Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1496/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2420/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1496
Ședința publică din data de 23 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ilie Ioana Alina
JUDECĂTOR 2: Iordache Magdalena
JUDECĂTOR 3: Craiu
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător din ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales învederează instanței că înțelege să critice încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în mod nelegal s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive câtă vreme temeiurile inițiale avute în vedere la luare măsuri arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice această măsură. Sub acest aspect, solicită a se avea în vedere că instanța de fond a realizat o confuzie între pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii și pericolul social concret, așa cum este indicat de art.148 lit. f Cod pr. penală, instanța nu a apreciat asupra circumstanțelor reale în care au fost săvârșite faptele - activitatea infracțională a constat doar în transportarea celorlalți inculpați la locul faptei, fără ca inculpatul să aibă vreo implicație în vânzarea de droguri și să obțină vreun folos de pe urma acestei activități - și nici nu a avut în vedere datele personale ale inculpatului - care nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penală, a fost sincer în fața instanței de judecată și avea un loc de muncă până la momentul arestării. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales învederează că a promovat prezenta cale de atac în temeiul art. 160 alin. ultim Cod pr. Penală, înțelegând să critice încheierea recurată sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive dispusă față de cel pe care îl apără, apreciind că aceasta nu se mai justifică, având în vedere că cercetarea judecătorească este finalizată, inculpatul a recunoscut faptele ce-i sunt imputate, timpul executat în prevenție si-a atins scopul coercitiv, astfel că lăsat în stare de libertate, inculpatul nu ar periclita buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică în raport de datele personale ce-l caracterizează, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că avea un loc de muncă până la momentul arestării. Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii și, în temeiul art. 160 alin.2 Cod pr. penală, revocarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât starea precară de sănătate a inculpatului nu-i permite regimul de detenție.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună o astfel de măsură, sens în care solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră, de colaborare cu organele de cercetare, faptul că este beneficiarul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, că este elev și provine dintr-o familie organizată. Mai arată că timpul executat în prevenție și-a atins scopul coercitiv.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că instanța de fond în mod corect a constatat că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 681Cod pr. penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment și, totodată, în mod just a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care aceștia sunt cercetați pentru infracțiunile de trafic și consum de droguri de mare risc, iar pericolul pentru ordinea publică reiese nu numai din natura infracțiunii și modalitatea de săvârșire a acesteia - 300 heroină traficată și deținută, 9000 euro sumă negociată, dar și datele personale ale inculpaților - fără loc de muncă, fără ocupație.
Având pe rând cuvântul, recurenții inculpați arată că regretă faptele și solicită clemența instanței în sensul de a fi cercetați în stare de libertate, inculpatul precizând că nu este traficant de droguri și nu prezintă pericol pentru ordinea publică, recurentul inculpat arătând că este bolnav, iar în sistemul penitenciar nu primește îngrijirile adecvate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art. 3002și art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că, în cauză, există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, amploarea pe care o cunosc în prezent activitățile ilicite legate de traficul de droguri și rezonanța socială negativă a acestora, precum și circumstanțele personale ale inculpaților relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursurilor că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana acestora și circumstanțele reale ale comiterii faptelor.
Astfel, cu privire la recurentul, s-a arătat că acesta a avut un loc de muncă până în momentul arestării, a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și a regretat comiterea lor, iar, în prezent, are o stare de sănătate precară, care nu îi permite suportarea regimului de detenție.
procesuală sinceră a fost invocată în cadrul motivelor de recurs și de către inculpatul, acesta susținând că atitudinea de colaborare cu organele de anchetă pe care a manifestat-o pe parcursul cercetărilor, coroborată cu celelalte date ce caracterizează persoana sa (este elev și provine dintr-o familie organizată), nu sunt de natură să justifice presupunerea că, lăsat în libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce-l privește pe recurentul, acesta a arătat în motivarea recursului că instanța de fond nu a avut în vedere, la momentul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, contribuția redusă pe care a avut-o la comiterea faptelor și nici datele sale personale, ignorând faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă până la data arestării, iar, pe parcursul procesului penal, a manifestat o atitudine sinceră.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpații, și au fost arestați preventiv la data de 4 aprilie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimiși în judecată, prin rechizitoriul nr. 109/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, în datele de 3.04.2009 și 4.04.2009, au deținut, oferit și vândut cantitățile de 0,72 grame heroină și 306,64 grame heroină colaboratorului cu nume de cod " A" și investigatorului cu nume de cod " " pentru suma negociată de 9000 euro și au deținut în vederea vânzării cantitatea de 2469,4 grame din aceeași substanță.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea apreciază, astfel cum a constatat și Tribunalul, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1 și art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind procesul - verbal de supraveghere operativă întocmit de organele de poliție, procesele - verbale de redare a declarațiilor investigatorului sub acoperire și colaboratorului acestuia, procesele - verbale de redare a interceptărilor și înregistrărilor efectuate în mediu ambiental cu autorizarea instanței, declarațiile martorilor, și, procesul - verbal de prindere în flagrant, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpaților.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care acțiunile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, amploarea activității desfășurate și cantitatea mare de droguri traficate, precum și datele ce caracterizează persoana recurenților - care au un nivel mediu de școlarizare, iar inculpații și nu au ocupație și loc de muncă - demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, puși în libertate, aceștia ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceștia aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatului, Curtea arată că, deși aceasta reprezintă, potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, unul din elementele de care trebuie să se țină seama la alegerea măsurii preventive, aceasta nu poate fi avută în vedere în mod singular, ci doar în contextul celorlalte criterii la care face referire textul de lege menționat, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor deduse judecății și datele ce caracterizează persoana inculpatului nefiind de natură să conducă la concluzia că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive sau revocarea acesteia.
Sub același aspect, este de menționat și faptul că, potrivit art. 1391Cod procedură penală, dacă se constată, pe baza actelor medicale, că inculpatul suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere are obligația de a dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Față de faptul că recurenții - inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent - inculpat la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red./Dact
Ex.2/5.11.2009
Red. --II.
Președinte:Ilie Ioana AlinaJudecători:Ilie Ioana Alina, Iordache Magdalena, Craiu
