Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 192/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 192/ Dosar nr-

Ședința publică de la 23 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean

JUDECĂTOR 2: Mirena Radu

JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu

Grefier:- -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public

- procuror -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 282/A din 23 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 martie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 martie 2009, când

Curtea

Deliberând asupra recursului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 1248/23.09.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr.291/P/2005 a fost condamnat în baza art. 178 alin. 2 Cod penal inculpatul G la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 81, 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 3 luni.

În baza art.71 al.2 Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) Cod penal.

În baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să fie suspendată executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal potrivit cu care daca in cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitiva chiar si după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată si va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicata pentru noua infracțiune.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

La data de 06.09.2006, în jurul orelor 18.30, inculpatul G conducea autovehiculul înmatriculat sub numărul - pe Str. - - din B, deplasându-se pe a doua a sensului de mers dinspre Gară către Bd. -.

--se de trecerea de pietoni situată imediat după intersecția cu Str. - și semnalizată atât prin indicator, cât și prin marcaj, inculpatul nu a redus corespunzător viteza, circulând cu ~ 54 km/. Datorită vitezei neregulamentare și neatenției la drum, inculpatul nu a observat victima - angajată în traversarea străzii dinspre dreapta spre stânga și a accidentat-o mortal, impactul producându-se la distanța de 1,4-1,7 față de marcajul trecerii pentru pietoni.

Victima a mai fost târâtă pe carosabil peste 30, către prima bandă a sensului de mers, pe care s-a oprit și autovehiculul condus de inculpat.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.328/. din 07.09.2006 eliberat de SJML B moartea victimei -, în vârstă de 77 ani, s-a datorat leziunilor suferite în cadrul accidentului rutier (17).

În cursul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză tehnică auto (36-45), care a concluzionat următoarele:

- autoutilitara condusă de inculpat a circulat atât anterior, cât și în momentul impactului cu victima, cu viteza de 54 km/;

- locul impactului se află la aproximativ 1,8 față de axul drumului și la 1,4-1,7 măsurați în plan longitudinal până la marcajul trecerii de pietoni;

- pericolul de accident a fost creat de victimă prin faptul că nu s-a asigurat, traversând totodată prin loc nemarcat, în diagonală;

- timpul scurs de la intrarea victimei în traiectoria autoutilitarei și până la impact fiind foarte mic, de 0,7 s și condițiile de trafic au făcut imposibilă evitarea ciocnirii cu victima din partea inculpatului;

- accidentul se putea evita dacă viteza autoutilitarei era sub 23 km/.

La viteza de 54 km/ spațiul de oprire prin frânare era potrivit expertizei de 36,76, inferior deci celui dintre autoutilitară și victimă în momentul începerii traversării. Dacă inculpatul ar fi condus cu viteza regulamentară, de cel mult 50 km/ în localități, potrivit art.155 al.1 din HG nr.85/2003, spațiul de oprire prin frânare ar fi fost și mai redus.

Totodată, acest spațiu s-ar fi diminuat și mai mult în condițiile în care inculpatul ar fi respectat și prevederile art.158 lit.m din HG nr.85/2003, care stabileau obligația conducătorilor auto de a reduce viteza, dacă prevăd un pericol, la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje. Victima s-a angajat în traversare în imediata apropiere a trecerii de pietoni, astfel că inculpatul trebuia să adapteze viteza autovehiculului pentru a putea opri în siguranță.

Prin nerespectarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, precum și pe cele ale art.48 din OUG nr.195/2002, potrivit cu care "conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță", ceea ce impune așadar conducătorilor auto ca în timpul circulației pe drumurile publice să aibă permanent controlul autovehiculelor, inculpatul se face vinovat de producerea accidentului, vinovăția sa îmbrăcând forma culpei prevăzută de art.19 al.1 pct.2 lit.a Cod penal.

Având în vedere aceeași susținere a inculpatului potrivit căreia nu a văzut deloc victima înainte de impact, instanța de fond a apreciat că accidentul tot s-ar fi produs și dacă victima ar fi traversat pe marcajul trecerii de pietoni, locul impactului fiind la doar 1,4-1,7 față de acesta, spațiu insuficient pentru efectuarea oricăror manevre de evitare din partea inculpatului. Prin urmare, între nerespectarea de către victimă a regulilor de traversare a drumului public instituite de HG nr.85/2003 și moartea acesteia în cadrul accidentului rutier nu există raport de cauzalitate.

