Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1548/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2437/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1548
Ședința publică de 26 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, în stare de arest și asistată de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurenta-inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentei inculpate,având cuvântul, arată că recursul vizează încheierea de ședință din 12 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pe care o consideră netemeinică.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatei, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentei. În continuare, mai arată că judecarea inculpatei în stare de libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal în continuare, iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, aceasta se bucură de prezumția de nevinovăție. În încheiere, mai solicită a se avea în vedere și faptul că cea inculpata a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, iar prejudiciul a fost recuperat.
Pentru motivele expuse mai sus, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că nici atitudinea sinceră a inculpatei și nici faptul că prejudiciul a fost recuperat nu reprezintă împrejurări noi, care să pledeze pentru punerea în libertate a inculpatei. Instanța de fond a menținut în mod legal și temeinic starea de arest a inculpatei, reținând că nu au intervenit elemente noi, care să impună punerea în libertate, iar cele ce au fost avute anterior în vedere de către instanța de fond, care a menținut starea de arest, nu s-au schimbat. În ceea ce privește ce-a doua condiție a art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța de apel a avut în vedere în mod corect că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii și modalitatea în care a fost săvârșită, precum și circumstanțele personale ale inculpatei, în cauză reținându-se și starea de recidivă.
Față de cele arătate mai sus și față de împrejurarea că a intervenit și o hotărâre de condamnare - nedefinitivă la acest moment -, solicită menținerea încheierii recurate și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurenta inculpată,având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă, ale cărei consecințe le-a realizat în perioada petrecută în arest. Mai arată că a consumat droguri timp de 3 ani, nu a mai consumat de 8 luni și este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 12.10.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menținerea stării de arest preventiv a inculpatei.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a Cod Penal, reținându-se că, împreună cu inculpatul, au sustras obiecte de îmbrăcăminte din magazinul situat în complexul.
Tribunalul a apreciat că în cauză există în continuare indicii temeinice că inculpata a săvârșit fapta dedusă judecății și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. deoarece față de pericolul social al infracțiunii de care este acuzată inculpata, de reacția publică la comiterea acesteia și de posibilitatea săvârșirii altor fapte de același gen, lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpata,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, arătând, în esență, că în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de atitudinea sinceră și de împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă și impun în continuare privarea acesteia de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, probele avute în vedere la pronunțarea hotărârii în primă instanță constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit o faptă de sustragere a unor bunuri mobile împreună cu o altă persoană, din loc public.
Totodată, așa cum întemeiat a reținut și instanța de apel, în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptei reținute în sarcina sa, împrejurările concrete în care s-a realizat acțiune de sustragere, faptul că inculpata a acționat pe fondul vulnerabilității cauzate de dependența de drooguri, dependență ce evidențiază riscul repetabilității unor acte sau conduite de același gen. Totodată, are în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnată anterior pentru o infracțiune de același gen, manifestând astfel o anumită perseverență infracțională.
Poziția procesuală manifestată pe parcursul procesului penal și împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat nu sunt de natură a evidenția o încetare a temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cât timp aceste elemente au fost valorificate cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță și urmează a fi reapreciate de către tribunal cu ocazia deliberării asupra apelului.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 12.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /dact. 2 ex/4.11.09 - 9.11.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
