Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1597/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2490/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1597
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘT IO- reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați,în stare de arest și asistați de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpaților în stare de libertate, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Apreciază că judecarea inculpaților în stare de libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Cu privire la circumstanțele atenuante, solicită a se ține cont de faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar inculpatul are un copil minor în întreținere.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București, care în mod corect a evaluat condițiile prevăzute de art.148 lit. f și C.P.P. a constatat ca fiind legală și temeinică starea de arest a celor doi inculpați, apreciind că subzistă temeiurile menționate anterior raportându-se la modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor de trafic de droguri în mod continuat, aceștia acționând în cadrul unui grup bine organizat. De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, care deși nu sunt cunoscuți cu antecedente penale nu au ocupație, nu au un loc de muncă, iar comiterea infracțiunilor și frecvența săvârșiri acestora denotă faptul că traficul de droguri era ocupația cu care se prezentau aceștia în fața societății. Totodată, solicită a se ține cont și de reacția negativă a societății față de comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea reprimării lor.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților - fiul lui și, ns.06.07.1983 în B, arestat în baza nr.15/UP/23.01.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, - fiul lui și, ns.23.10.1983 în B, arestat în baza nr.16/UP/23.01.2009 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală și - fiul lui și a, ns.12.11.1968 în B, arestat în baza nr.44/UP/12.02.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ dispozițiile art. 136 alin. ultim Cod procedură penală, art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, raportate la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Totodată, s-a constatat că există probe din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele reale ale faptei.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților reglementate de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și nu se constată intervenția unor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Cu privire la probele din care a rezultat presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, Tribunalul a avut în vedere în acest sens: declarațiile colaboratorilor acoperiți cu privire la activitățile de cumpărare autorizată de heroină, procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire cu privire la activitățile de cumpărare autorizată de heroină, declarațiile inculpaților, procesele verbale cu note de redare a convorbirilor audio/video în mediul ambiental interceptate în mod autorizat, rapoartele de constatare tehnico-științifică privind cantitatea de heroină cumpărată în mod autorizat, precum și cea găsită cu ocazia percheziției domiciliare, procesele verbale de investigație întocmite de lucrătorii de poliție judiciară, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele foto, declarațiile martorilor, ale martorilor asistenți și a martorului cu identitate protejată, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator și din care rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din gravitatea, modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpaților - care au acționat în cadrul unui grup bazat exclusiv pe încredere, evidențiindu-se practicarea operațiunilor de trafic de droguri cu titlu de ocupație, precum și efectele psihologice ale distribuirii drogurilor asupra colectivității; faptul că aceștia s-au sustras urmăririi penale, inc. până la data de 23.01.2009 când a fost depistat de organele de poliție, iar inc. până la momentul încarcerării sale pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, existând temerea că, odată puși în libertate, ar constitui un pericol concret deosebit de ridicat pentru ordinea publică și și-ar relua activitatea infracțională, fiind îndeplinite dispozițiile art. 148 al. 1 lit. f Cod de procedură penală.
Astfel, reținându-se pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților, așa cum a fost motivat mai sus, rezultă convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod de procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Cu privire la cererea formulată de inculpatul, prin apărător ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, conform dispozițiilor art. 139 Cod de procedură penală, în susținerea cererii inculpatul arătând că nu se mai mențin temeiurile inițiale avute în vedere la luarea acestei măsuri, durata rezonabilă a arestării preventive a fost depășită, are un copil minor în întreținere, iar bunul mers al procesului penal nu va fi împiedicat prin punerea în libertate a acestuia, nu sunt de natură să conducă la ideea că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului având în vedere dispozițiile art.148 Cod procedură penală raportat la art.143 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.136 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că există motive temeinice de a crede în necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpați pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului spre justa ei soluționare.
În consecință, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și.
În baza dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, solicitând judecarea acestora în stare de libertate, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Au apreciat inculpații că judecarea acestora în stare de libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Cu privire la circumstanțele atenuante, s-a solicitat a se ține cont de faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar inculpatul are un copil minor în întreținere.
În subsidiar, recurenții-inculpați au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursurile ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta reținută în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent, respectiv, declarațiile colaboratorilor sub acoperire, procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, declarațiile inculpaților, procesele verbale cuprinzând note de redare a convorbirilor audio/video în mediul ambiental interceptate în mod autorizat, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, procesele verbale de investigație întocmite de lucrătorii de poliție judiciară, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele foto, declarațiile martorilor, ale martorilor asistenți, precum și depoziția martorului cu identitate protejată.
De asemenea, Curtea constată întrunite, în cauză și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, forma continuată a infracțiunii, dar și persoana și conduita inculpaților, reținând, în acest sens, faptul că aceștia s-au sustras urmăririi penale - inculpatul până la data de 23.01.2009, când a fost depistat de organele de poliție, iar inculpatul până la momentul încarcerării sale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală recurenții inculpați vor fi obligați, în mod egal, la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -04.11.2009
Dact. EA-12.11.2009/2ex
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
