Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1490/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2378/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1490R
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- - -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 07.10.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat avocați aleși și, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/19.10.2009, atașată la fila 18/dosar și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/03/14.10.2009, atașată la fila 8/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat - av., având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată a inculpatului în libertate, considerând că menținerea măsurii arestării preventive s-a făcut la fiecare termen de judecată pe baza solicitării parchetului, din considerente politice, întrucât anterior reținerii faptei pentru care este cercetat în prezenta cauză, inculpatul a ocupat anumite funcții și demnități.
Analizând aceste funcții și demnități, se pune fireasca întrebare dacă se mai impune ca acest inculpat să fie cercetat în stare de arest preventiv, în condițiile în care acesta este o persoană în vârstă de 59 de ani, absolvent se studii universitare și postuniversitare, fost general în armata română, doctor în științe militare, fost deputat în Parlamentul României în perioada 2000-2004, în prezent expert parlamentar la Comisia de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională din Senatul României și membru al Academiei -Romane.
În raport de circumstanțele personale învederate, solicită să se dea eficiență prezumției de nevinovăție, care operează în favoarea inculpatului până la pronunțarea unei hotărâri penale de condamnare definitivă și să se dispună continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că măsura arestării este cea mai severă dintre măsurile preventive și trebuie luată doar în cazuri excepționale. Consideră că din analiza întregului ansamblu probator, nu rezultă cu prisosință că există temeiuri suficiente care să justifice privarea de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cât acesta are o stare precară de sănătate, sens in care se depune la dosar un set de acte medicale, făcând precizarea că medicul Spitalul Penitenciar i-a pus în vedere inculpatului să se întoarcă din în pentru investigații cardiologice.
Se depun concluzii scrise și xerocopie de pe scrisoarea medicală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat - av.,având cuvântul, solicită să se observe că motivarea instanțelor de fond se face "stereotip", în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, pornind de la infracțiunea de abandon de familie până la cele mai grave infracțiuni.
Apărarea arată că, întotdeauna se invocă starea de pericol, însă în realitate doar două elemente reale ar trebui analizate și anume starea de recidivă și temerea că inculpatul odată lăsat în liberate ar putea influența probele.
În raport de aceste elemente, solicită să se observe că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și este de neconceput să își imagineze cineva, ca un doctorand în științe militare, că ar putea influența probele, întrucât nu există decât martorii denunțării, ale căror denunțuri stau la baza acestui dosar și care l-au atras într-o cursă.
Totodată, solicită să se aibă în vedere poziția inculpatului, care a fost una constant sinceră de la începutul procesului penal și împrejurarea că infracțiunea de trafic de influență nu se consumă doar prin faptul că inculpatul achiesează la propunerea unei persoane, ci trebuie să fie reală, autentică, astfel ca denunțul să poată fi valorificat, ceea ce din dosar nu rezultă.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată a recurentului-inculpat.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat - av.,având cuvântul, precizează că va susține recursul formulat de către inculpat cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, sens în care depune la dosar practică judiciară.
Solicită să se constate că în acest dosar a fost formulată și o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, care a fost respinsă de către judecătorul fondului, care nu a fost analizată suficient, făcându-se o motivare foarte succintă, care nu răspunde tuturor problemelor ridicate de către apărare. Această instituție este o măsură alternativă a măsurii arestării preventive și care se deosebește net de instituția controlului judiciar pe care instanța îl face din 60 în 60 de zile în cursul cercetării judecătorești cu privire la menținerea stării de arest.
Mai precizează că, această instituție prevăzută de art. 160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală prevede 2 condiții și în ceea ce privește condiția impusă de către art. 160/2 alin.1 Cod procedură penală aceasta este îndeplinită, însă a doua condiție nu este îndeplinită, câtă vreme nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, acesta ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori, sau că acesta s-ar sustrage de judecată sau de la executarea pedepsei.
