Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1600/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2511/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1600/
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog- - -
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din 21.10.2009, pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și, pe cale de consecință, judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere atitudinea procesuală sinceră adoptată de acesta pe întreg parcursului penal, în sensul că a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și a regretat săvârșirea acesteia.
Totodată, solicită să se rețină că în favoarea inculpatului operează prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, starea de arest fiind o stare de excepție, starea de libertate fiind starea firească, de normalitate.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, având în vedere natura și gravitatea faptei comise, împrejurarea că inculpatul era rudă cu victima, care este o persoană în vârstă de 77 de ani, suferindă, oarbă și care se deplasa cu mare greutate, fiind astfel lipsită de apărare.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere și împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data 21.10.2009 pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul și s-a menținut această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut, în urma analizei materialului probator administrat până în prezent, prin prisma dispozițiilor legale, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat este
mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită
a faptei comisă de inculpat, faptă prin care se aduce atingere vieții și integrității corporale, atribute esențiale ale ființei umane, cât și modalitatea în care a fost comisa fapta.
Or, în cauză, temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate, din cuprinsul materialului probator rezultând nu doar indicii, ci chiar probe că inculpatul a săvârșit fapta, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat, continuă să fie mai mare de 4 (patru) ani și lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, acesta este dat de gravitatea
deosebită a faptei comisă de inculpat, faptă prin care se aduce atingere vieții, integrității
corporale și sănătății persoanei, atribute esențiale ale ființei umane, cât și de
periculozitatea inculpatului care profitând de vârsta înaintată a victimei
(77 ani), precum și de faptul că aceasta era suferindă, oarbă și se deplasa
cu foarte mare greutate, deci în imposibilitate de a se apăra, a întreținut cu victima relații
sexuale, după care pentru a ascunde fapta a procedat la uciderea acesteia,
ștrangulându-o cu mâinile și cu un batic.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, trebuie avute în vedere și relațiile de rudenie existente între inculpat și victimă, aceasta din urmă fiind verișoară primară cu mama inculpatului, aspect ce nu l-a împiedicat pe acesta să acționeze cu o violență deosebită, fapta inculpatului stârnind îngrijorare în rândul membrilor familiei victimei și totodată o stare de neliniște nu numai la nivelul familiei lui, dar și la nivelul comunității din care aceștia fac parte, dat fiind faptul că inculpatul nu a ezitat să întrețină relații sexuale cu propria rudă, persoană în vârstă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat judecarea sa în stare de libertate, în raport de atitudinea procesuală sinceră pe care a înțeles să o adopte, de recunoaștere și regret a faptei comise.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și viol prev. de art.174-175 lit.h Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal și de art.197 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. În fapt, s-a reținut că în ziua de 11.04.2009, la domiciliul victimei, de 77 ani, prin constrângere, a întreținut raporturi sexuale cu aceasta și, pentru a nu fi denunțat și a ascunde săvârșirea faptei, a ucis-o pe aceasta prin sugrumare cu mâinile și ștrangulare cu un batic.
La dispunerea măsurii arestării preventive a inculpatului, la data de 13.04.2009, s-a considerat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și de art.148 lit.f Cod procedură penală.
În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este corectă concluzia instanței de fond, în sensul că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și nu au încetat, ci subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Astfel, probatoriul administrat până în prezent nu a infirmat concluzia inițială, aceea a existenței indiciilor temeinice, în sensul art.68/1 Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, fiind așadar întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală. De altfel, recurentul inculpat nici nu a înțeles să critice aceste aspecte, în condițiile în care a recunoscut comiterea faptelor ce i se impută.
Tot astfel, se menține și temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de viol și omor calificat este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosarul cauzei există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, Curtea are în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor presupus săvârșite de inculpat, astfel cum este conturat acesta de modalitățile și împrejurările concrete de comitere (asupra unei persoane în vârstă, suferindă, oarbă, cu care, în plus, inculpatul se afla și în relații de rudenie). Pe de altă parte, nici datele ce caracterizează persoana inculpatului nu sunt unele favorabile, în pofida poziției sale procesuale sincere, căci acesta nu s-a preocupat în găsirea unui loc de muncă (deși nu are surse licite de venituri) și, în plus, nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat prin sentința penală nr.876/2007 a Judecătoriei Giurgiu tot pentru săvârșirea unor infracțiuni privitoare la viața sexuală (condamnare ce atrage incidența dispozițiilor art.37 Cod penal privind recidiva).
În acest context, Curtea constată că durata de timp scursă de la momentul arestării preventive a inculpatului (aprilie 2004) nu este de natură să atenueze semnificativ pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, prin reacția negativă a opiniei publice, față de gravitatea faptelor pentru care este judecat.
Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul, soluție în raport de care îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 21.10.2009 pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.-10.11.2009
Dact.EA-10.11.2009/2ex
-Jud.Gh
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
