Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 160/
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Marcian
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR Hahuie
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
- -.-.-.-.-.-.-.-.-.--.-.-.-.-.-. -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 al.1 din Lg. 39/2003, art. 12, al.1 și 2, lit. din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 art.Cod Penal 13 al.1 și 2 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 Cod Penal, împotriva încheierii de ședință din data de 03.11.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal răspuns recurentul - inculpat în stare de arest și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5514/25.11.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că reziliat contractul cu doamna avocat, fiind de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpatul solicită permisiunea de a lua legătura cu doamna avocat, după care, precizează că înțelege să recuze întregul complet de judecată motivat de faptul că același complet a dispus arestarea unui avocat de la B ( ) precum și faptul că doi dintre membrii acestui complet au dispus punerea în libertate a două coinculpate, astfel încât nu mai poate avea încredere în aceștia.
Instanța suspendă ședința în vederea soluționării cererii de recuzare în camera de consiliu.
La apelul nominal, cauza fiind luată la a doua strigare, a răspuns recurentul - inculpat în stare de arest și asistat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că cererea de recuzare fost respinsă, ca nefondată, cauza urmând fi soluționată de completul, inițial format, conform procesului verbal ce se află atașat la dosar.
Inculpatul depune un memoriu la dosar și solicită ca instanța să se pronunțe asupra cererilor sale, invocând totodată și nulitatea rechizitoriului.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat susține că la acest moment nu mai sunt temeiuri care să justifice menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest. Prin încheierea pe care acesta înțeles să o atace cu recurs s-a menținut măsura arestării preventive și s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta, prin apărător.
Solicită să se țină cont că în cauză sunt și celelalte inculpate cercetate în stare de libertate, că mai există și prezumția de nevinovăție, că în cauză nu e vorba de un grup infracțional organizat, de asemenea, să se aibă în vedere și depozițiile martorelor care au arătat că nu le-a racolat.
Solicită admiterea recursului și punerea în libertate, cu onorariu din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și se impune și în prezent menținerea stării de arest a inculpatului, apreciind că în cauză continuă să subziste disp. art. 143 și 148 lit. f C.P.P. în sensul că infracțiunile pentru care inculpatul este judecat sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat,apreciind că măsura arestării preventive se impune fi menținută în continuare. Cu privire la celelalte aspecte invocate în scris de inculpat arată că acestea au legătură cu fondul cauzei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că temeiule care au determinarea arestarea preventivă s-au schimbat și va face dovada susținerilor sale. Apreciază că i s-au încălcat drepturile procesuale, că nu i s-a adus la cunoștință materialul de urmărire penală, că la dosar sunt probe false, că nu i s-a dat posibilitatea să studieze dosarul în întregime, nu i s-a adus la cunoștință încadrarea juridică, apreciind că organele de anchetă au profitat de faptul că nu cunoaște legea. Pe parcursul procesului va încerca să dovedească cu înregistrări făcute cu reportofonul și cu orice alte mijloace de probă că este nevinovat.
Solicită să se țină cont de perioada mare de timp de când a fost arestat și de starea sănătății sale, arătând că poate fi judecat și în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 3.11.2009 a Tribunalului Galați, în baza art. 3002Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică starea de arest a inculpatului și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Totodată, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că se mențin în continuare temeiurile legale prevăzute de art. 148 litera f Cod procedură penală, în ceea ce-l privește pe inculpatul, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise, pe parcursul mai multor ani, cu implicarea unui număr mai mare de persoane, amploarea acestor fapte și atingerea adusă imaginii țării prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
În aceste condiții, s-a apreciat că este necesară intervenția fermă a organelor judiciare pentru a stopa asemenea activități ilicite, inclusiv prin luarea și menținerea arestării preventive față de inculpatul.
S-a mai arătat că de la luarea arestării preventive față de acest inculpat nu a trecut un timp îndelungat, față de complexitatea ridicată a cauzei aspect care, coroborat cu gradul de pericol social concret al faptelor, conduc la concluzia că temeiurile de fapt și de drept nu s-au schimbat.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul inculpatului pentru considerentele că au apărut probe care infirmă rechizitoriul și că starea de sănătate a inculpatului este gravă, instanța a apreciat-o ca nefondată.
Sub aspect formal, s-a arătat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă în principiu, întrucât art. 7 al. 2 din Lg. 39/2003 limitează pedeapsa prevăzută de art. 7 al. 1 din același act normativ la maximul pedepsei pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat. În acest fel, s-a arătat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 160 ind. 2 al. 1.C.P.P. pedepsele pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nefiind mai mari de 18 ani închisoare.
