Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1683/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

(Număr în format vechi 2752/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ

DECIZIA PENALA NR. 1683

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 decembrie 2009

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache

JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Bogdan Corneliu

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.

Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 19.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat critică încheierea prin care a fost dispusă menținerea măsura arestării preventive, pentru următoarele considerente:

Astfel, instanța de fond invocă în motivarea încheierii recurate patru argumente, primele două fiind chestiuni care, din punctul său de vedere, nu pot legitima, prin ele însele, menținerea unei măsuri de arestare preventivă, și anume natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a faptei; apreciază că acestea sunt chestiuni care se apreciază în condițiile în care se dispune asupra individualizării faptei, așa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a justificat, în jurisprudența sa că, prin ele însele, natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, nu pot constitui temeiuri pentru menținerea arestării preventive, întrucât s-ar ajunge la situația paradoxală în care toate infracțiunile, de o anumită natură, cu o anumită încadrare juridică, să fie cercetate cu inculpații în stare de arest, ceea ce este inadmisibil.

Celelalte două motive invocate de către instanța de fond pentru menținerea arestului preventiv, sunt chestiuni de politică penală, respectiv amploarea pe car a cunoscut-o fenomenul infracțional și impactul negativ creat de această situație. În opinia sa, acesta nu poate reprezenta un temei general pentru a incrimina o fapta individualizată, răspunderea penală este una personală, iar motivarea pentru menținerea unei stări de arest trebuie să fie individualizată și personalizată, și nicidecum personală.

Solicită instanței să aibă în vedere faptul că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat; astfel, dacă inițial măsura arestării preventive a fost justificată, în sensul că se prefigura o tentativă de omor, pe măsura derulării probatoriului, se prefigurează o altă infracțiune, respectiv loviri și alte violențe. Așa cum rezultă și din raportul de expertiză medico - legală (fila 92 dosar urmărire penală), se poate aprecia că concluziile converg într-o singură direcție, sunt 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, și se concluzionează în mod cert că nu s-a pus în primejdie viața.

Față de toate aceste considerente, se poate ajunge în situația în care să se dispună schimbarea încadrării juridice, în condițiile în care la art. 180 alin.2 Cod penal s-ar încadra fapta inculpatului, care prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, și astfel, nici măcar prima condiție din cele două condiții obligatorii ale art. 148 lit. f Cod procedură penală nu este îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond.

Din probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești rezultă, în mod evident, că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu au fost administrate probe din care să rezulte că încadrarea juridică, dată faptei reținute în sarcina inculpatului, nu ar fi cea corect reținută de instanța de fond anterior, la momentul luării și menținerii arestării preventive, sau o altă situație de fapt care să nu justifice aprecierea că inculpatul, lăsat în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Apreciază că acest pericol subzistă, și este relevat de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, coroborat cu circumstanțele personale ale inculpatului, iar sub acest aspect, în opinia acuzării, nu au relevanță urmările concrete produse prin fapta inculpatului, în raport de intenția sa, rezultată din instrumentul folosit la săvârșirea faptei, și zona vitală vizată prin acțiunea inculpatului.

Față de toate aceste considerente, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, regretă sincer fapta; se raliază concluziilor apărătorului său.

CURTEA

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 19.11.2009 a Tribunalului București, Secția a II-a penală constată:

Prin încheierea de ședință din 19.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Penală, în dosarul nr-, conform art.300/2 raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul. S-a respins cererea de înlocuire a măsuri arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpat.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.

Prin rechizitoriul nr.1817/P/2009, emis la data de 05.10.2009, de către Ministerul Public - Parchetul de pe Tribunalul București, a fost trimis în judecată inculpatul - cercetat sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cp. cu aplicarea art. 37 lit. b Cp.

În cursul urmăririi penale față de acest inculpat, s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se următoarele fapte: în dimineața de 28.06.2009, în timp ce se afla în zona, fără o motivație anume, a lovit cu o sabie de aproximativ 50- 60 cm. lungime, în zona capului, pe partea vătămată, provocându-i o leziune traumatică în zona temporală dreapta.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și totodată a apreciat că temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă inițială a acestuia continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate.

Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de comitere a acesteia, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului, existând temerea că odată pus în libertate ar putea comite și alte fapte similare.

În consecință, Tribunalul - în temeiul dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, raportat la art. 160 Cod procedură penală - a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și a menținut starea de arest preventiv a acestuia, reținând că se mențin temeiurile existente la momentul luării măsurii arestării preventive.

Pentru aceleași considerente, Tribunalul a respins - ca fiind nefondată - cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpat prin apărătorul său ales.

Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpatul,criticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea sa în libertate.

Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Din examinarea dosarului de fond rezultă că recurentul din prezenta cauză este cercetat pentru săvârșirea unei tentative la omor calificat constând în aceea că la 28.06.2009 a lovit cu o sabie de aproximativ 50- 60 cm lungime, în zona capului, partea vătămată, provocându-i o leziune traumatică temporal dreapta.

Potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod proc.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, dacă se mențin temeiurile arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit art.3001alin.3 Cod proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:

a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;

b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.

În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate

a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:

În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.

Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de tentativă la omor deosebit de grav în stare de recidivă postexecutorie.

Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.

Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.

Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus anterior, la 29 iunie 2009 de către Tribunalul București, conform nr 157/2009, fiind prelungită ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respins. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.

Din analiza mandatului nr.157/29.06.2009 și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.

b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.

În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru tentativă la omor calificat- dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)

De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).

În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.

Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la omor calificat.

Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.

Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei.

Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșită de inculpat, modalitatea concretă de comitere a acesteia, rezultatul produs, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale comiterii faptei, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare disp. art. 148 lit. f C.P.P. pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.

A reținut Tribunalul în mod corect că toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura menținerii arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare procesului penal, conform art.136 al.1

C.P.P.

În analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că inculpatul să fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,

Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 19.11.2009 a Tribunalului București - Secția II Penală (dosar nr-).

Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

Red.

Dact.

Ex.2

Red.--II.

Președinte:Lavinia Lefterache
Judecători:Lavinia Lefterache, Ion Tudoran Bogdan Corneliu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1683/2009. Curtea de Apel Bucuresti