Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 164/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 180/2010)
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 164
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 07 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat, arată că prin recursul declarat, critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea din data de 07 ianuarie 2010 pronunțată de instanța de fond, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul disp. art.385 ind.15 Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, avându-se în vedere următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată; astfel că solicită instanței să aibă în vedere că, de la data arestării preventive a inculpatului, s-a scurs o perioadă de aproximativ 1 an, perioadă de timp în cursul căreia, în cauză, s-au desfășurat activități de administrare probatorii, fiind audiați, în mare parte, martorii, s-a audiat investigatorul sub acoperire, colaboratorii, martorii cu identitate protejată. Astfel, continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate nu pune în pericol buna desfășurare a procesului penal.
Totodată precizează că de reținut este și faptul că, până la un moment dat, soția inculpatului a avut grijă de cei trei copii pe care îi au împreună, însă, la acest moment, aceasta este plecată din țară, în Spania, la muncă, iar cei trei copii minori se află în grija unor rude ale inculpatului. Iar acesta dorește să fie alături de cei trei copii ai săi.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul .
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul ca fiind nefondat.
Apreciază că, prin încheierea recurată, instanța de fond, în mod corect, în temeiul disp. art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b alin.3 Cod procedură penală, a dispus menținerea arestării preventive față de inculpatul, apreciind că se mențin, în continuare, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia, temeiuri ce se subscriu art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Solicită instanței de recurs să constate că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, infracțiune săvârșită în formă continuată (mai multe acte materiale, la o parte din acestea fiind folosit și un minor). Astfel, încadrarea juridică cuprinde și art.14 lit.d din Legea nr.143/2000, care constituie o circumstanță agravantă a acestei infracțiuni.
De reținut este și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, o recidivă calificată, în sensul că și condamnarea anterioară, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, stabilită prin sentința penală 573/2005 a Tribunalul București, i-a fost aplicată tot pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, cu reținerea aceleiași agravante prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr.143/2000, și a fost pus în libertate condiționat, când mai avea de executat un rest de 877 zile. Așadar, chiar dacă inculpatul a beneficiat de o clemență considerabilă, acesta a persistat în săvârșirea aceluiași gen de fapte, ce prezintă un grad de pericol social deosebit.
În consecință, apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat, iar măsura stabilită de către instanța de fond este corectă.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate; solicită instanței să aibă în vedere, pe de o parte, că a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei, iar de pe altă parte, că soția sa a plecat din țară, iar cei trei copii ai săi au nevoie de prezența unuia dintre părinți, să-i îngrijească și să-i susțină.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 07 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.3002Cod de procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod de procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, - și -, iar în baza art.139 alin.1 Cod de procedură.penală respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și, ca neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea art.1491Cod de procedură penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 681Cod de procedură penală, cu referire la art.143 Cod procedură penală, rap. la art.148 lit.f Cod procedură penală, constatând astfel legalitatea și temeinicia acesteia.
Astfel, Tribunalul a reținut că din datele existente în cauză sunt suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetați, relevante sub acest aspect fiind: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de verificări și investigații, procesele-verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod, ", procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor cu nume de cod " " și " ", procese-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaboratori cu inculpații, --urile ce conțin înregistrarea convorbirilor directe și a convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare tehnico-științifică, dovezi de predare la camera de corpuri delicte, procese-verbale de percheziții domiciliare, procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.
De asemenea, s-a considerat că este neîndoielnica și îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2.Cod penal și pedepsite cu închisoare de la 10 ani la 20 ani.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, Tribunalul a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, s-a reținut ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor (10-20 ani închisoare), ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, instanța de fond a observat că Inculpata se află în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât infracțiunea ce formează obiectul dosarului a fost săvârșită în perioada liberării condiționate, la data prinderii în flagrant nu era angajată în muncă, neavând sursă licită de venituri.
În același sens s-a reținut că inculpații, și, la data prinderii în flagrant nu erau angajați în muncă, neavând sursă licită de venituri.
Inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, iar la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri.
Inculpatul a comis fapta în stare de recidivă poscondamnatorie, respectiv în perioada liberării condiționate; iar la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale iar la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri.
Drept urmare, avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de inculpați, modalitatea concretă de comitere a acestora, gradul concret de pericol social, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare disp. art.148 lit.f Cod de procedură penală, pericolul social concret fiind evident, iar menținerea arestării preventive este necesară și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
în ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și, Tribunalul a apreciat că față de cele reținute cu privire la necesitatea menținerii arestării preventive a inculpaților, acestea nu se justifică și ca atare se impune respingerea lor ca nefondate.
