Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1650/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2570/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1650/
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Viorica
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/06.11.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind, arată că este de acorda a fi asistat de apărător din oficiu.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că recursul vizează încheierea de ședință din 21 octombrie 2009, prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a făcut declarații prin care îl disculpă și mai mult inculpatul se află de o lungă perioadă de timp în arest, respectiv 1 an și 2 luni și consideră că în acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii preventive față de acesta.
Arată că inculpatul aflat în stare de libertate nu mai are cum influența buna desfășurare a procesului penal.
Menționează că inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând consumul de droguri iar probele în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri probatoriile nu sunt concludente, considerente pentru care solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind neîntemeiat.
Apreciază că încheierea de ședință din 21 octombrie 2009 este legală și temeinică, iar din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive s-ar fi schimbat.
Menționează că în sarcina inculpatului se reține că ar fi vândut în datele de 14, 16 iulie 2008 importante cantități de ecstasy, iar mai mult cantitatea de canabis, depistată cu ocazia percheziției domiciliare, era destinată consumului propriu
Consideră că și în acest moment procesual lăsarea inculpatului în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică deoarece acesta și-ar putea relua activitatea infracțională în libertate fiind.
Menționează că instanța a apreciat în mod corect că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu are legătură cu grupul infracțional în care a fost introdus.
Menționează că a recunoscut faptul că era consumator de droguri, iar cele descoperite în domiciliul său erau pentru consum propriu. Mai mult arată că nu are legătură cu vânzările de droguri, din datele de 14 și 16 iulie 2008.
Arată că împotriva sa nu există probe de vinovăție dat fiind că nu există nici filmări și nici înregistrări.
Consideră că împotriva sa s-au dat declarații de către persoane care la rândul lor erau cercetate pentru traficul de droguri și care pentru a beneficia de prev.art.16 din Legea 143/00 au dat declarațiile respective.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada mai-septembrie 2008, vândut diferite cantități de substanțe stupefiante către diverse persoane în cadrul unui grup infracțional organizat, în data de 14.07.2008 a vândut colaboratorului sub acoperire " " 100 comprimate ecstasy, iar în data de 16.07.2008 a vândut aceluiași colaborator 95 comprimate ecstasy. Cu ocazia percheziției domiciliare s-a găsit cantitatea de 4.09 grame rezină de canabis deținută în vederea consumului propriu.
Tribunalul a reținut că sunt indicii temeinice în sensul că inculpatul este autorul faptelor menționate, ce rezultă din declarațiile colaboratorului sub acoperire " ", cu privire la activitățile din datele de 14.07.2008 și 16.07.2008, susținute și de transcrierile înregistrărilor audio în mediul ambiental și transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu coinculpații, și, cât și cu declarațiile coinculpatului, date în cursul urmăririi penale și ale inculpaților și, din care a rezultat că inculpatul vindea cantități de droguri tuturor acestor persoane.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.858/26.09.2008, s-a stabilit că cele 7 bucăți material solid găsite la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare din data de 24.09.2008, conțin rezină de canabis.
În ceea ce privește declarațiile inculpatului, date în faza cercetării judecătorești, prin care acesta tinde să îl disculpe pe inculpatul, tribunalul a considerat că nu le poate avea în vedere la acel moment procesual.
A mai apreciat că și la acest moment procesual se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii arestării preventive, respectiv disp.art.148 lit.f Cod procedură penală, aspect susținut de pericolului social ridicat al activității ilicite de genul celor reținute în sarcina inculpatului. De asemenea prima instanță a mai arătat că trebuie reținute și împrejurările concrete ale activității infracționale a acestui inculpat, faptul că există indicii în sensul că avea calitatea de membru al unui grup infracțional organizat, având stabilite legături trainice cu ceilalți membri ai rețelei, numărul mare al actelor materiale de trafic de droguri, toate aceste elemente relevând că acest inculpat desfășura o activitate prolifică pe linia traficului de droguri.
Datele persoanele ale inculpatului - situația materială bună - nu sunt suficiente prin ele însele pentru a duce la concluzia contrară, a mai arătat prima instanță Pentru toate aceste motive, s-a apreciat că și în privința acestui inculpat se impune menținerea în stare de arest preventiv, din perspectiva termenului rezonabil în cond.art.5 din CEDO, durata arestării preventive păstrându-și și la acest moment procesual caracterul rezonabil.
Pentru aceleași argumente, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, a inculpatului, o astfel de măsură mai blândă nefiind aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, pe motiv că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și nu prejudiciază buna desfășurare a procesului penal. S-a mai susținut că nu s-au administrat până în prezent probe concludente sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar durata totală a prevenției este de 1 an și 2 luni.
Curtea, analizând încheierea sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente: Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, art.4 alin.1 din aceeași lege și art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada mai-septembrie 2008, vândut diferite cantități de substanțe stupefiante (cocaină și ecstasy) către diverse persoane în cadrul unui grup infracțional organizat, în data de 14.07.2008 a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod " " 100 comprimate ecstasy, în data de 16.07.2008 a vândut aceluiași colaborator 95 comprimate ecstasy, iar cu ocazia percheziției domiciliare s-a găsit cantitatea de 4.09 grame rezină de canabis deținută în vederea consumului propriu.
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția europeană a drepturilor omului șilibertăților fundamentalecondiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date sau informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că există temeiuri care să determine menținerea măsurii arestării preventive,astfel cum corect a apreciat instanța de fond.Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
În mod corect prima instanță a mai reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale, fiind întrunite cumulativ și în prezent exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, natura și cantitățile de droguri deținute sau traficate, pluralitatea infracțională și de infractori, existența unui grup infracțional organizat, durata activității ilicit penale care relevă, de asemenea, și perseverență infracțională.
În ceea ce priveștenecesitatea privării de libertate în cursul judecății determinată de scopul măsurilor preventive, respectiv asigurarea unei desfășurări a procesului penal, Curtea apreciază că elementele evidențiate anterior sunt argumente suficiente.
În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală, măsura fiind judicios aleasă.
În consecință, Curtea, conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I Penală, în dosarul nr-
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex./12.11; 19.11.09
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Niculina Alexandru, Viorica
