Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1749/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2724/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1749
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că din probele administrate în această cauză nu rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale săvârșirii vreunei infracțiuni. Consideră că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate atâta timp cât se află la prima abatere, nu prezintă pericol social și, mai mult, în urma accidentului suferit acesta are nevoie de îngrijiri medicale speciale care nu i se pot oferi în penitenciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat. În raport de fapta săvârșită de inculpat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, consideră că se impune judecarea acestuia în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită judecarea în stare de libertate. A fost arestat pe baza unei declarații a coinculpatei, care a revenit ulterior asupra declarației. Se consideră nevinovat și consideră că este reținut ilegal. Dorește să ajute organele de cercetare pentru ca adevărații vinovați să răspundă în fața legii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în baza art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse, printre alții, și față de inculpatul (fiul lui și, născut la 27.05.1954, arestat în baza P, nr. 195/UP/24.09.2009, emis de Tribunalul București Secția I Penală)
În baza art. 3001al. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A respins ca nefondate cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2205/P/2009 din 16.11.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București - Secția Penală s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 293 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal și de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 289 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut față de inculpatul că, în data de 23.10.2007, i-a încredințat inculpatei un act de identitate precum și acte de proprietate false și totodată a instigat-o pe aceasta să înstrăineze imobilul situat în B,-, sector 5, proprietatea părții vătămate.
Față de inculpata s-a reținut că în data de 23.10.2007, folosind un act de identitate și acte de proprietate false, a încheiat în calitate de vânzător un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil situat în B,-, sector 5, proprietatea părții vătămate, valoarea prejudiciului produs fiind de 240.000 de Euro.
Prin încheierea de ședință din data de 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile, de la 24.09.2009 până la 22.10.2009, emițându-se pentru inculpatul nr. 195/UP/24.09.2009, iar pentru inculpata nr. 196/UP/24.09.2009.
Prin încheierea de ședință din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților cu 30 de zile, de la 23.10.2009 până la 21.11.2009, inclusiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale menționate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală si temeinică și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Astfel, măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală, art. 1491Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Tribunalul a apreciat că și la acest moment procesual, din datele existente în dosarul de urmărire penală, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind denunțul și declarațiile numitului, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarații martori, procese verbale întocmite cu prilejul recunoașterii de pe planșa conținând fotografii judiciare, declarații inculpați, expertizele grafoscopice efectuate în cauză, procesele verbale de recunoaștere de pe planșe foto, precum și procesul verbal de ridicare a unor înscrisuri de la sediul Biroului notarului public.
De asemenea, tribunalul a apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpații a fost trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică". la aprecierea acesteia tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, de urmarea produsă și de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, infracțiuni care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății. Urmările socialmente periculoase ale acestor infracțiuni sunt de natură să afecteze valori sociale fundamentale, precum dreptul de proprietate, și să perturbe grav buna desfășurare a circuitului civil, respectiv a tranzacțiilor imobiliare, mai ales în condițiile în care înșelăciunile cu imobile au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă pe fondul dezvoltării tranzacționării imobiliare, astfel încât faptele de acest gen creează o puternică stare de temere în rândul destinatarilor legii penale care se supun în mod onest raporturilor de putere impuse de aceasta.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere și circumstanțele personale, ținând cont că inculpatul este avocat în cadrul "Baroului Constituțional", având cunoștințele necesare încheierii de acte juridice și cunoscând circuitul acestora.
Pentru aceste motive, constatând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, astfel cum au fost mai sus expuse, nu numai că subzistă, ci și impun în continuare privarea acestora de libertate, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal (în acord cu dispozițiile art. 136 alin.1 Cod procedură penală), Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut această măsură.
Față de aceste considerente, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 139 al. 1 Cod procedură penală, în condițiile în care nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea acesteia și punerea în libertate.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3001alin.1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Potrivit dispozițiilor art.3001alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent conferă suficiente indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Relevante în acest sens sunt: declarațiile numitului, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale întocmite cu prilejul recunoașterii de pe planșa conținând fotografii judiciare, declarațiile inculpaților, expertizele grafoscopice efectuate în cauză, procesele verbale de recunoaștere de pe planșe foto, precum și procesul verbal de ridicare a unor înscrisuri de la sediul Biroului notarului public.
Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală se menține și în prezent, respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Așa cum rezultă din actele dosarului, pentru fapta de înșelăciune comisă de inculpatul legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că realizarea acestei condiții se poate deduce din gravitatea concretă a faptelor și din circumstanțele ce țin de persoana inculpatului.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența în stare de libertate inculpatului care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol încrederea cetățenilor în autenticitatea actelor și a tranzacțiilor de pe piața imobiliară, împrejurări ce îndrituiesc Curtea să aprecieze că se impune menținerea stării de privare de libertate a acestuia.
Curtea apreciază că, în această cauză, este justificată menținerea stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului .
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.11.2004.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Red. -2.12.2009
Dact.
2 ex.-9.12.2009 GREFIER,
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
