Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

DOSAR NR-

(Număr în format vechi 2341/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

Decizia penală nr. 273

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21 decembrie 2009

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache

JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.

Pe rol, se află pronunțarea asupra APELURILOR declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale 1057 din data de 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.

Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală când, pentru a da posibilitatea apărătorilor aleși ai apelanților - inculpați să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 21.12.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilordeclarate de inculpații, și împotriva sentinței penale 1057 din data de 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, în dosarul nr- constată:

Prin sentința penală nr. 1057din 15.09.2008, Tribunalul București, Secția a II a penală a respins, ca nefondată, excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală.

A constatat legalitatea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.

A respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.27 alin.3 din Legea nr.365/2002 privind comerțul electronic sau în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 cu aplicarea art.33 lit.a Cod procedură penală, precum și cererea de înlăturare a alineatelor 2 și 5 ale art.215

Cod Penal

În temeiul art.215 alin.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod Penal, art.41 alin.2 Cod Penal, art.74 lit.a raportat la art.76 lit.a cu Cod Penal referire la art.80 alin.2 Cod Penal, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 06.08.1980 în B, domiciliat în B,-.011,.A,.5, sector 2 la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art.65 alin.2 raportat la art.215 alin.5 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b pe Cod Penal o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.71 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat în cauză de la 13.06.2002 la 30.01.2003.

În temeiul art.350 alin.1 a C.P.P. dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art.215 alin.1, 2, 3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod Penal, art.41 alin.2 Cod Penal, art.74 lit.a raportat Cod Penal la art.76 lit.a cu Cod Penal referire la art.80 alin.2 Cod Penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 19.04.1981 în DTS, domiciliat în B,-, sector 1, la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art.65 alin.2 raportat la art.215 alin.5 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b pe Cod Penal o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.71 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat în cauză de la 13.06.2002 la 30.01.2003.

În temeiul art.350 alin.1 a C.P.P. dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art.11 pct.2 lit.b cu C.P.P. referire la art.10 lit.g a C.P.P. încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile pedepsite de art.288 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.290 și art.291 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 ca Cod Penal urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale în condițiile art.124 cu Cod Penal referire la art.122 alin.1 lit.d

Cod Penal

În temeiul art.215 alin.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod Penal, art.41 alin.2 Cod Penal, art.74 lit.a, c raportat Cod Penal la art.76 lit.a cu Cod Penal referire la art.80 alin.2 a Cod Penal condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 29.06.1979 în B, domiciliat în B, nr.96, sector 3 la pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art.65 alin.2 raportat Cod Penal la art.215 alin.5 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b pe Cod Penal o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.71 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.74 lit.a teza a II-a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei.

În temeiul disp. art.350 alin.1 a C.P.P. dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art.11 pct.2 lit.b cu C.P.P. referire la art.10 lit.g C.P.P. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.290 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.291 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 ca Cod Penal urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale în condițiile art.124 cu Cod Penal referire la art.122 alin.1 lit.d

Cod Penal

În temeiul art.26 raportat la art.215 alin.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod Penal, art.41 alin.2 art.Cod Penal74 lit.a, c raportat Cod Penal la art.76 lit.a cu Cod Penal referire la art.80 alin.2 a Cod Penal condamnat inculpatul, fiul lui și C, născut la 16.03.1961 în, județul V, domiciliat în B,-, - etaj 3,.17, sector 3, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art.65 alin.2 raportat.Cod Penal la art.215 alin.5 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b pe Cod Penal o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art.71 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei.

În temeiul art.350 alin.1 a C.P.P. dispus luarea măsuri arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.C.P.P. la art.10 lit.g a C.P.P. încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.291 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 ca Cod Penal urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale în condițiile art.124 cu Cod Penal referire la art.122 alin.1 lit.d

Cod Penal

În temeiul art.14 raportat C.P.P. la art.346 alin.1 cu C.P.P. referire la art.998-999 și 1003 Cod civil, a admis acțiunile civile exercitate în cauză și obligă inculpații în solidar la plata sumei de 15.825,95 USD către partea civilă prin cu sediul în: nr.5805,dr Mt 59803 USA, a sumei de 13.500 USD către partea civilă domiciliat în 321 C, CA 93030 USA, a sumei de 35.000 USD către partea civilă domiciliat în 190 NJ 07601 USA, a sumei de 84.859,69 EURO către partea civilă COMPUTER cu sediul în nr.29, DE 82308, Germania, a sumei de 42.193,88 EURO către partea civilă prin cu domiciliul în S str.6,:., Germania și str.22,:., Germania și a sumei de 6916,16 EURO către partea civilă ELECTRONIK prin cu sediul în nr.167, 43369 (Suedia).

A menținut măsura sechestrului asigurător dispus asupra bunurilor aparținând inculpatului prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - nr.106/P/2001 din 23.07.2002.

În temeiul art.348 a C.P.P. dispus anularea înscrisurilor falsificate respectiv: cererile de eliberare a coletelor înregistrate sub nr.9369 din 02.12.1999, 1664 din 03.03.2000, 2796 din 04.07.2000 (filele 366 și urm.vol.1 ); procurile autentificate sub nr.573 din 02.03.2000 și 1056 din 14.04.2000 de BNP; procura specială autentificată sub nr.1045 din 06.04.2000 de același BNP (filele 319, 320 vol.1 ), ordinele de plată nr.- din 09.01.2001 și - din 24.11.1999 (fila 377 vol.1 ), cartea de identitate pe numele seria - nr.- emisă de Poliția Secției 2, valabilă 09.06.1999 - 06.06.2009 (fila 204 vol.I ).

În temeiul art.118 lit.b a Cod Penal dispus confiscarea specială a hard discurilor, unității centrale, disketelor, laptop-ului ridicate cu ocazia percheziției de la domiciliile inculpaților și (vol.1 ).

În temeiul art.191 alin.2 a C.P.P. obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat în contul -Z-XXX-; cod fiscal; - deschis la Trezoreria Sector 4 B, beneficiar Tribunalul București.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile civile au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 26.07.2002 sub nr.4189/2002 pe rolul Tribunalului București -Secția I Penală s-a înregistrat rechizitoriul nr.1061/P/2001.

Prin rechizitoriul menționat mai sus, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție - Secția de Combatere a Corupției și Organizate a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave (art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplicarea art. 75 lit. a și art. 41 alin. 2.Cod Penal) pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals (art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. a și Cod Penal art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 288 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 290 și art. 291 alin. 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, cu aplicarea,toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal) în stare de libertate a inculpaților - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, (art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5.Cod Penal cu aplicrea. art. 75 lit. a și Cod Penal art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 288 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 290 al.1 Cod Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal), pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe de grave și uz de fals (art 215 alin. 1, 2, 3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.75 lit.a și art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 291.Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a p).

În fapt, s-a reținut că, în perioada 1999 - 2000, în scopul obținerii unor beneficii materiale injuste, inculpații au executat în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte materiale de inducere în eroare a unor persoane de naționalitate străină (din USA, Germania și Suedia) prin folosirea de mijloace frauduloase (nume și calități fictive, documente contrafăcute, cărți de credit fără acordul titularilor reali și ordine de plată falsificate) achiziționând mai multe bunuri electronice (calculatoare, componente și subansamble electronice, procesoare, telefoane mobile) prin intermediul unor comenzi lansate pe Internet, activitate ce a avut drept consecință fraudarea părților de la care s-au achiziționat bunurile și cauzarea unui prejudiciu calculat la cursul valutelor la data expirării faptei, de 4.944.153.350 lei.

Prin sentința penală nr.1211 din 29.09.2004, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus în conformitate cu art.335 restituirea C.P.P. cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale,reținându-se că este certă lansarea unor comenzi de produse pe Internet de către inculpații în cauză, pentru plata cărora s-au folosit serii de cărți de credit unele reale, altele fictive însă nu au fost identificați posesorii acestora, pentru stabilirea corectă a cadrului procesual.

Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr.179 din 01.02.2005 reținându-se că prejudiciul trebuia stabilit în mod cert pentru că infracțiunea sesizată este de rezultat.

Pentru îndeplinirea solicitărilor instanței de judecată a fost dispusă efectuarea unei informări către Europe Fraude în scopul identificării titularilor cărților de credit de pe care s-au efectuat transferurile de bani pentru achitarea comenzilor frauduloase.

În răspunsul trimis de centrala fraudelor electronice (fila 486 și urm. vol.I ) rezultă că în arhivă nu sunt deținute date cu privire la numerele de card trimise de partea română, multe din acestea având valabilitatea expirată. Întrucât cardurile în sine nu mai sunt în circulație nu a existat posibilitatea identificării unităților emitente și nici a titularilor acestor cărți de credit. Se mai arată că nu au fost raportate tranzacții frauduloase pentru cardurile menționate.

S-a subliniat de procuror că în cazul acestui gen de fapte, numai în 4-5% din tranzacțiile frauduloase cu cărți de credit apar plângeri ale titularilor cardurilor devalizate, deoarece există un raport de asigurare între deținătorul cărții de credit și unitatea bancară unde se află contul. Titularul cărții de credit ilegal folosită nu mai dorește implicarea în niciun proces penal întrucât recuperează pagubele direct de la banca depozitară.

De asemenea, administratorul contului - banca - nu se implică în proceduri penale din motive de pierdere a credibilității, aspect pentru care preferă să recupereze prejudiciul fie de la compania de asigurări, fie din portofoliul propriu de risc.

Pentru a exista o bună înțelegere a circuitului banilor în tranzacțiile frauduloase care fac obiectul acestei cauze cât și pentru a înlătura apărările inculpaților cu privire la inexistența practică a unui prejudiciu, în actul de sesizare s-au mai făcut următoarele precizări:

- în temeiul tranzacției de tip electronic intervin factori care acționează cu rol intermediar și care printr-o profesionalizare a infractorilor de gen pot conduce la ascunderea circuitului real;

- în momentul în care se lansează comanda, infractorul este pregătit să furnizeze numere și serii de cărți de credit reale sau false în scopul prestabilit de a câștiga și menține încrederea viitoarei părți vătămate (când nu este vorba de cărți de credit se operează cu ordine de plată contrafăcute);

- odată ce bunurile cumpărate sunt transmise de vânzător, există un scurtcircuit de câteva zile care permite infractorului să preia marfa și să-și ascundă și urmele;

- după ce vânzătorul află despre realitatea înșelăciunii produse, nu mai are nici o modalitate de a recupera prețul;

- titularul real al unei cărți de credit folosite fraudulos pentru achiziționare de diverse bunuri nu este implicat în nici un mod în tranzacție și nici nu are știință despre cele petrecute în timpul acesteia.

Prin adresa înregistrată sub nr.6450/2005, pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a înaintat rechizitoriul nr.106/P/2001 din 31.10.2005 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpațilorpentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave (art.215 alin.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.75 lit.a și Cod Penal art.41 alin.2 Cod Penal), pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals (art.215 alin.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod Penal, art.41 al.2 Cod Penal, art.288 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.290 și Cod Penal art.291 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal), pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals (art.215 al,1,2 3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.41 al.2 și Cod Penal art.290 Cod Penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal) și pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată (art.26 raportat la art.215 alin,1, 2, 3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.75 lit.a și Cod Penal art.41 al.2 și Cod Penal art.290 Cod Penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal).

Prin actul de sesizare s-a stabilit în fapt, că în perioada 1999 - 2000, în scopul obținerii unor beneficii materiale injuste, inculpații au executat în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte de inducere în eroare a unor persoane de naționalitate străină (, Germania, Suedia), prin folosirea de mijloace frauduloase (nume și calități fictive, documente contrafăcute, cărți de credit și ordine de plată falsificate) achiziționând mai multe bunuri electronice, în principal componente de calculator și calculatoare, prin intermediul unor comenzi lansate pe Internet (folosindu-se de calități nereale), activitate ce a avut drept consecință fraudarea părților vătămate de la care s-au achiziționat bunurile și cauzarea unui prejudiciu cert de 494.416 lei.

Pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că activitatea desfășurată de inculpații, și a avut loc în baza unui plan bine stabilit, după o prealabilă cercetare a operațiunilor comerciale desfășurate pe Internet precum și în circumstanțele unei largi posibilități de falsificare a mijloacelor de plată.

Astfel, inculpatul intra în corespondență cu diferite persoane fizice sau cu magazine virtuale prin calculatorul de la domiciliul său.

la un limbaj de contact profesionist și utilizând denumiri de societăți comerciale fictive - PC, -nc ori nume de persoane fizice: profesor dr., -, pentru a fi cât mai convingător în lansarea comenzilor și totodată prin spargerea unor servere conținând informații cu privire la serii de cărți de credit, retransmitea aceste informații coinculpaților și pentru a le verifica validitatea și pentru a fi ulterior folosite pentru inducerea în eroare a vânzătorilor cu privire la plată. Inculpatul continua, la rândul său, derularea afacerii cu vânzătorii și se ocupa de valorificarea bunurilor achiziționate în acest mod. Tot inculpatul l-a cooptat pe inculpatul cu scopul de a prelua colete primite din străinătate la început pe numele său, ulterior pe numele unor persoane fictive pentru care a utilizat procuri false, rolul său fiind acela de a preda bunurile, după ce erau ridicate, inculpaților și.

De asemenea, inculpatul se ocupa cu falsificarea mijloacelor de plată utilizate la inducerea în eroare a vânzătorilor și cu contrafacerea unor acte de identitate, procuri, ordine de plată.

În fapt, s-a constatat că la 23.03.2000 o persoană fictivă, - manager general al SRL a lansat o ofertă de cumpărare de bunuri către societatea comercială.

Oferta a fost trimisă de la adresa de e-mail "-.com", iar după cum s-a constatat ulterior, atât firma care a lansat comanda cât și managerul general aveau nume fictive.

Comanda lansată consta în 50 procesoare III, 600 slot 1 - 133MHZ, în valoare de 15.500 USD. Atât comanda în sine, cât și detaliile solicitate de către vânzător au fost transmise ulterior prin fax, sub semnătura fictivă și cu antetul și ștampila firmei Pe documentul în care s-a certificat comanda au fost indicate 4 numere de cărți de credit tip, după cum urmează: 4673-0923-1401-2027; 4673-0251-1919-9029; 4673-6332-4205-2021; 4673-8519-6470-0011. S-a menționat în actul de sesizare a instanței că destinatarul mărfurilor cumpărate era, cu adresa B, strada - de, nr. 149, 07000, România.

