu rezerve. Mai mult referitor la limbajul folosit de inculpat s-a dovedit faptul că termenul "rulmenți" era folosit pentru bani și nu pentru droguri.
Referitor la procesul verbal al investigatorului sub acoperire susține că acesta nu are nici o relevanță în cauză în condițiile în care nu este susținut de probele administrate.
De asemenea s-a dovedit și faptul că banii găsiți pe bancheta autoturismului taxi nu reprezentau contravaloarea unor cantități de droguri pe care le-ar fi vândut inculpatul.
Întrucât inculpatul în prezent depune eforturi pentru a se reintegra în societate apreciază că perioada de timp petrecută în arest este suficientă pentru ca acesta să realizeze gravitatea faptelor comise, motiv pentru care solicită judecarea în stare de libertate.
Avocat solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate apreciind că în prezent nu se impune prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului.
Susține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 300/1 alin.3 Cod procedură penală întrucât temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Precizează că rezultatul textelor ADN a fost unul negativ iar inculpatul a declarat în mod constant că nu a făcut trafic de droguri. Și în ipoteza în care inculpatul ar fi avut vreo legătură cu cele două pastile de ecstasy apreciază că perioada deja petrecută în arest este suficientă pentru ca măsura preventivă să își atingă scopul.
Inculpatul s-a aflat la dispoziția organelor de urmărire penală, în prezent această fază este finalizată, un motiv în plus care poate determina lăsarea inculpatului în stare libertate. Susține că inculpatul nu este consumator de droguri discuția avută cu concubina lui în care aceasta i-a spus că este drogat, a
fost purtată într-o perioadă în care relațiile dintre ei erau tensionate.
Referitor la substanțele găsite în cutia poștală a concubinei inculpatului învederează instanței că inculpatul nu a fost prezent la percheziție acesta aflându-se în mașina poliției. Mai mult singura cheie de la cutia poștală era în posesia concubinei inculpatului.
Întrucât există dubii în ceea ce privește comiterea faptelor reținute în sarcina inculpatului apreciază că în condițiile art. 139 alin. 1. pr.pen. se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul cercetărilor, a colaborat cu organele de urmărire astfel că nu există nici o bănuială că în situația în care ar fi lăsat în libertate ar impieta desfășurarea procesului penale.
De asemenea invederează instanței că instanțele din țară au pronunțat hotărâri de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în cauze având ca obiect traficul și consumul de droguri de mare risc.
Așa fiind apreciază că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică motiv pentru care solicită admiterea recursului și judecarea acestuia în stare de libertate.
Avocat, raportat la caracterul excepțional al măsurilor preventive, apreciază că se impune o examinare amănunțită a pericolului concret pentru ordinea publică, pericol care până în acest moment nu a fost dovedit. În practica judecătorească în materie s-a statuat că pericolul pe care îl prezintă o infracțiune nu trebuie confundat cu pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Apreciază că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică atât timp cât asupra acestuia nu au fost găsite droguri deși a fost monitorizat o perioadă de timp, iar fragmentele ADN aparținând inculpatului nu au fost identificate pe punga în care se aflau astfel de substanțe.
Referitor la drogurile aflate în cutia poștală susține că singura cheie existentă se afla la concubina inculpatului.
Raportat la aceste aspecte, văzând circumstanțele reale și personale ale faptei, respectiv făptuitorului, apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură de natură să ofere garanția desfășurării în bune condiții a procesului penale.
Avocat solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea hotărârii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate în acest moment neexistând o stare de pericol concret care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
În ceea ce privește starea de pericol solicită a se avea în vedere că aceasta nu mai există cu ocazia perchezițiilor domiciliare fiind ridicate de la domiciliul inculpatului toate obiectele destinate consumului de droguri.
Nu contestă faptul că inculpatul este consumator de droguri fiind amendat anterior pentru astfel de fapte însă această împrejurare nu poate constitui temei al menținerii stării de arest preventiv, pentru faptele respective inculpatul fiind reabilitat.
a se avea în vedere că numele inculpatului apare într-o singură convorbire telefonică în care nu se face vorbire despre comercializarea de droguri de risc ci de consumul de astfel de substanțe.
Întrucât raportat la ceilalți inculpați are o situație mai puțin periculoasă apreciază că măsura arestării preventive nu este justificată.
Din raportul de evaluare întocmit în cauză reiese starea psihică a acestuia, evoluția sa în timp, atitudinea adoptată față de cele întâmplate și față de propria sa persoană. Mai mult inculpatul urmează cursurile unui liceu din municipiul, face parte dintr-o familie organizată și depune eforturi pentru a-și îndrepta comportamentul.
