Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 15/MP
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Procedura este legal îndeplinită, părtile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părtile prezente, arată că nu au exceptii de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat exceptii din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că nu mai insistă în cererea de recuzare a doamnei procuror, având în vedere faptul că la termenul de azi nu mai participă la dezbateri, iar cererea este fără obiect.
Cu privire la recursul declarat, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii Tribunalului Constanta cu trimitere spre rejudecare. Arată că, in cauză au fost administrate probe și nu se mai poate susține in motivare, că aceleași probe care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, subzistă și în prezent. Toate aceste probe au fost demontate, insă ele nu au fost analizate.
In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Consideră că, in cauză există temeiuri noi, respectiv declarația lui și alte documente, care nu au existat la luarea măsurii arestării preventive. Există informații de la Ministerul d e Interne in sensul că, la data de 11 decembrie 2007, era polițist la serviciul de investigații criminale. Există de asemenea declarația lui care arată că cele ce le-a relatat le-a cunoscut de la și nu le-a perceput in mod direct. Inculpatul nu a săvârșit această infracțiune, iar ceea ce se poate reține in sarcina inculpatului nu este decât nedenunțarea unei fapte penale. Pericolul concret, este privit numai din perspectiva faptei.
Procurorul având cuvântul arată că solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică și legală. Din probele administrate in cauză, rezultă temeinicia și justețea măsurii. In mod corect instanța a făcut aplicarea disp. art. 148 lit. b cod pr. penală, întrucât fapta este flagrantă, iar cerințele prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală, sunt îndeplinite cumulativ. Având in vedere faptul că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă, instanța și-a motivat soluția, demonstrând că temeiurile nu s-au schimbat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că numai in mod generic instanța de fond a afirmat că inculpatul a încercat să ia legătura cu martorii pentru a influența probele, insă niciodată nu se spune cu cine anume a luat legătură inculpatul legătura. De doi ani de zile nu se face comisia rogatorie și nu este în nici un caz culpa lui, ci a organului de urmărire penală, care i-a permis lui să plece din țară.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că este nevinovat și a demonstrat aceasta. Achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA;
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 300/2 cod pr. penală, rap. la art. 160 alin. 1 și alin. 3 cod pr. penală, a menținut măsura arestării preventive față de inculpații și.
In baza art. 160 alin. 2 cod pr penală, a respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul.
In baza art 139 alin. 1 cod pr. penală, rap. la art. 145 alin. 1 cod pr penală, a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Potrivit rechizitoriului, inculpații și au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de omor calificat și deosebit grav, tâlhărie și furt calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a,c și art. 176 lit a,b,d cod penal - primul inculpat și art. 174 rap. la art. 175 lit. a și art. 176 lit a,b,d cod penal - al doilea inculpat, art. 211 al 2 /1 lit a,b,c cod penal și art. 298 al 1 - 209 al. 1 lit. cod penal - ambii inculpați - toate cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.
S-a reținut că, la data de 29.09.2004, prin acțiuni conjugate și cu premeditare, cei doi inculpați i-au ucis pe victimele, și, pe prima prin ștrangulare, a doua prin înjunghiere și treia prin îngropare de vie, cu scopul de a le deposeda de bunuri și bani. S-a mai reținut în sarcina acelorași inculpați, că la data de 1.06.2004,m au sustras din locuința părților vătămate și, bijuterii din aur, sume de bani și bunuri mobile, cauzând acestora un prejudiciu de 245 mil.lei( ROL).
Măsura arestării preventive a fost luată la data de 16.12.2004,în temeiul dispozițiilor art 143 și art 148 lit d, cod pr penală ( în prezent art 148 lit b,f cod pr. penală), față de ambii inculpați.
S-a avut în vedere că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor, distrugerea unor mijloace materiale de probă și ascunderea cadavrelor victimelor, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In conformitate cu prevederile art 160/b alin 3 cod pr penală,măsura arestării preventive poate fi menținută atunci când temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun privarea de libertate a inculpatului.
La acest moment procesual instanța nu examinează vinovăția sau nevinovăția inculpaților, ci doar existența unor indicii temeinicie că inculpații au săvârșit faptele care fac obiectul cauzei.
Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în ambele faze procesuale instanța reține că, în continuare există indicii temeinice - în sensul dispozițiilor art. 143 și art. 68/1 cod pr. penală - care justifică presupunerea rezonabilă privind săvârșirea faptelor deduse judecății, fără ca aceste date să fie necesar a avea forța juridică a unor argumente necesare pentru a justifica o condamnare.
Sunt incidente în continuare cazurile prevăzute de art. 148 lit b,f cod pr penală, întrucât probele dosarului relevă date că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor, distrugerea unor mijloace materiale de probă și ascunderea cadavrelor.
Totodată, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 148 lit f cod pr penală, deoarece pedepsele prevăzute de textele legale încriminatoare sunt mai mari de 4 ani, iar pericolul pentru ordinea publică dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, este evident. Pericolul concret pentru ordinea publică rezidă în reacția puternic negativă și, concomitent în de dezaprobare, generate în cadrul societății civile de săvârșirea unor astfel de fapte, care cer o reacție fermă din partea autorităților judiciare și rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute prin actul de sesizare, modalitatea concretă în care se reține că au fost comise, urmările produse, conduita procesuală a inculpaților, limitele de pedeapsă prevăzute de lege,așa încât măsura libertății celor doi inculpați apare justificată, fără a constitui cel puțin la acest moment procesual, o măsură disproporționată în raport cu scopul urmărit, existând un interes public, indiscutabil, de a deroga de la regula inviolabilității libertății persoanei.