În consecință, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, și nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora pentru buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care în conformitate cu disp. art.3002Cod de procedură penală raportat la art.160 alin.3 cod procedură penală a menținut măsura arestării lor preventive.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 12 ianuarie 2010)inculpatul,criticând-o cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2010, ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât pe de o parte de la data arestării sale preventive s-a scurs o perioadă de aproximativ un an, timp în care aproape toate probatoriile au fost administrate, astfel încât punerea sa în libertate nu poate pune în pericol buna desfășurare a procesului penal, iar pe de altă parte cercetarea sa în continuare în stare de libertate i-ar permite să fie alături de cei trei copii ai săi care au rămas în îngrijirea unei rude, după ce mama lor a plecat la muncă în străinătate. În considerarea acestor argumente a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de el.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Recurentul inculpat, alături de alți doisprezece inculpați, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.1264/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.14 lit.d din Legea nr.143/2000 și art.37 lit.a Cod penal, față de acesta luându-se în cursul urmăririi penale - respectiv prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 23 02 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- - măsura arestării preventive, pe temeiul prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod de procedură penală.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la datele de 30.10.2008 și 31.10.2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, implicându-l pe minorul, împreună au vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 0,31 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 160 lei, provenită din fondurile
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, întocmai ca și instanța de fond, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de acesta a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, pe de o parte, Curtea constată că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin disp. art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care împotriva sa s-au formulat acuzații de natură penală, relevante în acest sens fiind, pe lângă declarațiile colaboratorului " " și procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire " ", procesele verbale de redare a convorbirilor directe interceptate în mediul ambiental între cel dintâi, pe de o parte, inculpatul și minorul, zis "" (folosit ca intermediar al vânzării drogurilor), pe de altă parte, din care rezultă fără niciun dubiu obiectul tranzacțiilor realizate de inculpat, confirmat, de altfel, prin rapoartele de constatare tehnico-științifică, ca fiind heroină, declarația neechivocă a minorului (în care acesta afirmă că inculpatul i-a propus să-i aducă clienți pentru vânzarea drogurilor, pe care le vindea, prin intermediul său, la 15-20 de consumatori pe zi, încasând numai el banii), declarația martorului, zis "" (care arată că a cumpărat de la inculpat 4 doze de heroină cu suma de 140 lei), dar și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat în perioada 06 noiembrie 2008 - 23 ianuarie 2009 cu alte persoane suspectate de implicare în fapte similare ("" și "").
De altfel, în momentul procesual de față, Curtea nu poate trece neobservat faptul că inculpatul nu mai contestă existența motivelor verosimile de a crede că a săvârșit, într-adevăr, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că persistă încă și pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în liberate a inculpatului, având în vedere în special natura și gravitatea semnificativă a faptelor pe care se presupune că acesta le-a săvârșit, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani), dar și de amploarea și frecvența activității inculpatului de distribuire de droguri, contra cost, către numeroși consumatori, de lipsa de scrupule a acestuia (care nu a ezitat să folosească ca intermediar un minor, mizând pe responsabilitatea scăzută a acestuia).
Totodată, Curtea găsește că pentru ilustrarea riscului de periclitare a ordinii de drept, ce ar fi creat prin lăsarea inculpatului în libertate este edificatoare și bogata antecedență penală a inculpatului (în care - pe lângă condamnări pronunțate pentru o infracțiune de complicitate la furt calificat, în anul 1997 și o infracțiune de deținere de droguri pentru consumul propriu, în anul 2002 - figurează și o ultimă condamnare definitivă la pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată pentru o infracțiune de trafic de droguri de mare risc săvârșită tot prin folosirea unui minor, din executarea acestei ultime pedepse inculpatul fiind liberat condiționat la data de 16 septembrie 2008, cu numai o lună și J în urmă de comiterea faptelor ce fac obiectul prezentei cauze), toate aceste împrejurări, coroborate cu alte date personale ale inculpatului (îndeosebi lipsa unei ocupații și a oricărui loc de muncă), dovedind că, lăsat în libertate, acesta prezintă un risc major de săvârșire a unor fapte similare, fie și pentru a-și asigura mijloacele de subzistență, comunitatea fiind astfel în mod serios amenințată.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică și puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o imprimă în rândul membrilor societății civile.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu este finalizată.
În ceea ce privește durata măsurii arestării preventive, Curtea constată că în raport cu complexitatea concretă a cauzei (în care au fost trimiși în judecată treisprezece inculpați și care necesită administrarea unui probatoriu amplu pentru lămurirea corectă și completă a numeroaselor acte materiale ce constituie obiectul judecății), precum și cu comportamentul concret al organelor judiciare implicate, în privința cărora nu se remarcă perioade de inactivitate, procesul penal desfășurându-se până în prezent cu suficientă celeritate, durata privării preventive de libertate a inculpatului - de aproximativ 11 luni - se încadrează încă în limitele unui termen rezonabil în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva încheierii din 07 ianuarie 2010 Tribunalului București Secția I Penală pronunțată în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat deinculpatulîmpotriva încheierii din data de 07 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 /.22.02 2010
-
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Ion Tudoran Bogdan Corneliu
