Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 197/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 165
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpata AM. împotriva încheierii din data de 05 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - inculpată, personal, aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul, asistată juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentei - inculpate, prin recursul declarat, critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea de ședință din data de 05 ianuarie 2010, prin care instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.
În temeiul art.385 ind. 15 Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are în întreținere un copil minor în vârstă de trei ani, iar pericolul social concret al infracțiunii s-a diminuat având în vedere perioada de arest preventiv executată, respectiv 6 luni; mai mult decât atât, inculpata a recunoscut și regretat fapta, este de acord să se prezinte ori de câte ori va fi chemată de către organele judiciare.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpata.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpata ca fiind nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că, în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatei, constatând că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acesteia.
Solicită instanței de recurs să aibă în vedere fapta reținută în sarcina inculpatei, respectiv vânzarea a patru doze de heroină ( 0,32 gr.) precum și faptul că, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate au fost găsite obiecte pe care au fost puse în evidență urme de droguri, respectiv heroină.
În raport de toate aceste considerente și de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatei, apreciază că se mențin și, în continuare, subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, sens în care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurenta - inculpată, având cuvântul, solicită admiterea recursului și continuarea cercetării judecătorești în stare de libertate, dorind să fie alături de copilul său minor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpata AM. împotriva încheierii din data de 05 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală, în dosarul nr- constată:
Prin încheierea de ședință din 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, conform art.300/2 raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpata.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpată se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere.
Prin rechizitoriul întocmit de DIICOT - Serviciul Teritorial București în dosarul nr. 1840D/P/2009, la data de 27.07.2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei AM. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
S-a reținut în fapt în sarcina acesteia, prin actul de sesizare de instanței că pe data de 06.07.2009 a comercializat cantitatea de 0,32 de grame heroină în schimbul sumei de 200 lei și a fost depistată deținând obiecte în care s-a pus în evidență heroină. Prin același rechizitoriu, față de învinuiții și s-a dispus scoatere de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr.143/2000, reținându-se că faptele săvârșite de aceștia nu prezintă gradul de pericol concret al unei infracțiuni.
Situația de fapt a fost reținută în actul de sesizare a instanței pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de consemnare a denunțului, proces verbal de stabilire a identității, proces verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal de percheziție domiciliară, procese verbale de percheziții corporale, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatei, toate coroborate cu depozițiile martorilor audiați.
Astfel, din declarațiile martorei cu identitate protejată " ", s-a reținut că, pe data de 06.07.2009, aceasta s-a deplasat la domiciliul inculpatei, unde a primit cantitatea de 4 doze de heroină, pentru care a plătit suma de 200 lei.
În cursul urmăririi penale, inculpata a manifestat o poziție oscilantă, negând inițial participarea la săvârșirea infracțiunii deduse judecății, revenind însă apoi asupra acestei poziții și arătând că la data de 06.07.2009 a vândut martorei denunțătoare 4 doze de heroină în schimbul sumei de 200 lei. Poziția procesuală de recunoaștere adoptată de inculpată în cursul urmăririi penale a fost coroborată cu întregul material probator existent la dosarul de urmărire penală.
Din analiza succintă a considerentelor încheierii de la termenul din 07.07.2009, Tribunalul a arătat că, la dispunerea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale, au fost reținute ca temeiuri de drept dispozițiile art. 143 și 148 alin. 1 lit.f proc.pen, respectiv faptul că inculpata este cercetată sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatei să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală, s-a apreciat că, într-adevăr, pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzată inculpata, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Nu în ultimul rând, Tribunalul a reținut că din analiza succintă a probatoriului administrat reiese că inculpata ar fi recurs de mai multe ori la acest gen de comerț în vederea obținerii de resurse financiare, aspect care demonstrează existența unei clientele care apela constant la serviciile inculpatei, dar și a unor furnizori de heroină
În plus, Tribunalul a avut în vedere și atitudinea procesuală constantă a inculpatei, aceasta colaborând cu organele de urmărire penală și recunoscând în cursul urmăririi penale săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată. Această poziție subiectivă a inculpatei nu poate fi considerată însă o cauză de reducere a pericolului social concret al faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.
De asemenea, împrejurarea că a fost terminată urmărirea penală, iar dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței nu poate reprezenta - în sine - o schimbarea a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, căci această măsură nu a fost dispusă doar pe durata urmăririi penale. În caz contrar, ar însemna că, odată finalizată urmărirea penală, toate persoanele cercetate în stare de arest să fie puse în libertate, concluzie străină literei și spirtului dispozițiilor legale în materia măsurilor preventive.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpatacriticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate.
În susținerea recursului, se arată că nculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are în întreținere un copil minor în vârstă de trei ani, iar pericolul social concret al infracțiunii s-a diminuat având în vedere perioada de arest preventiv executată, respectiv 6 luni. Inculpata a recunoscut și regretat fapta, este de acord să se prezinte ori de câte ori va fi chemată de către organele judiciare.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de fond rezultă că recurenta din prezenta cauză este trimisă în judecată pentru faptul că la 06.07.2009 a comercializat cantitatea de 4 doze de heroină în schimbul a 200 lei.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod proc.pen. în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, dacă se mențin temeiurile arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit art.3001alin.3 Cod proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la trimiterea în judecată a inculpatei.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de trafic de droguri de mare risc, precum și de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurentă s-a dispus anterior, la 07.07.2009 de către Tribunalul București, conform nr 127/2009, fiind prelungită ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatei fiind respinse. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpata din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave(art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpata fiind cercetată pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatei a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită, fiind trimisă în judecată pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, respectiv existența unei clientele care apela la serviciile inculpatei, vânzarea a patru doze de heroină ( 0,32 gr.) precum și faptul că, la percheziția domiciliară au fost găsite obiecte pe care au fost puse în evidență urme de droguri, respectiv heroină.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșită, modalitatea concretă de comitere a acesteia, rezultatul produs, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale comiterii faptei, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P. pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
A reținut Tribunalul în mod corect că toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și față de antecedentele penale ale acesteia.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura menținerii arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1
C.P.P.Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 05 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--.
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Ion Tudoran Bogdan Corneliu