În această situație, apreciază că judecătorul fondului și procurorul au confundat aceste instituții, motivarea referindu-se doar la pericolul social, care nu poate fi avut în vedere, câtă vreme inculpatul este un om de o anumită factură, cu o anumită poziție socială, care va răspunde pentru faptele sale, iar liberarea provizorie sub control judiciar este o restrângere a libertății omului:
Toate aceste considerente, conduc la concluzia că acest inculpat nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, întrucât are o familie organizată și o soție care lucrează pentru a-l întreține. Consideră că, prin punerea sa în libertate sub control judiciar, inculpatul ar putea să se apere ca un liber.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, precizează în legătură cu susținerile primului apărător cu privire la circumstanțele personale ale recurentului-inculpat, că aceste circumstanțe au existat și anterior săvârșirii acestei fapte, iar pregătirea profesională a inculpatului trebuia să constituie un argument solid pentru a-l determina să nu săvârșească această faptă.
Pe fondul cauzei, apreciază că legalitatea și temeinicia încheierii de ședință prin care s-a menținut starea de arest și a fost respinsă cererea de liberare sub control judiciar. Dacă sub aspectul condiției prevăzut de art. 160/2 alin.1 Cod procedură penală se constată că cererea este admisibilă în principiu, pe fondul acesteia, în conformitate cu art. 160/2 alin.2 Cod procedură penală apreciază, dat fiind particularitățile în concret ale acesteia, cererea ca nefondată și neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea acesteia ca atare, pentru următoarele argumente:
Cu privire la gradul de pericol pentru ordinea publică, arată că, față de modalitatea elaborată de operare, încercarea de disimulare, nerecunoașterea săvârșirii faptei, denotă o încercare clară de inițiere a unei înțelegeri frauduloase pentru împiedicarea aflării adevărului.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică, astfel de cereri sunt cenzurate și de jurisprudența CEDO, în sensul că astfel de cereri pot fi respinse pentru că subzistă și există în mod întemeiat această stare de pericol. Aceasta este relevată în opinia sa, față de alimentarea unui sentiment de ineficiență din partea organelor judiciare, care pot conduce și reține ideea că autoritățile publice specializate nu pot avea decât o reacție diminuată sau inexistentă, în ceea ce privește săvârșirea faptelor penale.
Mai există un reflex al acestei stări de pericol, care are ca efect cert, renunțarea pe fondul insecurității din partea persoanelor care au interese legitime la demersul lor firesc și legal.
Un alt aspect, comportă o doză de contradictorialitate semnificativă.
Pe de o parte, recurentul-inculpat solicită să se constate că problema liberării pe parcursul procedurii este una distinctă, așa cum și cel de al treilea avocat a menționat, de analiză a privării de libertate și se antamează numai după stabilirea unei baze legale și a unui motiv din care să rezulte modalitatea detenției cu prevederile naționale și comunitare, respectiv CEDO.
Or, din acest punct de vedere se observă cu claritate că inculpatul consideră că nu există temeiuri pentru menținerea măsurii arestării preventive, aspect invocat atât la instanța de fond dar și prin motivele de recurs și dezbătute pe larg la acest termen de judecată împotriva încheierii de ședință prin care s-a respins cerere a de liberare sub control judiciar. Or, dacă instituțiile sunt diferențiale, rezultă că subzistă temeiul arestării preventive, astfel încât inculpatul poate să ceară control judiciar, având vocația prevăzută de lege.
Din acest punct de vedere se poate observa contradictorialitatea care nu poate conduce la admiterea celei de a doua cerere.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii de ședință ca legală și temeinică.
Apărătorul recurentului - inculpat - av.,în replică,precizează că această cerere are caracter subsidiar.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorii acestuia, iar în situația în care va fi pus în libertate se obligă să se prezinte la toate termenele de judecată și să respecte toate măsurile impuse de către instanță.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea din ședința publică din data de 7.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- în baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 139/P/2009 din data de 28.08.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - DNA - dispus trimiterea in judecată in stare de arest preventiv a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (cu modificările și completările ulterioare), reținându-seîn faptcă: în ziua de 19.06.2009, inculpatul a pretins de la denunțătorul suma de 50.000 euro, promițându-i că în schimb va interveni pe lângă - primar al comunei Adunații pentru ca acesta în virtutea atribuțiilor de serviciu, inclusiv cele referitoare la calitatea de președinte al comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991, să-l pună în posesie cu suprafețele de teren asupra cărora i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința nr. 312 din 23.01.2007 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr-, definitivă prin decizia civilă nr. 633 din 21. 11. 2007 Tribunalului Giurgiu și să-i aprobe schimbul unui tren proprietate personală cu un altul aflat în administrarea Primăriei.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea de la 20.08.2009 pronunțată in dosarul nr- Tribunalul București Secția a II-a Penală a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 20.08.2009 și până la data de 17.09.2009 inclusiv reținându-se ca sunt îndeplinite condițiile art. 143 Cod procedură penală mandatul de arestare preventivă fiind emis pentru cazul prev. de art. 148 lit. f
C.P.P.După emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei Secții cu nr-.
