Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1491/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2391/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1491R
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- - -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul C, împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/15.10.2009, atașată la fila 6/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, recurentul-inculpat arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu solicită termen pentru angajarea unui apărător ales.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacată și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă la acest moment nu mai subzistă și nici nu au mai apărut altele noi care să justifice menținerea acestei măsuri, invocându-se dispozițiile art. din CEDO, potrivit cărora orice inculpat are dreptul de a fi cercetat în stare de libertate pe parcursul procesului penal.
În circumstanțiere, solicită să se rețină că inculpatul are doi copii minori în întreținere, pe care nu i-a mai văzut de 8 luni fiind în grija părinților săi. Mai precizează că inculpatul este singurul întreținător al familiei, întrucât soția acestuia este plecată în străinătate de aproximativ 2 ani.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii atacată ca legală și temeinică, având în vedere fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv furtul unui portofel, atitudinea constantă de negare a săvârșirii faptei reținute în sarcina sa, precum și împrejurarea că inculpatul a comis această faptă în stare de recidivă.
În legătură cu întreținerea celor doi copii, arată că inculpatul este divorțat, iar copiii au fost încredințați spre creștere și educare mamei.
Recurentul-inculpat,în ultimul cuvânt, precizează că deși copiii au fost încredințați mamei, aceștia se află în grija părinților săi, întrucât fosta soție este plecată de 2 ani din țară.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, în temeiul dispozițiilor art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului C - fiul lui și, ns.21.11.1972 în mun.B, având CNP - arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.35/19.02.2009 emis de Judecătoria Sectorului 6
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că rin p. rechizitoriul nr. 2102/P/2009 din data de 13.03.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit. a,f, alin 2 lit b Cp cu aplic art.37 lit a Cp, reținându-se că în data de 18.02.2009, în jurul orelor 14:00 in timp ce călătorea cu autobuzul liniei 163 în direcția - Sărbi, inculpatul C, cu ajutorul inculpatului, i-a sustras părtii vătămate dintr-o sacoșa un portofel ce conținea o suma de bani, carte de identitate si alte documente personale.
De asemenea, s-a reținut că prin încheierea din data de 19.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 B, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.02.2009 și până la data de 19.03.2009, instanța reținând că, în cauză există indicii temeinice, în sensul disp. art. 143.p Cod Penal, ale săvârșirii de către inculpat a faptei pentru care este cercetat, acestea rezultând din declarațiile martorilor, proces verbal de efectuare a controlului corporal, al îmbrăcămintei și al bagajelor, plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de prindere în flagrant, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere, planșe fotografice și declarațiile inculpaților. De asemenea, instanța a reținut că în privința inculpatului este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f p Cod Penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cu privire la care s-a reținut existența indiciilor temeinice fiind mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta (infracțiune contra patrimoniului, săvârșită în timpul zilei, într-un loc public, împreună cu o altă persoană afișând o totală indiferență față de posibilitatea de a fi văzuți și surprinși de ceilalți călători și dând dovadă de curaj), precum și din circumstanțele personale ale inculpatului (care nu se află la prima abatere, suferind condamnări anterioare la pedeapsa închisorii, ceea ce denotă că acesta nu a dat dovadă de îndreptare, de atingere în ceea ce îl privește a scopului sancțiunilor ce i-au fost aplicate, ci dimpotrivă, de perseverență infracțională, nu are loc de muncă, astfel încât există riscul de a săvârși și alte fapte penale pentru a-și asigura mijloacele necesare traiului).
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că inculpatul Caf ost arestat preventiv în baza mandatului de arestare nr. 35/ 19.02.2009, acesta fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art.1491rap.C.P.P. la art. 136 și art.148 lit.f
C.P.P.Tribunalul a apreciat că, în mod corect, instanța învestită cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, a apreciat că în cauză există indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa. Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit această infracțiune nu se întemeiază exclusiv pe procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, așa cum a susținut apelantul-inculpat în ultimul cuvânt, la termenul din 17.08.2009. Se observă că însuși inculpatul a declarat că ar fi găsit acel portofel argintiu într-o de culoare galbenă, în autobuz, la picioarele unei doamne, și că a luat punga cu portofelul, acțiune specifică elementului material al infracțiunii de furt. de către inculpat a caracterului ilicit al acțiunii sale se poate deduce din faptul că a coborât din autobuz deși nu ajunsese la destinație, fapt recunoscut de inculpat ( în fața instanței, la termenul din 19.02.2008, a declarat: " nu știu de ce am coborât la acea stație deși mai aveam de mers până la mine acasă"). La rândul său, inculpatul a menționat la termenul din 19.02.2009 că l-ar fi întrebat pe celălalt inculpat de ce au coborât, în condițiile în care știa că ar mai fi trebuit să meargă câteva stații. în plus, martorii și au relatat cum au observat asupra inculpaților ( în mâna inculpatului C ) un portofel de culoare argintie, al cărui conținut era verificat de inculpați, anterior imobilizării acestora de către organele de poliție. Tribunalul apreciază că probele administrate după momentul admiterii propunerii de luare a măsurii arestării preventive nu au fost de natură să contureze o situație de fapt diferită de cea avută în vedere la luarea acestei măsuri.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că, în mod corect s-a reținut că sunt întrunite condițiile art. 148 alin. 1) lit. f) Faptul C.P.P. condamnării inculpatului într-un interval relativ scurt de timp pentru 4 infracțiuni de furt calificat, urmat de săvârșirea, potrivit indiciilor temeinice, a unei noi infracțiuni de aceeași natură, demonstrează perseverență și specializare infracțională, și conferă caracter întemeiat temerii că, odată pus în libertate, acesta va comite noi infracțiuni, în contextul nedesfășurării unei activități licite remunerate. Tribunalul a apreciat că aceste aspecte justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului. Nu se poate reține că măsura arestării preventive ar fi depășit un termen rezonabil.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpatul C.
Inculpatul, prin apărător din oficiu, criticat dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate, considerând că nu mai există temeiuri pentru menținerea măsurii arestării preventive. Totodată, a învederat că are doi copii minori în întreținere.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 19.02.2009, de către Judecătoria Sector 6 B, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 din Codul d e procedură penală și art. 148 lit. f din același cod.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată rezultă din probatoriul administrat până în prezent și anume, declarațiile martorilor, proces verbal de efectuare a controlului corporal, al îmbrăcămintei și al bagajelor, plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de prindere în flagrant, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere, planșe fotografice și declarațiile inculpaților.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză, ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului, nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit. a,f, alin 2 lit. b Cp cu aplic art.37 lit a Cp, pentru care legea prevede pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia ( recidivist).
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, și constatând totodată că în raport de stadiul procesual se impune menținerea acestuia în stare de arest, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport cu care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul C împotriva încheierii de ședință din 29.08.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
ta
Red.SC/-22.10.2009
Dact.EA-26.10.2009
.I Penală- Jud-;
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Florică Duță
