Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1547/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2436/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1547
Ședința publică de 26 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr. 66014 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul vizează încheierea din 5 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, pe care o consideră netemeinică. Instanța de fond a considerat că există indicii suficiente că recurentul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și a reținut - pe lângă o serie de mijloace de probă administrate până în acest moment - și prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală. În opinia apărării, faptul că există indiciile reținute de prima instanță, nu poate sta la baza luării celei mai severe măsuri de constrângere. Totodată, motivarea soluției pe prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală este un cadru mult prea general pentru a putea fi luat în seamă.
Tribunalul București nu a avut în vedere că inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție și nu există indicii că acesta se va sustrage de la judecată.
Față de cele arătate mai sus și în raport de împrejurarea că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestări preventive, solicită admiterea recursului, casarea încheieri recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a recurentului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, apreciază încheierea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică. Instanța nu a încălcat prezumția de nevinovăție a inculpatului și s-a rezumat a analiza doar acele indicii temeinice ce impun și în acest moment menținerea stării de arest preventiv în contextul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și a avut în vedere toate elementele care relevă faptul că recurentul a comis infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv. Deasemenea, instanța a cenzurat si dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală sub aspectul căruia, la termenul de judecată la care s-a menținut starea de arest a inculpatului, nu au intervenit elemente noi, care să ducă la punerea acestuia în libertate. În ceea ce privește cea de-a doua condiție a art.148 lit. f Cod procedură penală s-a avut în vedere natura infracțiunii, modalitatea concretă în care a fost comisă, natura drogului supus vânzării, cantitatea vândută, precum și datele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat anterior.
Toate aceste elemente dovedesc în continuare că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 05.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului - fiul lui și, ns.15.06.1975, arestat preventiv în baza nr.112/UP/30.05.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-a reținut că inculpatul, la data de 22.05.2009, a oferit spre vânzare și consum martorului denunțător 45 doze tip bilă de heroină cu masa de 3,12 gr. pentru care a primit suma de 2300 lei, iar, la data de 29.05.2009, a oferit spre vânzare și consum martorului denunțător cantitatea de 64 doze tip bilă de heroină cu masa de 3,16 gr.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv, art. 143 Cod procedură penală, art. 1491Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens, s-a avut în vedere că în cauză există suficiente indicii temeinice, în sensul art. 68 Cod procedură penală rap. la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens fiind: declarațiile inculpatului date la procuror în cursul urmăririi penale, în care recunoaște săvârșirea faptelor, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv, declarațiile martorului denunțător, procesul-verbal de prindere în flagrant, declarațiile martorilor, și, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate.
Totodată, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art.148 lit. f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", la aprecierea acesteia, instanța a avut în vedere natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, care a rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor (ce conturează pericolul generic ridicat al infracțiunilor la Legea nr. 143/2000), dar și din modalitatea și împrejurările concrete în care s-a reținut că ar fi fost comise faptele și din cantitatea relativ mare de heroină traficată. Mai mult, tribunalul a avut în vedere că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, suferind anterior 2 condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, respectiv, de tentativă la omor.
Aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Aceste elemente care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului nu numai că subzistă, dar impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală. Ca atare, Tribunalul, în baza art. 3002rap. la art. 160 al. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, deoarece, faptul că există indiciile reținute de prima instanță, nu poate sta la baza luării celei mai severe măsuri de constrângere. Totodată, motivarea soluției pe prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală este un cadru mult prea general pentru a putea fi luat în seamă.
S-a mai arătat că Tribunalul București nu a avut în vedere că inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție și nu există indicii că acesta se va sustrage de la judecată.
Recurentul-inculpat a solicitat, și în raport de împrejurarea că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, revocarea măsurii arestării preventive și cu punerea sa în stare de libertate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent, respectiv, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului denunțător, procesul-verbal de prindere în flagrant, declarațiile martorilor, și, precum și procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate.
Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză, și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, presupus a fi fost comisă în formă continuată, cantitatea relativ mare de heroină oferită spre vânzare și consum, dar și persoana și conduita inculpatului.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 05.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. 28.10.2009
Dact. EA/ 2 ex./29.10.2009 - 4.11.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