În drept, fapt inculpatului G, care la data de 06.09.2006, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare - pe Str. - - din B, datorită nerespectării dispozițiilor ce reglementează circulația pe drumurile publice a accidentat mortal victima -, aflată în traversarea străzii în zona unei treceri pentru pietoni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 al.2 Cod penal.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul G criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună achitarea sa în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât nu se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, culpa exclusivă în comiterea evenimentului rutier aparținând integral victimei.

S-a solicitat a se avea în vedere faptul că victima a traversat în diagonală strada, la distanță de trecerea de pietoni, prin urmare a traversat neregulamentar. Pe de altă parte, s-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul a circulat cu viteză relativ mică, de 54 de km pe oră, în condițiile în condițiile în care pe acel segment de drum limita de viteză era de 50 km/, iar imposibilitatea de a vedea victima s-a datorat faptului că a fost orbit de. În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere pe de o parte și culpa victimei în producerea evenimentului rutier cât și faptul că a despăgubit integral partea civilă.

Prin decizia penală nr. 282/A/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a admis apelul formulat de inculpatul HG împotriva sentinței penale nr. 1248/23.12.2008 a Judecătoriei Brașov, sentința fiind desființată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a duratei termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei Rejudecând în aceste limite instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin 1 lit. a,b,c și alin 2 Cod penal cu efectele prevăzute de art. 76 lit. d Cod penal și în consecință a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal de la 2 ani și 3 luni închisoare la 1 an închisoare.

A fost redus totodată termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de la 4 ani și 3 luni la 3 ani. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut în esență următoarele:

Inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.

Ca stare de fapt, se reține că în data de 06.09.2006, orele 18,30, a condus cu viteza de 54 km/, autoturismul înmatriculat sub numărul - pe Str. - - din B, iar după ce a trecut de intersecția cu Str. -, pe a doua a sensului de circulație, la o distanță cuprinsă între 1,4-1,7 înainte de marcajul trecerii de pietoni, a acroșat cu colțul din dreapta față a autovehiculului victima -, angajată în traversarea străzii, victima a fost târâtă aproximativ 30 de metri, iar cu ocazia deplasării la fața locului cei de la Salvare au constatat decesul victimei. Dinamica evenimentului a demonstrat că victima ar fi fost accidentată chiar și dacă ar fi traversat regulamentar pe trecerea de pietoni, aceasta față de viteza ridicată (de 54 de km/h) cu care s-a deplasat autoturismul condus de inculpat în condițiile în care inculpatul nu a fost atent la traficul rutier acesta nu a observat victima iar față de această viteză victima nu ar fi putut fi evitată.

Prin urmare apărările inculpatului precum că ar fi fost orbit de și din această cauză nu a observat victima nu pot fi reținute, deoarece pe de o parte instinctual pe de altă parte ca o conduită necesară pentru evitarea eventualelor pericole, într-un asemenea moment reducerea vitezei de rulaj este obligatorie, chiar dacă inculpatul se afla primul la semafor și a plecat primul înscriindu-se spre strada - înainte de o ușoară curbă. Or în aceste condiții, inculpatul a circulat cu o viteză excesivă ce a determinat de fapt evenimentul rutier soldat cu decesul victimei. Faptul că victima nu a traversat pe trecerea de pietoni nu are relevanță, deoarece ar fi fost accidentată indiferent de acest aspect, iar rezultatul ar fi fost același. De asemenea, se impune a preciza că presemnalizarea trecerii de pietoni nu este obligatorie.

Față de aceste aspecte culpa exclusivă în producerea accidentului aparține integral inculpatului, însă față de faptul că acesta nu are antecedente penale, este integrat social, a despăgubit integral partea civilă, scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea inculpatului a unei pedepse sub limita legală prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, urmând ca pentru aceasta în favoarea inculpatului să se aplice dispozițiile art. 74 aliniatul 1 literele a,b,c aliniatul 2 Cod Penal cu efectele prevăzute de art. 76 litera d Cod Penal, iar pedeapsa va fi redusă de la 2 ani și 3 luni închisoare la 1 an închisoare. Se va reduce și termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de la 4 ani și 3 luni la 3 ani.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul G, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât faptei îi lipsește un element esențial al infracțiunii, respectiv latura subiectivă; recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 14 și 18 Cod procedură penală

