Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1598/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2502/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1598
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual,în stare de arest și asistată de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 35641/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, apreciază că elementele noi care au apărut pe parcursul cercetării judecătorești aduc cu sine inoportunitatea menținerii măsurii arestării preventive. Solicită a se aprecia că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri de excepție s-au schimbat, inculpata declarând că nu a avut cunoștință de faptul că în pachetul pe care i l-a înmânat celălalt coinculpat, era o anumită cantitate de droguri.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, cercetarea judecătorească a inculpatei în stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, din punctul său de vedere această măsură fiind atât necesară cât și suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Apreciază că temeiurile inițiale s-au modificat, iar, pe de altă parte, solicită a se avea în vedere faptul că de 9 luni de zile de când inculpatul este ținut în arest preventiv s-au avut vedere aceleași considerente în toate încheierile de ședință prin care instanțele s-au pronunțat asupra măsurii arestării preventive. Niciodată nu se vorbește de inculpatul, de inculpatul, ci de un inculpat singular, de o persoană care nu are trăsături caracteristice, nu are nici un fel de particularitate în acest dosar, fiind un inculpat generic acuzat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în rechizitoriu. Apreciază că această măsură de prelungire, de menținere a măsurii arestării preventive în grup, s-a luat fără a se da nici un fel de prioritate trăsăturilor specifice, caracteristice ce țin de fiecare inculpat, referindu-se la atitudinea inculpatului, care a fost una constantă de la debutul fazei de urmărire penală, și anume de recunoaștere și de regret a faptei reținute în sarcina sa, de colaborare și cooperare cu organele de urmărire penală. Consideră că poziția inculpatului vizavi de faptă nu trebuie neglijată, nu este elementul care să nu constituie trăsătură definitorie și un argument în favoarea solicitării sale de judecare în stare de libertate. Pe de altă parte, consideră că durata rezonabilă a fost depășită cu mult și până la acest moment inculpatul a înțeles consecințele negative.
Raportat la temeiul de drept, respectiv art.148 lit. f C.P.P. solicită a se observa că se face referire nu numai la gravitatea faptei, ci și la probele temeinice cu privire la pericolul social al inculpatului, probe care nu există la dosarul cauzei. că va săvârși alte fapte în viitor nu este susținută de nici un fel de element probatoriu.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul București care, din punctul său de vedere, în mod corect a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, apreciind că subzistă temeiurile reținute anterior și prevăzute de art.148 lit. f raportându C.P.P.-se în acest sens nu numai la modalitatea concretă de săvârșire a faptei și modul concertat în care au acționat inculpații, la cantitatea foarte mare de droguri introdusă în România, dar și la circumstanțele personale ale acestora, inculpatul săvârșind prezenta faptă la un an de zile după ce a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic internațional de droguri, iar inculpata fiind judecată într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului București tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor formulate, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 20.10.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a și Cod Penal, respectiv art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, s-a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere, amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen infracțional, impactul negativ asupra societății civile, cât și circumstanțele personale ale inculpaților, doi dintre aceștia fiind anterior arestați pentru infracțiuni de același gen, existând temerea că, odată puși în libertate, ar putea comite și alte fapte similare.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal,inculpațiiși,care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs,recurentul-inculpata solicitat judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că, în intervalul de 9 luni în care s-a aflat în stare de arest preventiv, menținerea acestei măsuri a fost justificată de considerente generice, fără a se analiza în concret situația sa particulară și fără a se da eficiență atitudinii de recunoaștere și regret a faptei, de colaborare cu organele judiciare. Invocând și depășirea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, recurentul a solicitat, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurenta-inculpatăa susținut că temeiurile ce au determinat arestarea sa preventivă s-au schimbat, deoarece elementele noi ivite pe parcursul cercetării judecătorești relevă necunoașterea de către inculpată a conținutului pachetului înmânat lui și, implicit, inoportunitatea menținerii stării de arest preventiv.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod corect ansamblul circumstanțelor cauzei și a apreciat întemeiat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurenților-inculpați subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul (împreună cu ) a procurat și introdus în țară cantitatea de 1784,9 grame de heroină la data de 14/15.02.2009, droguri pe care le-a preluat în scopul predării către, iar inculpata, la data de 17.02.2009, a primit de la inculpatul cantitatea de două kilograme de heroină.
Susținerea recurentei-inculpate referitoare la modificarea temeiurilor arestării preventive ca urmare a probelor administrate în cursul judecății este lipsită de relevanță în actualul cadru procesual, în care instanța este ținută a examina doar existența unor date rezonabile, care să convingă un observator independent și imparțial că ar fi putut săvârși faptele deduse judecății. Probele administrate de către instanță nu sunt de natură a evidenția schimbarea radicală a acestor date, concludența lor infomativă deplină urmând a fi apreciată numai cu ocazia soluționării în fond a cauzei.
Pe de altă parte, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pe care lăsarea inculpaților în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, are în vedere elementele de ordin real reținute de către instanța de fond, respectiv gravitatea deosebită a faptelor presupus comise de inculpați, amploarea fenomenului infracțional analizat și consecințele negative asupra sănătății publice, dar și cadrul organizat în care au acționat și cantitățile semnificative de droguri ce au făcut obiectul operațiunilor desfășurate.
Deși toate aceste circumstanțe reprezintă criterii obiective, pe baza cărora instanța și-a argumentat în mod temeinic soluția dispusă, Curtea reține că datele personale ale fiecărui inculpat trebuia să fie avute și ele în vedere la examinarea necesității menținerii măsurii arestării preventive, așa cum a susținut recurentul. Dat fiind însă caracterul integral devolutiv al căii de atac promovate în cauză, toate circumstanțele personale ale inculpaților pot și vor fi evaluate de către instanța de recurs.
Astfel, în privința inculpatului, din analiza actelor cauzei rezultă că acesta nu are o ocupație stabilă care să îi asigure obținerea constantă a unor venituri licite, iar infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită după liberarea sa din executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată tot pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc. Aceste elemente de fapt evidențiază neîndoielnic perseverența inculpatului în comiterea unor fapte de acest gen și vulnerabilitatea sa în fața tentației de a recidiva în acest tip de comportament în vederea obținerii unor sume semnificative de bani.
Și în privința inculpatei, Curtea reține că aceasta nu are ocupație stabilă, a fost arestată preventiv tot pentru trafic de droguri, iar cauza se află în curs de soluționare, împrejurare ce evidențiază suspiciunea întemeiată a unei perseverențe infracționale și în cazul său.
În acest context, tulburarea pe care lăsarea în libertate a celor doi inculpați ar aduce-o ordinii publice este încă actuală și semnificativă și ea justifică prevalența acordată interesului protejării acestei ordini în detrimentul dreptului inculpaților la libertate individuală.
Poziția procesuală a inculpatului nu poate prevala astfel asupra elementelor analizate și nu este de natură să justifice, în mod izolat, luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate. Nici perioada scursă până în prezent de la momentul luării măsurii arestării preventive nu impune o măsura alternativă, cât timp perioada de aproximativ 9 luni în care s-au aflat în stare de arest se circumscrie exigențelor unei durate rezonabile, date fiind natura și complexitatea cauzei, numărul persoanelor a căror audiere este necesară, comportamentul autorităților și stadiul actual al procedurii.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 20.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurent la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 20.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurenții la câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, azi, 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./dact. /20.11.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