În același document a fost trecut numărul de telefon celular -, cu care a fost identificat, în urma demersurilor efectuate la, ca aparținând inculpatului - elev, domiciliat în-, - telefon de contact -.

Partea vătămată a expediat bunurile în România, prin. Ulterior, la data de 07.04.2000, acestea au fost ridicate de la Vama Băneasa de către inculpatul, cu ajutorul unei procuri falsificate. În scopul pierderii urmelor adevăratului destinatar și pentru reușita transferului comenzii trimise de către L către persoana fizică, persoană fictivă, s-a uzat de un document aparent emis de numitul, reprezentant al.

Acest document de transfer a fost prezentat și Băneasa, iar în conținutul său era ordonată schimbarea destinatarului.

La data de 11.04.2000, banca emitentă a cardurilor USA Bank a notificat părții vătămate că instrumentele de plată au fost furate și în consecință nu mai sunt operabile.

În cursul lunii august 2000, prin adresa de e-mail "-.ro" a fost lansată o comandă către cetățeanul american, pentru cumpărarea unui număr de 50 calculatoare III, 7.000 -, în sumă totală de 13.500 USD. Comanda a fost lansată în numele unei societăți fictive - -. și în favoarea managerului general al acesteia, - - nume, de asemenea, fictiv.

De această dată, au fost folosite pentru presupusa plată, numerele a 5 cărți de credit, după cum urmează: 5268-2333-8001-3386; 5268-2355-7002-3158; 5268-2370-8003-1638; 5268-2370-8009-4851; 5268-2370-8010-5063.

Și în acest caz transportul a fost redirecționat prin intermediul către alți doi destinatari (fictivi), anume Profesor Doctor. cu adresa-, Bucharest, RO. 07000 și, adresa-, Bucharest, 07000 Romania.

În cele din urmă, întreaga comandă de 50 de procesoare a fost expediată pe numele fictiv, adresa-, Bucharest, 07000 Romania, prin intermediul. Marfa a fost ridicată cu ajutorul unei cereri conținând date necorespunzătoare realității, precum și a unui buletin de identitate fals.

expediat de partea vătămată, cu număr de identificare 1Z6E-, a fost vămuit cu un alt conținut decât cel adevărat. În cererea înregistrată cu poziția 8536/22.09.2000, s-a solicitat în fapt eliberarea unui colet conținând un singur monitor, iar nu 50 bucăți procesoare, astfel cum se prezenta comanda în realitate.

La data de 16.11.1999, de la adresa de e-mail "- mail.com" a fost expediată o comandă către ELECTRONIK pentru cumpărarea unui număr de 30 telefoane mobile în valoare de 49.825. De această dată a fost transmis inițial un document de plată de tip CEC, însă ulterior au fost indicate numerele unor cărți de credit: 529-0715-1964-8735; 4095-8136-0182-5825; 4386-4320-1093-3449; 4060-9520-0198-9871; 4124-2800-7010-4568.

În corespondența purtată cu partea-vătămată a fost indicat în calitate de cumpărător, Profesor Doctor,-, 07000, telefon 4-. Atât numele cât și adresa din B au fost evidențiate în urma verificărilor ca fiind fictive, iar în ceea ce privește numărul de telefon, a confirmat că acesta este înregistrat pe numele lui - elev,-, telefon de contact -, înregistrat pe numele (tatăl).

Întreaga comandă a fost trimisă de partea vătămată prin, la data de 30.11.1999 și, a fost ridicată de la - Vama Băneasa.

Inculpații au derulat procedurile de vămuire, cererea formulată pe numele persoanei cu identitate fictivă fiind completată de către inculpatul. Și în acest document se solicită eliberarea unor alte mărfuri (treninguri, echipament de etc.) decât cele livrate în baza comenzii, procedură prin care s-a reușit ca liberul de vamă să fie acordat cu scutire de taxă vamală.

Cu toate că numărul documentului de transport înscris în cererea nominalizată fictiv este identic cu cel indicat de partea-vătămată și transmis odată cu plângerea, operatorul vamal care a dispus scutirea de taxă acoperă neconcordanța față de conținutul real al coletelor.

La data de 27.01.2000, inculpații au lansat o nouă comandă prin adresa de e-mail "- electronic mail.com" pentru achiziționarea a 60 de calculatoare III 500, de la firma. Din motive necunoscute, inculpații au modificat ulterior obiectul comenzii, solicitând de această dată achiziționarea unor module de memorie în cuantum de 82.700 DM. La fel ca în precedentele situații, s-au indicat pentru plată numerele unor cărți de credit tip și. Preluarea bunurilor a avut loc la Băneasa, pe numele fictiv, cu adresa falsă strada D, cod 0700 Investigațiile desfășurate au determinat faptul că marfa a fost ridicată la termenul din 07.02.2000 de către alt destinatar decât cel în sarcina căruia era inițial recepția (noul destinatar a fost societatea Interval ).

Nici -Oficiul Băneasa și nici Vama Băneasa nu au putut reda informații corespunzătoare cu privire la recepția bunurilor și eliberarea coletului către noul destinatar. Din comunicarea efectuată de Interval rezultă faptul că această firmă nu a solicitat și nici nu a primit de la coletul cu numărul -, având ca expeditor Germania.

În intervalul februarie - aprilie 2000, prin intermediul a două adrese de e-mail -mail.com și -.com au fost trimise mai multe comenzi pentru achiziționarea de bunuri de natură electronică către Computer. De această dată inculpații au solicitat achiziționarea unui număr de 100 bucăți memorii tip 128 Mb, 50 de procesoare III 550, 10 procesoare III 550Mhz, 80 de procesoare, 650, precum și alte 170 bucăți memorii, 128 Mb. Suma totală la care se ridicau aceste comenzi era în cuantum de aproximativ 167.000 DM.

Pentru destinație, s-a uzat atât de identitatea fictivă Profesor Doctor, cât și de Doctor

Pentru efectuarea plății au fost indicate mai multe numere de cărți de credit (peste 50) tip sau.

bunurilor solicitate au fost realizate prin expedierea în România, în perioada februarie - iunie 2000, tot prin intermediul, către identitățile susmenționate.

Investigațiile întreprinse au relevat faptul că o parte a bunurilor expediate pe numele au fost ridicate de către inculpatul de la și de la Vama Băneasa, cu ajutorul unor procuri contrafăcute.

Cealaltă parte a comenzii, respectiv expedițiile efectuate prin către Doctor G, în cuantum de 87.000 DM a fost stopată datorită intervențiilor părții vătămate. În pofida acestor împrejurări, bunurile nu au putut fi recuperate deoarece prestatorul de servicii nu a putut localiza itinerariul urmat de colete după ce au părăsit teritoriul Germaniei.

Partea vătămată Computer a fost notificată de refuzul titularilor reali ai cardurilor de a efectua plățile dispuse fraudulos și, în consecință băncile emitente au anulat tranzacțiile executate prealabil.

La data de 14.03.2000, de la adresa "thunder -.com" a fost lansată o comandă pentru achiziționarea a 100 procesoare III 600Mhz, comandă în valoare de 35.000 USD, plătite on-line prin (ordin de plată), la data de 23.03.2000.

Cumpărătorul recunoscut cu identitatea fictivă a indicat ca beneficiar final al comenzii o altă persoană fictivă -, strada - de, nr. 149, cod 07000, B, Romania.