În motivarea recursului formulat inculpatul a arătat în esență că în speță sunt incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală întrucât instanțele inferioare au comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare inculpatului Astfel starea de fapt nu a fost corect reținută; pietonul, respectiv victima nu a traversat strada în mod regulamentar așa cum greșit s-a reținut de către instanțele inferioare ci a traversat strada pe diagonală și nu perpendicular pe trecerea de pieton; de asemenea nu era antrenat în traversarea străzii prin locul special amenajat pentru a beneficia de protecția legii și prioritatea de trecere pe care o prevede legea, ci impactul s-a produs la un metru și J înaintea trecerii de pietoni; ca atare culpa exclusivă în producerea accidentului de circulație a aparținut victimei care și-a asumat riscul de a fi victima unui eveniment rutier atâta vreme cât a traversat strada printr-un loc nepermis.

Analizând decizia penală atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de recurs constată că recursul promovat de inculpat este nefundat pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală au fost interpretate în literatura de specialitate și jurisprudența actuală în sensul că este incident acest caz de casare ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.

Așadar prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate de instanța de fond, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate, din aceste mijloace de probă reiese contrariul.

Pentru a constitui caz de casare în sensul art.385/9 pct. 18 Cod procedură penală, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită "gravă": a) să fie evidentă, adică vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și b) să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. O eroare poate fi esențială - prin aceea că s-a răsfrânt în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță; ea se poate referi nu numai la faptele care formează învinuirea, ci și la împrejurările care influențează soluția cauzei.

Prin prisma celor exprimate, instanța de recurs constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au stabilit o stare de fapt corectă, în acord cu materialul probator administrat în cauză; ambele instanțe au reținut deja aspectele de fapt invocate în susținerea recursului respectiv că victima s-a angajat în traversarea străzii la o distanță cuprinsă între 1,4 -1,7 înainte de trecerea de pietoni și că aceasta traversa în diagonală strada, fiind surprinsă și accidentată de autoutilitara condusă de inculpat pe a doua la distanța menționată de trecerea de pietoni și târâtă 30 de metrii; această stare de fapt a fost reținută de către instanțele inferioare pe baza materialului probator administrat în cauză; împrejurările relevate de către inculpat nu sunt nici de natură a influența soluția cauzei întrucât, conform art. 48 din OUG 195/2002 conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță; de asemenea potrivit art. 158 lit. m din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 în vigoare la data producerii accidentului conducătorul de vehicul era obligat să reducă viteza, dacă prevedea un pericol la trecerile pentru pieton semnalizate prin indicatoare sau marcaje; Raportul de expertiză tehnică nr. -/2007 întocmit în cauză în cursul urmăririi penale evidențiază faptul că spațiul dintre autoutilitară și victimă în momentul începerii traversării de către victimă era de 44, ori în acest context conducătorul autoutilitarei avea obligația să sesizeze pericolul (cu atât mai mult cu cât în recurs nu a mai fost avansată nici apărarea conform căreia ar fi fost orbit razele soarelui) și să reducă viteza de deplasare, în nici un caz să circule cu aceeași viteză, superioară limitei maxime de viteză stabilită de expert la 54 km/.

Chiar dacă s-ar aprecia că dispozițiile art. 123 din HG 1391/2006 ar fi mai favorabile inculpatului decât cele ale art. 158 din HG85/2003 prin prisma faptului că drumul public pe care circula inculpatul avea două benzi pe sens (deci nu avea obligația să reducă viteza sub limita maximă de 30km/h) în speță nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 72 alin 4 din OUG195/2002 modificată și republicată de care se prevalează inculpatul în recurs, în conformitate cu care:"pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector."

