Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1625/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 10654/2/2009
2658/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1625
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitri A
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror.
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva OG Încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția Ia P enală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - dna. avocat, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.-/19.XI.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere faptul că este nevinovat, a avut o atitudine sinceră, nu este traficant și nici măcar consumator de droguri, i-a fost înscenat totul, iar heroina găsită cu prilejul percheziției domiciliare îi aparținea fratelui, care este consumator de stupefiante, elemente în raport cu care apreciază că cercetarea judecătorească nu ar fi impietată dacă inculpatul ar fi lăsat în stare de libertate, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că măsura arestării preventive a fost legal dispusă și legal menținută în baza încheierii de ședință atacate întrucât există indicii temeinice și probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic, ilicit, de droguri de mare risc, constând în vânzarea către numitul, în două ocazii, a unor cantități de heroină și având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut că a procurat droguri de la fratele său spre a le preda acestui martor, dovadă și faptul că în locuința sa a fost găsită cantitatea de 78 grame heroină, iar, pe de altă parte, sunt incidente și cazurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret rezultând din natura infracțiunii și din datele personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale și fără loc de muncă.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este nevinovat, susține că fapta i-a fost înscenată și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
OGPentru a dispune astfel, s-a reținut că materialul probator administrat în cauză furnizează suficiente indicii temeinice în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală privind participarea inculpatului la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, iar în raport de gradul crescut de pericol social ce caracterizează infracțiunea de trafic de droguri, amploarea și consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra sănătății publice și circumstanțele personale ale inculpatului, s-a apreciat că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cercetarea acestuia în stare de libertate fiind de natură să creeze insecuritate în rândul colectivității.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul OG, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei menținerii a stării de arest.
În motivarea orală a recursului, inculpatul arată - în esență - că având în vedere datele sale personale, lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele cauzei, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin Rechizitoriul nr.59/D/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Giurgiu, inculpatul a OG fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că în cursul lunii august 2009 deținut și vândut martorului, în două rânduri, cantitatea de 0,09 grame heroină (13.08.2009), respectiv 0,16 grame heroină (18.08.2009), iar la data de 20.08.2009, inculpatul a deținut în locuința sa din B, cantitatea de 78 grame heroină, în vederea vânzării.
În mod corect instanța de fond a reținut că, în cauză, există indicii temeinice în sensul art.143 coroborat cu art. 681Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment procesual, respectiv: denunțul și declarația numitului; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor, și; procesul-verbal de percheziție domiciliară din 20.09.2009 și înregistrări audio-video; proces-verbal de conducere în teren din data de 01.09.2009; rapoarte de constatare tehnico-științifică nr.- din 13.08.2009, - din 21.08.2009, -din 18.08.2009, - din 25.08.2009; înregistrări audio-video prezentate de martorul, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator, din care rezultă indicii temeinice că recurentul din prezenta cauză a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În cauză, Curtea apreciază că susținerea apărării, în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, nu este suficientă, fără arătarea în concret a acestor împrejurări, astfel că nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a inculpatului.
Totodată, trebuie subliniat faptul că sunt îndeplinite și cerințele dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat - în principal - de natura și gravitatea deosebită a faptelor și de valorile sociale lezate prin comiterea acestora.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, este neîndoielnică (pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare), pericolul concret pentru ordinea publică este pus în evidență de natura și gravitatea faptelor, de urmările produse de acestea, urmări constând în lezarea unor valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală; în acest context se relevă modalitatea de operare, minuțios și amplu planificată, cantitatea de heroină pe care inculpatul o dețineau în vederea vânzării (78 grame), dar - mai ales - pericolul pe care-l prezintă acest gen de fapte pentru sănătatea și siguranța publică, rezonanța socială negativă, ecoul în rândul comunității, care generează temerea că lăsat în libertate, inculpatul ar fi tentat să-și continue activitatea infracțională, perspectivă aptă să creeze - în mod real - o tulburare a ordinii publice.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, invocate de acesta prin apărător, Curtea apreciază că atitudinea sinceră nu poate constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a acestuia, urmând ca argumentele vizând circumstanțe favorabile să fie valorificate, în cadrul unei eventuale individualizări a pedepsei, dacă se va dovedi - cu certitudine și fără echivoc - vinovăția inculpatului.
În speță, Curtea apreciază că această măsură preventivă, pentru motivele deja expuse, se impune a fi menținută și prin prisma normelor consacrate de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și prin raportare la dispozițiile art.136 Cod procedură penală, ce vizează asigurarea în condiții optime a desfășurării procesului penal.
Așa fiind, Curtea constată că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, în condițiile acestea măsura arestării preventive impunându-se a fi menținută.
Pe cale de consecință - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpatul recurent.
OGConstatând că inculpatul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva OG încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Piciarcă DumitriJudecători:Piciarcă Dumitri, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