La data efectuării expediției SOFTWARE nu a dispus integral de întreaga marfă comandată, motiv pentru care a contractat bunurile solicitate de la o altă societate, COMPUTER DISTR. expediind totodată prețul în contul acesteia.

Ulterior, partea vătămată a constatat că I -ul nu putea fi încasat, fiind falsificat și cu toate eforturile depuse expedierea bunurilor în România nu a mai putut fi stopată.

Urmărirea penală a fost completată, după restituirea cauzei (la 01.02.2005 de către un procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competent, potrivit art.12 din Legea nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (care se referă la infracțiunea prevăzută de art.215 dacă Cod Penal s-a produs o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 100.000 euro).

Ulterior, Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Legii nr.508/2004 din 01.03.2005 prin art.12 a dat în competența cercetarea infracțiunilor prevăzută de art.215 dacă Cod Penal s-a produs o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 500.000 euro.

Sub acest aspect, Tribunalul a constatat că atât completarea urmăririi penale cât și sesizarea instanței la 31.10.2005 de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a făcut de către un organ competent întrucâtqui potest plus, potest minusși ca atare excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală a fost respinsă ca nefondată.

Tribunalul a analizat mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale care au fundamentat actul de inculpare, întrucât s-a susținut de către inculpatul, prin apărătorul ales, ilegalitatea mijloacelor de probă administrate împotriva sa.

La 08.05.2001, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor de înscriere în fals și uz de fals (proces verbal - pag. 2 vol.1 dup), iar la 7.05.2002 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru infracțiunea de înșelăciune (pag.1 vol.I dup).

La 13.06.2002 inculpatului i-a fost adusă la cunoștință, în prezența apărătorului ales învinuirea de comitere a infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate, constând în aceea că la 11.08.2000 a comandat prin intermediul unor magazine virtuale 50 microprocesoare III fără a le plăti și utilizând cărți de credit ce nu-i aparțineau (filele 29 vol.I dup).

Prin ordonanța de la 14.06.2002 Parchetul de pe lângă a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, art.215 al.1, 2, 3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.75 lit.a și Cod Penal art.41 al.2 Cod Penal, reținându-se că în perioada decembrie 1999 - august 2000, împreună cu, și având complicitatea inculpatului au comandat fraudulos bunuri din magazine virtuale lansate pe internet în valoare de aproximativ 6 miliarde lei, indicând pentru plata numerele unor cărți de credit generate ori care nu le aparțineau, iar pentru ridicarea bunurilor din vama s-au folosit mai multe documente contrafăcute.

La aceeași dată, 14.06.2002 inculpatul a fost audiat în prezența apărătorului său ales și împotriva sa a fost luată măsura arestării preventive pentru 30 de zile (filele 20 și urm vol.I dup).

Tot la 14.06.2002, s-a pus in mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților împotriva căruia a fost dispusă și măsura arestării preventive, și.

În ce privește modul de sesizare cu privire la fraudele comise de inculpații în cauză,Tribunalul constată:

La 19.04.2000 Ambasada USA a sesizat de Combatere a Crimei Organizate în legătură cu un caz de fraudă prin comandarea ilegală a unor bunuri pe Internet căreia i-a căzut victimă cetățeanul american patron al firmei s din USA care a reclamat că a făcut prin internet o comanda pentru 50 de procesoare III, in valoare totală de 15825 dolari americani, comandă făcută de reprezentant al firmei românești PC SRL, bunurile fiind expediate prin firma cu nr.de înregistrare - și au fost ridicate la 7.04.2000 de către.

La 11.04.2000 USA Bank a anunțat că cele patru cărti de credit au fost folosite fraudulos și nu aparțineau celui care a comandat.

Ambasada SUA la Baî naintat plângerea în original și traducerea semnată de, însoțită de copii ale comenzilor și mesajelor prin Internet făcute de și copii ale buletinelor de expediție (filele 2 dact. și următoarele.II dup).

La 18.01.2002 s-a înregistrat plângerea în original a părții vătămate din USA (transmisă prin intermediul Ambasadei SUA, la 20.10.2001) prin care, în mod similar s-a reclamat că la 11.08.2000 a primit o comanda pentru procesoare III, expedierea fiind efectuată prin. Pentru plată s-au folosit 5 numere de cărți de credit care însă s-a descoperit că au fost furate, iar banca nu a onorat plata. Partea vătămată a reclamat un prejudiciu în suma de 13.500 USD.

La plângere s-au anexat corespondența pe e-mail privind comanda efectuată de - manager general al -nc, oferta de preț, data privind expediția mărfii (inițial prin - din 31.08.2000, iar ulterior "la cerere", a fost redirecționată prin pe numele, cu nr.de expediție 1Z6E- - pag.18 dact. și următoarele.II dup).

La 14.05.2001 - Departamentul de Justiție SUA - Biroul de Investigații DC - Centrul de sesizări al fraudelor prin internet a trimis un raport de sesizare privind pe PC și, arătându-se că a fost sesizat la 6.07.2000 cu un caz de fraudă pe internet de către - software care a indicat că a făcut o comanda de la adresa de e-mail -.com pentru 100 procesoare în valoare de 35000 USD, pentru plata carora s-a folosit un I- check (ordin de plată) invalid, la data de 23.03.2000 (în mod similar plângerea părții vătămate în original și traducerea precum și corespondenta conținând detaliile tranzacției și expediției au fost înaintate prin intermediul ambasadei (fila 52 -97 vol.II dup).

La data de 22.02.2002 s-a înregistrat plângerea părții vătămate în original. La 27.06.2000 partea vătămata - Computer a sesizat Inspectoratul de Poliție cu privire la un caz de fraudă de credit (neachitare marfă) căruia i-a căzut victimă, aratând că, în perioada februarie - aprilie 2000 expediat prin intermediul și pe numele și Dr G, memorii tip 650 pentru care s-au folosit la plată, mai multe cărți de credit care nu aparțineau persoanelor care au cumpărat marfa, transferurile de bani fiind stopate de Operation sau fiind retransferate de către bancă din cauza reclamațiilor titularilor reali, prejudiciul fiind de -,70 DM sau 85040,98 euro (fila 100 dact. vol.II dup și fila 280 dact. și urm.- cererile de retransfer).

Au mai fost atașate lămuririle date de partea vătămată asupra plângerii sale depuse la Inspectoratul de Poliție OB ( Superioară) cuprinzând detaliile tranzacțiilor efectuate (pag.105 dact.-122, 124 și urm.II dup), precum și întreaga corespondență purtată de -.com (traducere file 138-187 vol.II dup).

La 28.02.2000 s-a înregistrat sesizarea cu privire la frauda comisă de către pretinsul împotriva firmei în care s-a arătat că la 27.01.2000 aceasta a primit o comanda de 60 procesoare P III 5050 în valoare de 82.300 DM livrată prin și pentru achitarea cărora s-au folosit cărți de credit emise de bănci americane cu numere false, iar ulterior pentru plata altei comenzi au fost prezentate numere de cărți de credit si care au fost generate printr-un program (fila 336 dact. vol.II dup).

Procuratura din a trimis documentele originale privind exportul produselor de către, certificatele de împuternicire ale livratorilor, telefaxurile autorizațiilor de export, precum și declarația dată de partea vătămată în fata poliției din în care arăta că la 4.02.2000 prin a livrat componente computere care au fost ridicate la 7.02.2000 de către cu număr de referință 44-547/0-11 și număr de predare 1Z0A-, prejudiciul fiind de 82.700 DM (fila 390 și urm. fila 414 vol.II dup).