Textul menționat prevede așadar îndeplinirea a cel puțin două condiții obligatorii care trebuie îndeplinite pentru a exclude răspunderea conducătorului auto în situația unui accident de circulație: încălcarea de către victima accidentului a vreunei obligații stabilite de normele rutiere și respectarea de către conducătorul autovehiculului implicat în accident a tuturor prevederilor legale privind circulația prin acel sector. Ori, în primul rând, victimei nu i se putea pretinde o conduită care nu era reglementată de actul normativ în vigoare la momentul producerii accidentului de circulație; art.66 din OUG195/2002 (devenit ulterior republicării art. 72) a fost modificat prin legea 49/2006 publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20.03.2006 și a intrat în vigoare la 6 luni după publicare, astfel încât, raportat la aceste condiții și la data producerii accidentului (6.09.2006) este evident că victima nu avea obligația să respecte prevederea cuprinsă în alin 3 al articolului menționat în conformitate cu care "traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia"; este adevărat că ea s-a angajat în traversarea străzii cu 1,4 -1,7 înainte de trecerea de pietoni, dar intenția era evidentă de a traversa pe locul special amenajat (dovadă că și impactul a avut loc pe marcajul cu semnificația "trecere pentru pietoni", iar inculpatul, în aceste condiții ar fi trebuit să reducă viteza și să-i acorde prioritate de trecere.

De asemenea nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție respectiv, conducătorul autovehiculului implicat în accidentul de circulație să respecte prevederile legale privind circulația prin acel sector, câtă vreme, inculpatul a circulat, conform expertizei tehnice efectuate în cauză cu o viteză mai mare decât cea legală admisă în localitate și fără aoa dapta condițiilor de trafic, nerespectând astfel dispozițiile art. 48 din OUG195/2002.

În acest context, instanța de recurs apreciază că nu există o neconcordanță între materialul probator administrat în cauză și starea de fapt stabilită de prima instanță și însușită de instanța de apel, neexistând deci o gravă eroare de fapt care să fi condus la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului.

În ceea ce privește critica deciziei atacate, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, se constată de către instanța de recurs că aceasta este nefondată. Instanța de apel a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal și a aplicat o pedeapsă just individualizată; de asemenea instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare care au condus la coborârea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului; pedeapsa de un an închisoare, în modalitatea de executare stabilită de către instanța de fond este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului în scopul prevăzut de art. 52 Cod penal, astfel încât redozarea ei nu se impune.

În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 282/A/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.

În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală, urmare a respingerii recursului formulat, va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.

pentru aceste motive

în numele legii

decide

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 2.09.1978, împotriva Deciziei penale nr. 282/A/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.

În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2008

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

red. /13.04.2009 Grefier

dact. /15.04.2009 - -

jud. fond-

jud. apel-,

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar -

INCHEIERE

Ședința Camerei de Consiliu din 1 aprilie 2009

Complet de judecată format din:

PRESEDINTE - - -

JUDECĂTOR - - -

GREFIER - - -

Pe rol fiind îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurată în minuta deciziei penale nr. 192/R din 23 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților care nu au fost citate, apreciindu-se că prezenta acestora (raportat la art. 195 al 2 Cod procedură penală ) nu este necesară.

Procedura îndeplinită (fără citarea părților).

S-a făcut referatul cauzei după care:

Curtea

Constată că din eroare în cuprinsul minutei deciziei 192/R/23.03.2009 a Curții de APEL BRAȘOV, pronunțată în dosarul - al aceleiași instanțe s-a strecurat o greșeală în sensul că s- făcut în mod eronat mențiunea că inculpatul G ar fi "deținut actualmente în Penitenciarul Codlea ".

Față de împrejurarea că inculpatul nu a fost și nu este deținut în acest loc de deținere, văzând prevederile art. 195 Cod procedură penală, urmează a se dispune îndreptarea erorii materiale menționate strecurate în ambele exemplare ale minutei, în sensul înlăturării acestei mențiuni din cuprinsul minutei.

Pentru aceste considerente:

DISPUNE:

În baza art. 195 Cod procedură penală, dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în ambele exemplare ale minutei deciziei penale nr.192/R/23.03.2009 a Curții de APEL BRAȘOV, pronunțată în dosarul - al aceleiași instanțe în sensul că înlătură din cuprinsul minutei mențiunea că inculpatul G este "deținut actualmente în Penitenciarul Codlea ".

Despre această îndreptare de eroare materială se va face mențiune pe ambele exemplare ale minutei.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică azi, 1.04.2009

Președinte

Grefier

- -

CURTEA DE APEL

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar -

DISPUNE:

Despre această îndreptare de eroare materială se va face mențiune pe ambele exemplare ale minutei.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică azi, 1.04.2009

Președinte Judecător Judecător

Președinte:Nicoleta Hădărean
Judecători:Nicoleta Hădărean, Mirena Radu, Manuela Barbu

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 192/2009. Curtea de Apel Brasov

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 192/2009. Curtea de Apel Brasov