Dispozițiile art.3002pr.pen. care constituie sediul legislativ al verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților la acest moment procesual. Din analiza textului de lege anterior enunțat Tribunalul a reținut că, în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia, măsurii arestării preventive, procedând potrivit disp. art.l60/b pr.pen. Potrivit acestei din urmă dispoziții legale, instanța este datoare a verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. S-a mai reținut că, atunci când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea, prin încheiere motivată, arestării preventive a inculpaților.
Prin urmare, ceea ce este de analizat de către instanța de judecată învestită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpatul judecat în stare de arest preventiv este, pe de o parte, existența temeiurilor care au determinat luarea măsurii precum și împrejurarea dacă acestea mai impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar pe de altă parte, existența unor temeiuri noi - altele decât cele care au stat inițial la baza luării măsurii - și care să justifice privarea de libertate.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1.C.P.P. raportate la art. 148 lit. f
C.P.P.Totodată, s-a constatat că există probe din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele reale ale faptei.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului, reglementate de art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și nu se constată intervenția unor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Cu privire la probele din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, Tribunalul urmează a avea în vedere în acest sens: denunțul olograf consemnat la data de 19.06.2009 de și declarațiile consemnate în zilele de 22.06.2009, 29.06.2009, 17.08.2009 și l9.08.2009, denunțul olograf consemnat la data de 19.06.2009 de și declarația consemnată la 17.08.2009, procesele verbale din 29.06.2009 și 30.06.2009 întocmite cu ocazia ridicării de la a înscrisurilor doveditoare a dreptului de proprietate asupra terenului și cereri formulate (titlu de proprietate nr. -/05.05.1998 emis de Prefectura G, sentințele civile nr. 7802/05.12.2008 și nr. 312/23.01.2007 pronunțate de Jud. G, cerere adresată Primăriei Adunații, decizia civilă nr.633/21.11.2007 a Tribunului G), ordonanțele nr. 139/P/2009, autorizațiile nr. 9/2009 și 10/2009, toate din 19.06.2009, emise de -Secția de combatere a corupției având ca obiect interceptarea și înregistrarea cu titlu provizoriu a convorbirilor și comunicațiilor telefonice purtate de și a convorbirilor purtate în mediu ambiental de, încheierea și autorizațiile nr. 685/L/2009 din 22.06.2009 emise de Tribunalul București, două procese-verbale nr. 520/II-1/2009 din 19.06.2009, având ca obiect redarea rezumativă a convorbirilor purtate în mediu ambiental de cu și în ziua de 19.06.2009, procesul verbal nr. 139/P/2009 întocmit la data de 22.06.2009 cu ocazia înserierii sumei de 10.000 USD și planșa conținând imagini ale bancnotelor ce compun suma de 3.000 USD, marcată criminalistic - 8 file, procesul verbal întocmit la data de 22.06.2009 cu ocazia remiterii sumei de 10.000 USD denunțătorului și proces verbal de restituire a sumei de 7.000 USD, una filă, procesul verbal de redare în formă scrisă a dialogului ambiental purtat în data de 22.06.2009 de cu cu ocazia primirii sumei de 3.000 USD, interceptat și înregistrat în baza autorizației nr. 685/AI/2009 emisă de Tribunalul București la data de 22.06.2009 - 51 file, încheierea nr. 774//2009 pronunțată de Tribunalul București la data de 17.07.2009, procesele verbale întocmite cu ocazia fixării pe suport digital a convorbirilor și comunicărilor interceptate în perioada 19.06.2009 - 13.08.2009, încheierea nr. 860//2009 din 18.08.2009 pronunțată de Tribunalul București, procesele-verbale de verificare Ia evidența populației, serviciul urmăriri și IGPR - cazier judiciar, procesele verbal de constatare a infracțiunii flagrante nr. 139/P/2009 din 19.08.2009, declarațiile învinuitului/inculpatului din 19.08.2009, toate aflate la dosarul cauzei și care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte pentru care este cercetat.
A constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse deart.148 litfC.p p.atât sub aspectul minimului de gravitate prevăzut de lege cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică. In aprecierea acestei condiții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptei comise, modul în care a fost concepută și pusă în aplicare rezoluția infracțională care denotă o minuțioasă pregătire din partea inculpatului în săvârșirea infracțiunii, și pe o perioadă relativ lungă de timp, aspecte care generează un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice cu privire la onestitatea și probitatea organelor administrației centrale și locale, de respectare și punere în aplicare a unor acte civile, în concluzie de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu în mod legal și onest.
Astfel, reținându-se pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, așa cum a fost motivat mai sus, rezultă convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Văzând și disp. art.136 pr.pen. Tribunalul a constatat că există motive temeinice de a crede în necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpat pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului, spre justa ei soluționare.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, instanța a constatat următoarele:
La data de 17.09.2009 a fost depusă prin Serviciul registratură la dosarul cauzei, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
In susținerea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin. 1.C.P.P. în sensul că pentru infracțiunea comisă, legea prevede o pedeapsă ce nu depășește 18 ani, nu există date temeinice că inculpatul ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului, se va prezenta de fiecare dată în fața instanței de judecată și nu se va sustrage de la cercetarea judecătorească. Inculpatul a mai învederat că a luat la cunoștință de dispozițiile art. 16010.C.P.P. privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii și că se obligă să respecte întocmai măsurile obligatorii prev. de art. 1602alin. 3) C.P.P. precum și orice alte măsuri pe care instanța i le va impune potrivit art. 1602alin. 31)
C.P.P.Tribunalul, în baza art. 1608aalin. 6) C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, pentru următoarele motive:
Față de inculpat s-a dispus, prin rezoluția nr. 139/P/2009 în dosarul DNA nr. 139/P/2009, începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșiri infracțiunii prev. de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
In fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în ziua de 19.06.2009, inculpatul a pretins de la denunțătorul suma de 50.000 euro, promițându-i că în schimb va interveni pe lângă - primar al comunei Adunații pentru ca acesta în virtutea atribuțiilor de serviciu, inclusiv cele referitoare la calitatea de președinte al comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991, să-1 pună în posesie cu suprafețele de teren asupra cărora i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința nr. 312 din 23.01.2007 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr-, definitivă prin decizia civilă nr. 633 din 21. 11. 2007 Tribunalului Giurgiu și să-i aprobe schimbul unui teren proprietate personală cu un altul aflat în administrarea Primăriei Adunații -.
Tribunalul a apreciată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive există în continuare, și că asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal nu poate fi asigurată, potrivit art. 136 alin. 2) C.P.P. prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, fiind necesar și în interesul unei bune desfășurări a procesului penal, menținerea inculpatului în stare de arest preventive, astfel cum a fost motivat mai sus.
În contextual arătat, constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat, ci ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 3002rap. la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie motivând în esență, motivele ample sunt arătate în conținutul părții introductive a acestei hotărâri, că, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, invocând în acest sens circumstanțele sale personale și starea de sănătate, nu există probe din care să rezulte că ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul a mai susținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată este întemeiată, fiind îndeplinite cele două cerințe prevăzute de art. 160 alin. 1 și 2 Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este închisoarea ce nu depășește 18 ani iar în cauză nu există date că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar în raport de criticile formulate cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală constată nefondat recursul.
În raport de probele dosarului, arătate de instanța de fond în motivarea încheierii atacate, în mod judicios s-a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului, art. 148 lit. f Cod procedură penală nu s-au schimbat și acestea impune în continuare privarea de libertate a acestuia pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, avându-se în vedere natura faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și poziția adoptată de acesta care nu a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa.
În cauză fiind îndeplinite cerințele art. 160 Cod procedură penală măsura dispusă de instanța de fond în condițiile art. 3002Cod procedură penală este legală și temeinică și aceasta este și amplu motivată în conținutul expunerii încheierii recurate.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat se constată că acesta deși a fost legal admisă în principiu de instanța de fond, fiind îndeplinite cerințele art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, dar nu este întemeiată și ca urmare, nu poate fi admisă atâta timp cât prin aceiași încheiere s-a dispus, motivat, în mod legal și temeinic menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în baza art. 3002Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 7.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex. - 9.11.2009
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Florică Duță