Tribunalul a mai reținut că la 4.12.2001 s-a înregistrat adresa din 29.11.2001 prin care Biroul Național Interpol și Relații Internaționale a trimis plângerea în original a firmei suedeze Elecronic reprezentata de (fila 416 - 4117, 418 vol.II dup). Elecrtronic este un "magazin web" specializat în vânzarea de componente de computere, electronice, prin internet.

La 16.11.1999 reprezentantul firmei, a primit prin e-mail de la o comanda pentru 30 de telefoane mobile Ericcson model 1018 pentru suma de 49.825. a dat adresa din str.- și un număr de telefon (409.-) la care nu a putut fi contactat. Mai departe, corespondența s-a purtat prin intermediul e-mailului.

La 24.11.1999, partea vătămată a primit un e-mail care indica faptul că a scris un cec în valoare de 49.825. Cec-ul era trimis de la o alta adresa de cont -.com și a creat părții vătămate impresia ca a fost trimis de la banca unde a depus banii.

După primirea cec-ului prin e-mail, partea vătămată a expediat telefoanele mobile. Firma de livrări a ridicat telefoanele de la Electronik HB pe 30.11.1999 și le-a expediat în România la 02.12.1999, fiind ridicate la 3.12.1999 de care a semnat pentru primirea lor.

Partea vătămată a vorbit cu banca sa din și le-a arătat copia cec-ului trimis de. Banca a explicat că cec-urile trimise din țările din ajung cu întârzieri.

După alte câteva săptămâni, neprimind cec-ul i-a scris lui, pentru ca acesta să plătească banii în contul său de la bancă, pe care i l-a indicat. Banii nu au ajuns niciodată la partea vătămată care a sesizat frauda.

Partea vătămată s-a adresat cu plângere Procurorului General al României (fila 443 vol.II dup) și a fost audiată de Poliție și la 21.10.2000, în cadrul audierii sale explicând pe larg circumstanțele în care a fost indusă în eroare.

Documentația privind expedierea celor 30 de telefoane mobile, corespondența de e-mail purtată, faptul livrării, precum si ridicarea telefoanelor de la au fost atașate în dovedirea plângerii (filele 416 dact.- 480 vol.II dup).

În corespondența purtată cu partea vătămată a fost indicat în calitate de cumpărător (nume si adresa fictive) și numărul de telefon 4- cu privire la care SA a confirmat ca este înregistrat pe numele inculpatului, iar telefonul de contact - înregistrat pe numele (tatăl).

Cererea de eliberare din vamă a coletului W- (cel indicat de prin care au fost expediate telefoanele mobile), a fost completată de inculpatul și prin aceasta cerere se solicita eliberarea altor mărfuri decât cele din conținutul real al coletului (fila 482 și următoarele.II dup).

Plângerile părților vătămate, Computer, prin și Electronick prin au fost înaintate organelor judiciare competente prin intermediul ambasadelor și, care s-au sesizat în conformitate cu art.222 C.P.P. cercetările fiind demarate în cadrul mai multor lucrări penale înregistrate sub numere diferite care, ulterior, au fost conexate (P/-/2002, P/-/2002, P/-/2002) la dosarul de urmărire penală nr.00107/2001 privind pe inculpatii, și cercetați pentru savârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals și uz de fals.

Dosarul de urmărire penală 00158/2002 privind pe învinuitul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune a fost conexat la dosarul 00107/2001 (ordonanța nr.62388/13.05.2002 - fila 4 vol.I dup).

Inițial, așa cum s-a mai arătat, prin procesul verbal din 8.05.2001 urmărirea penală a fost începută împotriva inculpaților, și.

În cadrul audierilor inițiale, de la 13.06.2001, inculpatul a relatat despre participația lui alături de coinculpații și "De fiecare dată când am fost însoțit de, și, coletul era luat de, pus în mașina acestuia și toți trei plecau".

Totodată, a menționat complicitatea functionarului de la Băneasa, (fila 60 dact. verso - 61 vol.I dup).

În mod concordant, în cadrul audierilor inițiale, de la 8.06.2001, inculpatul a relatat participația lui, indicându-l ca fiind cel care realiza comenzile pe internet în numele PC și totodată cel care trimitea numerele cărților de credit (fila nr.49 dactilografiat, vol.I dup).

La 12.06.2001 a dat o declarație olografă la poliție prin care arăta că se pricepe la "securitatea internetului", iar în calculator are sursele a diverse programe ce pot fi folosite în testarea securității unor servere pe internet (fila nr.37 dactilografiat,. I dup).

Deși aceste date existau încă din 2001, rezultând din cercetările întreprinse împotriva celorlalți coinculpați, și, împotriva lui urmărirea penală este începută la 7.05.2002, într-un alt dosar, ulterior conexat cu privire la înșelăciunea comisă în dauna cetățeanului american (fila 1 dactilografiat, vol.I dup).

La data de 12.06.2001 organele de cercetarea penală au efectuat o percheziție domiciliară la locuința lui în baza autorizației de percheziție nr. 62388 din 11.06.2001 eliberată de procuror.

Activitatea procedurală s-a desfășurat în prezența martorului asistent și a persoanei percheziționate. În urma percheziției s-au ridicat 4 hard discuri identificate potrivit procesului verbal încheiat - 1 laptop si listing-ul convorbirilor - pentru luna iunie 2000 - mai 2001( fila 187- 188 dactilografiat vol.I dup).

Martorul asistent arată în declaratia că, la 12.06.2001, a asistat la percheziția domiciliară în urma căreia au fost ridicate hard discuri, un laptop și mai multe facturi telefonice care au fost sigilate în fața sa cu sigiliul MI nr.29826 (fila 189 dactilografiat,.I dup).

Procesul verbal încheiat în urma percheziției domiciliare a fost întocmit în două exemplare, unul fiind lăsat persoanei percheziționate,. Persoana percheziționată a semnat procesul verbal fără obiecțiuni.

La data de 6.07.2001, organele de cercetare au procedat la desigilarea sigiliilor aplicate asupra laptopului și a celor 4 hard discuri ridicate de la locuința lui la percheziția domiciliară, operațiune efectuată în prezența lui și a avocatului ales.

După desigilare s-a procedat la copierea unor directoare aflate pe hard discul laptopului, prin intermediul postului paralel, pentru efectuarea acestei operații fiind folosit programul informatic "EN CASE", versiunea 216c, program destinat expertizelor criminalistice.

Operațiunile menționate nu au modificat în niciun fel informațiile conținute în laptop.

După efectuarea operațiunilor s-a procedat la ambalarea celor 4 hard discuri și a laptopului într-o geanta sigilată cu sigiliul MI nr.50137.

S-a încheiat procesul verbal de la 6.07.2001 semnat de și apărătorul ales, alături de organul de cercetare penală (fila 191 dactilografiat vol.I dup).

La 13.06.2001, organele de politie la solicitarea verbală a lui s-au prezentat la domiciliul acestuia cu două dintre hard discurile ridicate la 12.06.2001 pentru a transfera pe un alt hard disc date strict personale necesare lui.

S-a procedat la desigilarea cutiei sigilate cu MI 2926, iar cele două hard discuri (identificate prin procesul verbal încheiat la aceeasi dată - 12.06.2001) au fost introduse în cutie și sigilate cu sigiliul MI 50137.