Cu toate acestea, s-a precizat că cererea este neîntemeiată (cerința ca cererea să fie întemeiată rezultă din disp. art. 1608aal. 2.C.P.P.) întrucât după cum s-a arătat inculpatul este acuzat de infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, cu o desfășurare în timp pe mai mulți ani, cu caracter transfrontarier, iar lăsarea în libertate a inculpatului creează un pericol concret pentru securitatea comunității și pentru buna desfășurare a procesului penal în continuare.
S-a mai arătat că liberarea provizorie sub control judiciar chiar dacă prezintă unele garanții procesuale nu este suficientă pentru a stopa efectele negative care se pot produce în situația în care inculpatul nu ar mai fi în stare de detenție, având în vedere întreaga activitate infracțională reținută în sarcina acestuia.
S-a mai reținut că aspectele referitoare la probe din cerere vizează fondul cauzei, iar instanța verifică doar existența indiciilor temeinice în cazul cererilor legate de arestarea preventivă, iar în ce privește starea de sănătate a inculpatului, Codul d e procedură penală reglementează în mod distinct această situație prin dispozițiile art. 139 ind. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului, inculpatul a invocat egalitatea de tratament,precizând că ceilalți inculpați sunt judecați în stare de libertate.
A mai arătat inculpatul că martorele audiate la instanța de fond au infirmat acuzațiile ce i se aduc prin actul de inculpare.De asemenea, a mai invocat nulitatea rechizitoriului, precum și faptul că la urmărirea penală i-au fost încălcate drepturile.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.
Considerăm că în speță se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P., întrucât:
- infracțiunile pentru care inculpatul e judecat sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea infracțiunilor pentru care e judecat inculpatul, modalitățile de săvârșire a acestora, precum și din atingerea adusă relațiilor sociale apărate de lege.
Așa cum s-a mai arătat și anterior de către C, cu ocazia recursurilor promovate de inculpat, faptul că ceilalți inculpați sunt judecați în stare de libertate nu conduce la ideea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului s-au modificat, impunându-se lăsarea acestuia în libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, se analizează situația personală a fiecărui inculpat, avându-se în vedere infracțiunile pentru care acesta e cercetat, participația la activitatea infracțională distinctă desfășurată de acesta, probele administrate în cauză, cât și circumstanțele ce-l caracterizează.
Apreciem că nu poate fi invocată egalitatea de tratament între persoane cu activitate infracțională diferită.
Apărările inculpatului, în sensul că susținerile unor martore contrazic situația de fapt reținută în rechizitoriu, nu pot fi primite la acest moment, întrucât conform aret.63 alin.3 Cod pr.penală,analiza fiecărei probe se realizează de instanța de judecată în urma analizării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Totodată, probele invocate de inculpat în susținerea nulităților învederate vor fi precizate în fața instanței de fond, investită cu soluționarea cauzei, la acest moment procesual neputând face obiectul analizei instanței de control judiciar, investită cu soluționarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea stării de arest.
Considerăm de asemenea că în mod corect s-a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar e nefondată și a respins-o ca atare.
Potrivit art.1602Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform art.1602alin.2 Cod pr.penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Este evident că din dispozițiile legale de mai sus rezultă că admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar este lăsată la aprecierea instanței și că aceste dispoziții legale trebuie interpretate în strânsă legătură cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod pr. penală care reglementează scopul și categoriile măsurilor preventive.
În cazul în care inculpatul formulează o cerere de liberare provizorie, instanța investită cu judecarea cererii are în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege neputând duce automat la admiterea acesteia.
Faptul că inculpatul îndeplinește formal condițiile de admisibilitate, nu conferă acestuia un drept absolut de a fi liberat provizoriu sub control judiciar, ci doar o vocație a acestuia.
În cauză, în mod corect față de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, de gradul de pericol social al acestora, de natura și importanța valorilor sociale lezate, de starea de neliniște și nesiguranță generate de săvârșirea unor astfel de fapte în rândul comunității, prima instanță a reținut că nu poate să dispună liberarea provizorie sub control judiciar.
Având în vedere cele mai sus arătate, față de împrejurarea că în cauză se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, impunându-se în continuare menținerea acestei măsuri pentru buna desfășurare a procesului penal, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.Cod Penal, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui si -, născut la data de 07.05.1977 in Mun.G, jud.G, domiciliat in com.Banca, sat, jud. V și fără forme legale în Mun.G,-, -.20, jud. G, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 25.11. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -- -
Pt. Grefier,
aflată în concediu fără plată,
conform art.312 al.2 Cod pr.penală, semnează
Grefier șef secție
Red.dec.jud./26.11.2009
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./26.11.2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Marcian
