Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1756/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2896/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1756
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat inculpatul împotriva încheierii din data de 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Secția 19 Poliție, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al intimatului - inculpat critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea Tribunalului București - Secția I Penală, din 10.12.2009, prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună cercetarea acestuia în stare de libertate, apreciind că în cauză nu există probe care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică. De asemenea, solicită instanței de recurs să aibă în vedere și atitudinea cooperantă a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, precum și participația acestuia, care a cedat la insistențele prietenului său, și a vândut acestuia cele două doze pe care și le cumpărase anterior, tot cu aceeași sumă de 50 lei.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere circumstanțele reale și circumstanțele referitoare la persoana inculpatului, precum și împrejurarea că nu a intervenit nici o împrejurare care să ducă la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea fie au încetat, fie s-au schimbat, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și continuarea cercetărilor în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- constată:
Prin încheierea de ședință din 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, conform art.300/1 raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
Prin Rechizitoriul nr.2433D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal.
În fapt, s-a reținut că, inculpatul, la data de 16.11.2009, a vândut martorului, cu suma de 50 de lei, două doze, conținând 0,16 gr. heroină.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 265/17.11.2009, emis de Tribunalul București Secția I Penală, pentru 29 de zile, până la data de 15.12.2009, inclusiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul, a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143, ar.148, lit. f Cod proc. pen. și art.1491,150 Cod procedură penală.
Totodată, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea - arată Tribunalul - pentru acest gen de infracțiune legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptei, modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă și nu în ultimul rând, perseverența infracțională a inculpatului, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care I-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate, motiv pentru care instanța a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpatul,criticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea sa în libertate.
În motivele de recurs se apreciază că inculpatul a recunoscut fapta astfel încât nu mai subzistă temeiurile pentru a menține măsura arestării preventive.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de fond rezultă că recurentul din prezenta cauză este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, în formă stare de recidivă post executorie, constând în aceea că la 16.11.2009 a vândut martorului pentru suma de 50 lei 0,16 grame heroină.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod proc.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, dacă se mențin temeiurile arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit art.3001alin.3 Cod proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la reținerea unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc ce a determinat Ministerul Public să sesizeze instanța de fond cu judecarea acestei fapte prevăzută de legea penală.
Curtea apreciază că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpatului, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de trafic de droguri de mare risc, precum și de faptul că inculpatul își câștiga existența din vânzarea de droguri.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive față de inculpat s-a dispus anterior, la 17 noiembrie 2009 de către Tribunalul București, conform nr 265/UP/2009, fiind prelungită ulterior; încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respins. Curtea apreciază că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, Curtea constată că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate, având în vedere natura faptei comise.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșită de inculpat, modalitatea concretă de comitere a acesteia, rezultatul produs, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale comiterii faptei, Curtea apreciază că sunt incidente și în continuare dispozițiile. art. 148 lit. f C.P.P. pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ dispozițiile art.136 alin. ultim Cod procedură penală, art.143 alin.1 și 3 Cod procedură penală, raportate la art.148 lit.f, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care se rețin în sarcina inculpatului este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică astfel încât va menține măsura preventivă
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