Operațiunea s-a efectuat în prezența martorului asistent, iar procesul verbal încheiat a fost semnat atât de de cât și de un martor (fila 192 dactilo..I dup).

Asupra procedurii efectuării percheziției la domiciliul inculpatului la data de 12.06.2001, tribunalul a constatat că potrivit art.100 în reglementarea Codului d e procedura penală, modificat prin OUG nr.207/2000 și OUG 295/2000, actualizat la 15.05.2001 - Lege aplicabilă la data efectuării percheziției - "Ori de câte ori este necesar pentru descoperirea și strângerea probelor se poate dispune efectuarea unei percheziții".

Potrivit art.101 în aceeași reglementare, "organul de cercetare penală poate face percheziții domiciliare cu autorizația procurorului".

Potrivit art.104 al.2 și 3 "percheziția domiciliară și ridicarea de obiecte și înscrisuri se face în prezența persoanei la care se efectuează percheziția și a unor martori asistenți".

Potrivit art.107 C.P.P."obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate și celor care asistă după care se etichetează și sigilează", iar conform art.108 C.P.P. "despre efectuarea percheziției se întocmește proces verbal".

În raport cu dispozițiile legale enunțate, Tribunalul a constatat că organul de cercetare penală a respectat prevederile legale ce au reglementat procedura efectuării percheziției astfel că obiectele și înscrisurile ridicate servesc în mod legal ca mijloc de probă.

, ca procedeu de investigație, asigură procurarea unor probe indispensabile, uneori unice, pentru rezolvarea cauzei.

La data reglementării percheziției domiciliare (2001) nu era prevăzută condiția impusă în cadrul actual care împiedica dispunerea percheziției domiciliare înainte de începerea urmăririi penale (alin.6 al art.100 fiind introdus prin OUG 109/2003).

De altfel, în cauză se efectuau cercetări cu privire la învinuiții, și, (proces verbal de începere a urmăririi penale de la 8.05.2001) existând încă de la acea dată, reține Tribunalul, probe împotriva lui.

Și în reglementarea anterioară și în cea prezentă, art.213 prevede C.P.P. că ridicarea de obiecte înainte de începerea urmaririi penale de către organele de cercetare este legală, în cazuri urgente. În speță, era vorba de cercetarea unor fraude cu cărți de credit pe internet sesizată de Interpol și ambasadele țărilor de origine ale victimelor.

În acest context, dispunerea de către organul de cercetare penală (prin rezoluția motivată P/00197/MC/1 din 11.07.2001) a unei expertize criminalistice asupra laptopului și a celor 4 hard discuri ridicate cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul lui este legală, constată Tribunalul, întrucât au fost examinate mijloace materiale de probă ce au fost destinate să servească la săvârșirea infracțiunii (fraudă prin intermediul internetului) nefiind de asemenea prevăzută de lege necesitatea unei autorizări distincte a percheziției în mediul informatic.

Rezultatele expertizei criminalistice efectuate asupra hardiscului laptopului aparținând inculpatului au fost consemnate în raportul de expertiză criminalistică nr.- din 12.02.2002 (fila 3 dactilo. - 7,8 si de la pag. 9 dactilo. - 56 - vol.3 dup- ilustrarea fișierelor examinate prin programul criminalistic En Case).

La data punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, 14.06.2002, existau probe certe de vinovăție, probe ce au rezultat din actele procesuale întreprinse în cadrul cercetărilor efectuate împotriva coinculpaților, și.

De asemenea, martorul, ascultat la 20.06.2002 (fila 159 dactilo. vol.1 dup) susține participația inculpatului la activitatea infracțională pentru care a fost pus sub inculpare, declarație concordantă cu declarațiile anterioare, date la 11.04.2001, 12.06.2001 (fila 76 dactilografiat vol.1 dup).

Procesul verbal de confruntare între martorul și este încheiat la 17.06.2002 (prin care martorul își menține depoziția privind implicarea inculpatului ) în prezența apărătorului ales.

Aceste acte procesuale au fost încheiate după punerea în mișcare a acțiunii penale.

Prin urmare, se constată că nu s-au efectuat încălcări ale drepturilor procedurale ale inculpatului în faza de urmărire penală, iar mijloacele de probă prin care s-au constatat împrejurările de fapt ce au fundamentat capetele de acuzare împotriva tuturor inculpaților în cauză au fost legal obținute, astfel că, potrivit disp.art.64 pot C.P.P. fi folosite în procesul penal.

În consecință, Tribunalul a constatat legalitatea mijloacelor de proba administrate în cursul urmăririi penale, respingând astfel apărarea inculpatului.

Cercetarea judecătorească efectuată în cauză, urmare a reinvestirii instanței cu rechizitoriul 106/P/2004, după completarea urmăririi penale.

Prin încheierea de ședință de la 22.05.2007, Tribunalul sesizat la 31.10.2005 a constatat satisfăcută cerința încunoștințării despre proces a părților vătămate constituite părți civile în cauză care au fost citate până la această dată în conformitate cu art.177 aliniat final raportat la art.177 al.8/1 C.P.P. potrivit normelor internaționale și în conformitate cu Legea nr.302/2004, privind cooperarea juridică internațională (fila 392 vol.I)

S-au luat în considerare și răspunsurile date de părțile civile din USA care, prin scrisoarea de la 30.01.2007, a arătat că există toate documentele care dovedesc tranzacțiile frauduloase cărora le-a căzut victimă, subliniind încă, o dată, că a fost prejudiciat și arătând că starea sănătății nu-i permite să călătorească (fila 330 vol.I fond) și Electronik - Suedia, prin reprezentant care a arătat, de asemenea, prin scrisoarea de la 24.07.2006 că își menține cererea de despăgubiri (fila 219 vol.I fond).

De asemenea, pentru a complini cerința asigurării exercitării drepturilor pe care le au părțile civile în cauză, în conformitate cu art.173 al.3 s C.P.P.-a luat măsura desemnării a doi apărători din oficiu.

Ulterior, părțile civile au fost încunoștiințate cu privire la cursul procedurii judiciare prin intermediul ambasadelor în România a țărilor de origine.

Doar Ambasada USA prin Biroul Juridic din Bar ăspuns că părțile civile (de origine americană) doresc să-și păstreze drepturile și solicită ca acuzații să plătească, urmând a fi informate victimele cu privire la evoluția procesului (fila 333 vol.II fond).

Prin încheierea de la 4.09.2004, Tribunalul a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței (fila 14 vol.II).

La data de 2.10.2007, inculpații, și au dat declarații cu privire la fapta și învinuirea adusă.

Inculpatul a recunoscut că a dat într-o singură împrejurare, în două rânduri, date de identificare ale unor cărți de credit, date pe care le-a procurat personal fără a cunoaște dacă sunt reale sau fictive.

A subliniat că nu a fost niciodată la vama Băneasa pentru a ridica mărfuri personal sau împreună cu inculpații și nu a vândut mărfuri. De asemenea, nu a cerut inculpaților să falsifice vreun înscris (fila 28 vol.II fond)

Inculpatul a arătat că acuzațiile aduse sunt parțial adevărate. A recunoscut ca s-a ocupat cu valorificarea unor bunuri - memorii de calculator, plăci video, pe care le primea de la sau, ulterior aflând că erau cumpărate de pe internet cu cărți de credit care aparțineau altor persoane. A arătat că, în urma indicațiilor primite la telefon de la inculpatul s-a dus să ridice marfa de la Aeroportul Băneasa. Inculpatul îi aducea personal marfa. La vamă mergea cu inculpatul care era taximetrist.

