Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1670/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.11007/2/2009
2701/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1670
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/24.11.2009 (fila 7 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, în sensul că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică sau ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. În circumstanțiere, solicită să se rețină că inculpatul are un copil minor în întreținere de care, la acest moment, are grijă mama sa care este grav bolnavă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, avându-se în vedere că, față de natura infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat (lovituri cauzatoare de moarte) și de modalitatea de comitere a acesteia, lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă enorm cele întâmplate și că nu a intenționat nicio clipă să se întâmple așa ceva, încercând până în ultimul moment să îi acorde primul ajutor și să își repare greșeala. Solicită admiterea recursului pentru a fi alături de copilul său de sărbători și pentru a ajuta-o pe mama sa.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03.11.2009 a Tribunalului Teleorman constată:
Prin încheierea de ședință din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, conform art.155 Cod procedură penală, s-a constatat, în baza art 300/2 și 160/b Cpp raporta la art 148lit f Cpp, legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acesteia.
Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării inculpatului față de disp.art.300/2 Cod Procedură Penală rap.la art.160/b Cod Procedură Penală, care prevăd că în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, reține că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuniiprev.deart.183 Cod Penal.
Din probatoriul administrat în cauză până la acest moment rezultă probe în sensul disp.art.68/1 Cod Procedură Penală care justifică presupunerea rezonabilă că, la data de 11 martie 2009, inculpatul a exercitat acte de violență asupra concubinei sale, cu palmele și pumnii peste față, cauzându-i un șoc traumatic și hemoragie, care au condus la decesul acesteia.
Fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de legea penală și pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, astfel încât instanța apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului față de pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lui în libertate și având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptei reținută în sarcina sa, ca și împrejurările și modalitatea de comitere a acesteia, care au condus la moartea victimei.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpatul,criticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că recurentul din prezenta cauză este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constând în aceea că la 11 martie 2009 exercitat acte de violență asupra concubinei sale provocându-i moartea.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpatului, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus anterior, la 12.03.2009 de către Tribunalul Teleorman, conform nr.14/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, ulterior fiind schimbată încadrarea juridică în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, fiind prelungită arestarea preventivă;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursul inculpatului fiind respins. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte- dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului, a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 03.11.2009 a Tribunalului Teleorman (dosar nr-).
Obligă recurentul la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red./3.12.2009
Dact./7.12.2009
Ex.2
Red.-Trib.T-
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan
