Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 152/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
GREFIER:
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent fiul lui și ns. la 22 decembrie 1969 în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale 16 din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului recurent.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de apărător din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie 1827 din 30.03.20099 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent susține recursul formulat, solicită casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului recurent. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii, cu măsura de a nu părăsi țara. Arată că s-au administrat probe și începe să se contureze o stare de fapt diferită de aceea din rechizitoriu. Pe de altă parte pericolul social nu mai subzistă, inculpatul recurent fiind provocat în săvârșirea faptei astfel că măsura nu mai poate fi menținută.
Procurorul solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea încheierii Tribunalului Bihor, ca legală și temeinică. Arată că, prin raportare la infracțiunea de omor calificat, coroborată cu starea de recidivă, având în vedere că cercetarea judecătorească făcută până în prezent și care va urma dovedește că nu există elemente care să justifice punere în libertate a inculpatului.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care, consideră că acuzația de tentativă de omor nu este adevărată, a încercat doar să se apere, solicită schimbarea încadrării juridice și judecarea în libertate întrucât nu prezintă pericol social.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, constată că inculpatul a fost arestat preventiv în baza încheierii penale nr. 29/26 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 38/26 iulie 2008, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 175 lit. i Cp en. cu aplic. art. 37 lit. b pen cu motivarea că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 pr.Cod Penal și prevederile art.23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, va menține arestarea preventivă a inculpatului și va respinge cererea de revocare a măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul, care prin intermediul apărătorului său a solicitat casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului recurent. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii, cu măsura de a nu părăsi țara.
În motivarea cererii a arătat că, s-au administrat probe și începe să se contureze o stare de fapt diferită de aceea din rechizitoriu. Pe de altă parte pericolul social nu mai subzistă, inculpatul recurent fiind provocat în săvârșirea faptei astfel că, măsura nu mai poate fi menținută.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate de inculpat, dar și din oficiu, conform dispozițiilor articolului 3856și art. 38514din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursul declarat de inculpat apare ca nefondat, se va fi respins ca atare, potrivit art. 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală.
Măsura arestării inculpatului a fost dispusă prin încheierea penală nr. nr. 29/26 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 38/26 iulie 2008, de către aceiași instanță.
Măsura arestării inculpatului este legală și se justifică întrucât cerința inclusă în articolul 148 aliniatul 1 lit."f" Cod procedură penală poate fi considerată existentă, cât timp se demonstrează pe bază de indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Textul de lege menționat se referă la două condiții ce justifică arestarea, ambele trebuind să fie întrunite cumulativ, săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unui pericol pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, ori, în speță, aceste condiții sunt realizate.
Pericolul concret rezultă din modul de comitere a infracțiunilor, gravitatea deosebită a faptei de care este acuzat, circumstanțele reale de săvârșire a acesteia, modul și mijloacele de comitere, ceea ce în mod evident presupun crearea unei stări de insecuritate socială în comunitate în lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de cei bănuiți a fi autorii unor asemenea fapte antisociale.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de articolul 148 litera f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este arestat.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social,
Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o stare de insecuritate socială.
Instanța de recurs, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, în baza art. 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, ns. la 22.12.1969, împotriva încheierii penale din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației 1827/30.03.2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 31 martie 2009.
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Judecător lipsă din instanță
Semnează președintele completului
Red.dec. pen. jud.
În concept 03.04.2009
Red. înch.
Tehnored. Gref.
03.04.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Țarcă Gabriela, Groza Gheorghe