Privarea de libertate a inculpaților corespunde și scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de art 136 al 1 cod pr penală, în vederea asigurării în continuare buna desfășurare a procesului penal, a necesității asigurării prezenței inculpaților la dispoziția instanței, pentru a se evita riscul sustragerii acestora de la judecată, probatoriul nefiind încă epuizat, posibile înțelegeri între inculpați, ceea ce ar avea ca rezultat zădărnicirea aflării adevărului.
Trecerea unei durate mai mari de timp de la data luării măsurii arestării preventive poate constitui un motiv care să justifice schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Dar simpla trecere a timpului nu poate fi disociată de circumstanțele concrete ale cauzei, de natura și gravitatea acuzațiilor, de complexitatea și multitudinea mijloacelor de probă administrate, astfel încât durata arestării trebuie analizată prin prisma fiecărei pricini în parte. În cazul de față, durata arestării este justificată prin cercetarea judecătorească îndelungată, complexitatea cauzei, numeroasele mijloace de probă administrate, inclusiv la solicitarea inculpaților, actele procesuale realizate pe calea asistenței judiciare internaționale, astfel că nu se poate susține încălcarea principiului rezonabilității duratei măsurii preventive.
In raport de cele expuse mai sus, în cauză nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, nu au intervenit elemente noi în favoarea acestora, pentru a justifica revocarea măsurii arestării preventive în condițiile art 160/b al 2 cod pr penală și nici nu s-au modificat, pentru a fi incidente dispozițiile art 139 al 1 cod pr penală rap la art 145 al 1 cod pr penală, referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii de ședință de judecată din 5 martie 2008 Tribunalului Constanța, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs se solicită casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța, pentru lipsa motivării menținerii arestării preventive, iar in subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât in cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului se constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1661/P/2004 din 6 iunie 2005, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 cod penal rap. la art. 175 lit. a cod penal și art. 176 lit. a,b și d cod penal, art. 211 al 21lit a,b,c cod penal și art. 208 al 1 - 209 al. 1 lit. cod penal.
În fapt se reține prin rechizitoriu că, la data de 29.09.2004, inculpatul recurent, împreună cu coinculpatul, cu premeditare și acțiuni conjugate, le-au ucis pe victimele, și, pe prima prin ștrangulare, a doua prin înjunghiere și a treia prin ștrangulare, lovire și îngropare de vie cu scopul de a le deposeda de bunuri și bani, respectiv un autoturism Opel Astra, două telefoane mobile, două rachete de tenis, obiecte de îmbrăcăminte în valize, documente de identitate, de proprietate, precum și de suma de bani de aproximativ 6000 Euro.
În sarcina inculpatului, se mai reține că la data de 1 iunie 2004, împreună cu același coinculpat au sustras din locuința părților vătămate, circa 100 grame bijuterii din aur, 4600 dolari, 100 Euro, 34.000.000 lei, trei ceasuri de mână și două telefoane mobile, cauzând un prejudiciu de 245.000.000 lei.
Acest rechizitoriu face obiectul dosarului - al Tribunalului Constanta in care cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare, inculpatul fiind arestat preventiv in baza prevederilor din art. 143, art. 148 lit. d,h cod pr. penală, in prezent art. 148 lit.b și f cod pr. penală. La data de 5 martie 2008, instanța de fond a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului, motivată pe aceleași dispoziții de lege, care au stat la baza arestării preventive și care subzistă in raport de faptul că, pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de rezonanța faptelor comise în rândul colectivității, de natură a naște temerea că, împotriva unor asemenea persoane periculoase, organele judiciare nu reacționează eficient. de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțele care ar putea să încurajeze și alte persoane să comită infracțiuni.
Pericolul pentru ordinea publică nu trebuie întotdeauna probat prin administrarea unor anume dovezi, ci poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia. Arestarea preventivă se impune având în vedere amploarea faptelor în care a fost implicat și consecințele faptelor sale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, inclusiv solicitarea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, mai ales că acesta are domiciliul în.
In baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, inculpatul va fi obligat la 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Cu opinie minoritară
în sensul
recursului și rejudecând, a revocării
arestării preventive a inculpatului
Judecător,
- - -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex/13.03.2008
Motivarea opiniei minoritare
Am opinat in sensul recursului si pe cale de consecință a revocării arestării preventive a inculpatului ca efect al pronunțării sentinței penale nr. 336 din 10 august 2005 Tribunalului Constanța în care, în complet de unic judecător, am dispus revocarea măsurii arestării preventive a acestui inculpat, pe considerentul nelegalității acesteia, motivând această dispoziție în considerentele hotărârii, ce nu se mai impune a le reitera. Această premisă m-a determinat de altfel in mod repetat declarații de abținere, care până la data de 10 martie 2008 au fost admise de complete formate din judecători ai Curții de APEL CONSTANȚA, iar la această dată, in aceeași situație premisă, apreciată de mine ca fiind de incompatibilitate, a fost respinsă.
Întrucât opinia exprimată cu ocazia pronunțării sentinței penale nr. 336/2005 o mențin și în prezent, iar recursul de față are ca obiect verificarea în totalitate în fapt și în drept a încheierii din 5 martie 2008, vizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Ca atare, apreciind în continuare că mă aflu in cazul de incompatibilitate sub acest aspect și față de opinia exprimată anterior, consider că, singura opinie pe care a-și fi putut să o exprim cu ocazia deliberării în prezentul recurs, este cea expusă mai sus.
Judecător,
- - -
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Adriana Ispas, Marius Cristian Epure