Întrucât urmărirea penală este finalizată nu se poate reține că inculpatul ar putea influența martorii audiați în cauză astfel că solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, liceul ale cărui cursuri le urmează fiind în municipiul.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Susține că din probele administrate în cauză rezultă că inculpați au săvârșit infracțiunea de trafic de droguri dovadă fiind întâlnirile supravegheate, filmările efectuate, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, convorbirile telefonice purtate.
Referitor la inculpatul cere a se avea în vedere că din expertiza ADN efectuată în cauză reiese că urmele nu au fost apte de a fi identificate și nu că acestea nu aparțin inculpatului.
Cu privire la percheziția domiciliară aceasta s-a efectuat în prezenta proprietarului locuinței care a declarat că inculpatul avea acces la cutia poștală.
Apreciază că raporturile dintre inculpați sunt de natură infracțională, raporturi între o persoană care procură droguri și o persoană care pune în circulație astfel de substanțe, la stabilirea gradului de pericol social urmând a fi avute în vedere și valorile sociale lezate.
Pentru toate aceste considerente apreciază că raportat la natura infracțiunilor comise și persoana inculpaților se impune menținerea acestora în continuare în stare de arest preventiv.
În replică avocat precizează că în acest moment procesual se analizează dacă inculpatul prezintă sau nu pericol social celelalte aspecte urmând a fi analizate cu ocazia pronunțării unei eventuale hotărâri de condamnare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, recunoaște că este consumator de droguri însă niciodată nu a comercializat astfel de substanțe. Întrucât nu prezintă pericol social solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate susținând că nu este consumator de droguri.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să își continue studiile.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 20 februarie 2009, Tribunalul Brașova menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă și în prezent temeiurile arestării preventive.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu sunt vinovați de comiterea faptelor ce li se impută, unii dintre ei neparticipând la comiterea infracțiunilor și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța de recurs constată următoarele:
Prin încheierea nr. 24 din data de 11 decembrie 2008, Tribunalul Brașova dispus arestarea preventivă a inculpaților recurenți pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin 1 din L 143/2000 cu aplicarea art 41 alin.2 Cod penal constând în aceea că inculpatul în perioada noiembrie-decembrie 2008 împreună cu inculpatul a desfășurat pe raza municipiului B activități de comercializare a drogurilor de risc și de mare risc obținând diverse sume de bani precum și că în data de 3 decembrie 2008 inculpatul i-a oferit cantitate de hașiș învinuitului spre a fi vândută investigatorului sub acoperire "".
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât temeiul ce a stat la baza luării măsurii preventive subzistă și în prezent, menținerea arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală. Instanța de fond a analizat în mod corect incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, arătând concret care sunt elementele probatorii care duc la concluzia că există indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală și conduc la presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele, astfel cum prevede Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește. Prin urmare susținerile inculpaților privind inexistența cerințelor dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală sunt nefondate, urmând a fi înlăturate. De asemenea, faptul că unii dintre inculpații recurenți sunt înscriși în programe speciale de consiliere antidrog nu micșorează gravitatea infracțiunilor comise, precum și gradul de pericol social concret ridicat al unor astfel de infracțiuni, respectiv activitate desfășurată organizat pentru comercializarea drogurilor în cadrul societății. Aceste aspect urmează fi avut în vedere, eventual, în momentul judecării pe fond a cauzei, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, fără a putea conduce la concluzia inexistenței pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații pentru ordinea publică. Totodată, faptul că alte instanțe de judecată au pronunțat condamnări cu suspendarea executării pedepsei pentru infracțiuni de trafic de droguri nu poate fi un argument pertinent pentru ca în prezenta cauză instanța să aprecieze că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 148 Cod procedură penală, având în vedere faptul că fiecare cauză prezintă particularități specifice, unice, astfel că o soluție ce s-ar putea potrivi într-un dosar nu este oportună în altul, iar menținerea măsurii preventive vizează buna desfășurare a procesului penal, și nu soluția ce se va adopta în prezenta cauză.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunilor, astfel cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, caracterul organizat și numărul de persoane implicate, consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților.
Raportat la considerentele expuse, instanța de recurs constată că, pentru a se asigura o bună soluționare a procesului, este necesară menținerea arestării preventive a inculpaților și că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare aceștia.
Se constată, de asemenea, că durata arestării preventive nu depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților omului (inculpații sunt arestați de circa două luni de zile)
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursurile declarate și va menține încheierea recurată, obligându-i pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 20 februarie 2009 în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 27.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. 20.03.2009
Dact.BD/23.03.2009
Jud. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Laura Popa, Elena Barbu