A precizat ca marfa era valorificată sub prețul pieții, el își un comision, iar banii îi remitea inculpaților și.

era lucrătorul vamal care elibera pachetele. Acesta primea de la și un comision în bani pentru a le facilita ridicarea pachetelor.

A mai arătat că i-a cerut sa realizeze pe computer o stampilă pentru un ordin de plată. De la a primit o dischetă cu serii de carduri.

Tot și îl contactau și îi spuneau când să ridice coletele din vamă (filele 30 și urm..II fond).

Inculpatul recunoaște doar tranzacția frauduloasă în care a fost prejudiciată Electronik - Suedia respectiv a arătat că a contactat folosind numele fictiv - la sugestia inculpatului - iar de la inculpatul a luat câteva serii de cărți de credit (fără însă să-i spună lui pentru ce îi trebuiau). Firma a expediat telefoanele mobile și numărul coletului l-a transmis inculpatului care s-a dus personal să le ridice din vamă. le-a valorificat în folosul său.

Fiindu-i reamintită declarația de la 20.09.2004 în care a arătat că a realizat un buletin fals și s-a prezentat la Vama Băneasa, a recunoscut că este corespunzătoare adevărului.

Pe a arătat că îl cunoaște din vedere, văzându-l de două ori în compania inculpatului (pag.35 si 33 vol.II fond).

În declarația dată, inculpatul a arătat că a mers împreună cu inculpatul, de circa 3-4 ori, câteodată însoțit și de inculpatul, în Vama Băneasa pentru a ridica coletele.

De asemenea, a arătat ca inculpatul nu a mers niciodată în Vama - aspect asupra căruia a fost întrebat, existând neconcordanțe cu privire la aceasta, în declarația dată de inculpat la 13.09.2004. După ce i s-au cerut lămuriri, inculpatul a arătat că l-a văzut pe inculpatul prin parcarea vămii.

A mai arătat ca a ridicat de 3,4 ori colete din vamă, personal, numai de la lucrătorul, căruia îi dădea bani, banii fiind primiți de la inculpatul.

Tot i-a arătat o procură pe numele său. A precizat că a fost avertizat de și și-a dat seama că este ceva în neregulă în acele colete care veneau din străinătate.

Când și-a dat seama că este vorba de o activitate frauduloasă, a încheiat orice colaborare cu.

A precizat că i-a văzut pe inculpații și mergând în vamă (fila 34 vol.II fond).

Cercetarea judecătorească a presupus, de asemenea, reaudierea în mod nemijlocit și în condiții de contradictorialitate a martorilor propuși prin rechizitoriu, și (persoane care au lucrat în perioada 1999 - 2000 - primul ca magazioner la Băneasa și ultimii, ca agenți vamali în vama Băneasa.

Martorul și-a retractat declarațiile date în cursul urmăririi penale, precizând că i-au fost luate sub amenințare (fila 40 vol.II fond), iar martorii și și-au menținut declarațiile (filele 84, 85 fond).

În circumstanțiere, Tribunalul a admis efectuarea unor referate de evaluare psiho-socială pentru fiecare inculpat în cauză (filele 103 - 111. 135 și 144 vol.II fond).

Prin adresa nr.66/D/P/22007 din 8.07.2001 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut cunoscut, la cererea instanței, cursul în euro la data săvârșirii infracțiunii a prejudiciului reclamat de părțile civile din Germania și Suedia (fila.227 vol.II fond).

Inculpații au contestat probele de vinovăție ori au recunoscut în parte anumite fapte și împrejurări reținute în actul de inculpare, încercând să minimizeze răspunderea penală. La ultimul termen de judecată s-a depus prin registratură o adresă din partea Ambasadei e Germania, la solicitarea expresă a inculpatului prin care s-a adresat rugămintea că părțile civile să fie informate direct și nu prin intermediul ambasadei, deși, inițial, ambasada și-a exprimat poziția de sprijin în informarea acestora.

Aceeași atitudine de tergiversare a procedurii a fost notată și în actul de sesizare.

Tribunalul a constatat însă - în conformitate cu art.63 al.2 C.P.P. art.65 al.1, art.64 cu C.P.P. ref.la art.3 C.P.P.- că, în cauză există probe de vinovăție, probe ce au fost legal administrate și a căror lipsa de temeinicie nu a fost dovedită astfel că pot fundamenta - dincolo de orice îndoială - răspunderea penală a fiecărui inculpat.

Dată fiind perioada de scursă de la data săvârșirii infracțiunii, tribunalul a avut în vedere declarațiile inițiale ale inculpaților și, precum și declarațiile inițiale ale martorului care conțin fapte și împrejurări ce exprimă adevărul, nu numai, reține Tribunalul, pentru că sub aspectul calității lor - sunt mai apropiate de data comiterii faptelor, dar, în mod esențial, și pentru că acestea nu au relevat contradicții nici în cadrul confruntărilor efectuate, pe rând, între inculpații în cauza și nici în cadrul confruntărilor între martorul și inculpații în cauză.

Faptele și împrejurările relevate de declarațiile inițiale ale inculpaților, și ale martorilor (martor direct) se coroborează cu constatările expertizelor grafologice efectuate in cauză, ale expertizei criminalistice, cu înscrisurile ridicate din vama Băneasa, precum și cu documentele complete transmise de părțile vătămate în cauză prin intermediul si ambasadele țărilor de origine, cu audierile acestora în fata organelor judiciare de la domiciliu - așa cum au fost expuse în analiza efectuată mai sus cu privire la legalitatea mijloacelor de probă administrate.

Tribunalul reține astfel că inculpatul proceda la contactarea magazinelor virtuale sau a diferiților cetățeni străini ce ofereau bunuri spre vânzare, urmărind scopul obținerii de foloase materiale injuste. La rândul său, primea prin e-mail de la datele esențiale privind potențialii vânzători și oferta acestora și proceda la continuarea corespondenței cu părțile vătămate.

Ulterior, în procesul inducerii în eroare intervenea inculpatul, care verifica validitatea numerelor cărților de credit obținute și transmise pe cale electronică de ceilalți doi inculpați, verificare operată în scopul folosirii acestor instrumente de plată pentru înșelarea vânzătorilor. cărților de credit erau obținute de pe diferite site-uri de pe Internet, de către și.

Pentru ascunderea urmelor atât cât și au creat identități imaginare, unele cu natură de notorietate ("Profesor", "Doctor"). Tot astfel au fost produse documente contrafăcute (procuri și ordine de plată, cărți de identitate), completate cu adrese fictive, semnături imaginare și ștampile, de asemenea, contrafăcute.

Participația inculpatului a constat în recepția coletelor sosite din străinătate, fie pe numele său, fie pe numele unor personaje fictive. În această ultimă situație, ridicarea obiectelor se realiza pe baza unor procuri contrafăcute și a actelor de identitate false. Inculpatul primea pentru ajutorul acordat celorlalți inculpați suma de 50 USD pentru fiecare pachet ridicat. La deplasarea sa la Băneasa și la Vama Băneasa era însoțit de ceilalți inculpați, reține instanța de fond.

În urma administrării probatoriului ( 39 -67 -vol 1) s-a stabilit că executarea copiilor după actele de identitate nereale erau realizate de către inculpatul.

a recunoscut în declarațiile formulate ( 39 - 52, vol. 1), că a completat personal procurile realizate în fals de către prin aplicarea cu ajutorul computerului a unor impresiuni de ștampile aparținând unor notari publici. Tot inculpatul a realizat, la solicitarea lui, impresiuni ale unor ștampile cu aparență de a aparține unor unități bancare. Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului s-au descoperit mai multe documente contrafăcute printre care și un ordin de plată utilizat la una dintre tranzacțiile descrise anterior ( 196 -197 vol. 1). Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dispus în cauză, se desprinde faptul că scrisul de pe cererea numărul 9361/02.12.1999 și de pe ordinul de plată nr. - a fost executat de ( 296 - 302, vol 1).

Tot în urma percheziției întreprinse la locuința lui a fost ridicată și o dischetă care conținea (după cum s-a relevat la percheziția informatică) un model de împuternicire similar celor utilizate la recepția mărfurilor sosite din străinătate.

În urma investigațiilor desfășurate cu privire la operațiunile de vămuire a coletelor expediate din străinătate, la sarcinile lucrătorilor vamali de la Vama Băneasa și Băneasa, au rezultat mai multe inadvertențe. Declarațiile formulate de lucrătorii vamali au redat că printre obligațiile celor care își desfășoară activitatea în aceste puncte, se află verificarea documentelor care însoțesc coletele, verificarea identității destinatarului și a actelor prezentate de acesta și în mod obligatoriu constatarea conținutului coletelor ( 147 - 167, vol. 1).

Au existat cazuri în care s-au eliberat colete care nu erau însoțite de procura necesară, fără ca destinatarul indicat să se prezinte pentru ridicarea personală a mărfurilor. Au fost și situații în care vămuirea efectuată asupra altui conținut decât cel real, reține instanța de fond.

Atât cât și au arătat că toate coletele generate prin comenzile frauduloase au fost ridicate prin mijlocirea acestui lucrător. era cel care furniza telefonic inculpaților și informații despre sosirea coletelor așteptate ( vol. 4 ). După ce primeau răspuns afirmativ, inculpații îl contactau pe, conducător auto pe taximetru, și împreună se deplasau la Băneasa - TRANS. Ajunși aici, inculpații îl contactau pe, care le facilita ridicarea bunurilor trimise din străinătate. Deși inculpații și contestă faptul că au fost vreodată la Băneasa, acest aspect este confirmat atât de cât și de și.

Tot din declarațiile inculpaților și a rezultat că, în situația în care existau greutăți în ridicarea coletelor proceda la contactarea telefonică a unei persoane necunoscute, care după toate circumstanțele avea putere decizională în domeniu.

La un moment dat, a fost avertizat de către să nu se mai implice în ridicarea coletelor sosite, în nume propriu. Acesta a fost momentul care a declanșat falsificarea împuternicirilor și actelor de identitate și utilizarea acestora la Băneasa.

Participația inculpatului este reflectată, subliniază instanța de fond, prin deplasarea alături de și la un cabinet notarial în scopul autentificării unei procuri contrafăcute.

În ceea ce-l privește pe lucrătorul TRANS, este evident - reține instanța de fond - faptul că a cunoscut proveniența ilicită a coletelor pe care le-a eliberat și, cel puțin, a bănuit că documentele prezentate erau nereale. Această persoană a realizat toate demersurile necesare pentru eliberarea coletelor prezentând lucrătorilor vamali mărfurile sosite pentru vămuire, deși cunoștea existența aspectelor ilegale.

În declarațiile sale, ( 159 - 162, vol. 1 ), confirmă că în intervalul 1999-2000, fost solicitat în mai multe rânduri pentru eliberarea unor colete sosite din străinătate, solicitări realizate, în grup, de către cei patru inculpați. A recunoscut că era contactat telefonic pentru a verifica dacă expedițiile de mărfuri se aflau înmagazinate, iar după aceea era vizitat de către inculpați care veneau împreună. Pe parcursul urmăririi penale a recunoscut că a bănuit în proveniența ilegală a coletelor solicitate de cei patru inculpați, respectiv că acestea erau urmare a unor comenzi frauduloase făcute pe Internet, motiv pentru care l-a și sfătuit pe să nu se mai prezinte cu procuri pentru ridicarea mărfurilor.

În declarațiile formulate ( 159- 182, vol 1, ), relevă că inculpatul a ridicat, în mai multe rânduri, colete expediate din străinătate pe numele și. Referitor la bunurile sosite pe numele, arată că e posibil ca acestea să fi fost ridicate chiar de. În susținerea acestei teorii, apare și faptul că cererea de eliberare și vămuire a fost completată de inculpatul, aspect confirmat și de raportul de expertiză grafoscopică ( 296- 302, vol 1).

Inițial, inculpații și au negat participația lor la fraudarea furnizorilor de produse electronice prin intermediul magazinelor virtuale, pentru ca audiați în fața instanței de judecată sesizată inițial, inculpatul să recunoască numai transmiterea către inculpații și a numerelor de cărți de credit (numerele de cărți de credit și au fost generate printr-un program în parte, altele erau false) fără însă a avea "reprezentarea" urmării acțiunii sale, iar inculpatul să recunoască tranzacția frauduloasă încheiată cu Electronik, însă orientează răspunderea spre inculpatul care l-a ajutat.

Instanța de fond reține că, i-a recunoscut pe inculpații și ca fiind persoanele care i-au însoțit pe și la sediul Băneasa (fila 154- 156 vol.I dup). Participația acestora este demonstrată și de listingul posturilor telefonice utilizate în care apar mai multe apeluri telefonice pentru verificarea sosirii coletelor în România - așa cum au declarat, în cadrul audierilor inițiale inculpații, și martorul -, precum și apeluri telefonice pe relația Germania (fila 332- 334 - vol.2 si 4 dup.).

Mai mult, martorul și-a păstrat poziția și după efectuarea confruntărilor (fila 173- 176 vol.I dup).

Expertiza criminalistică efectuată asupra hardiscului din laptopul ridicat de la inculpatul, efectuată prin programul En Case care este o inovație informatică special creată pentru recuperarea informațiilor depozitate în hard disc și permite evidențierea acestora fără a opera vreo modificare, pe baza unor criterii definite prealabil - a relevat fragmente de email transmise sau recepționate care conțin următoarele: -nc.,--6, Bucharest, 07000 Romania, athos @.com,. -, precum și mai multe numere de cărți de credit.

Aceste fragmente indică efectuarea de comenzi pentru achiziționarea de procesoare, subansamble de calculator.

Aceste fragmente se coroborează cu documentele transmise de victimele fraudei referitoare la comenzile primite și expedițiile de bunuri efectuate.

Inculpatul a invocat faptul că s-a efectuat expertiza altui hard disc decât cel ridicat de la locuința sa, față de modul de aplicare a sigiliilor, însă așa cum s-a arătat, organele de poliție au desigilat la cererea sa a doua zi, după efectuarea percheziției și i-au permis copierea unor date pe dischetă în prezența avocatului. Împotriva sa, urmărirea penală fost începută mult mai târziu, deși existau date certe despre participația sa la fraudele pe internet, relevate de cercetările întreprinse împotriva celorlalți inculpați. Această susținere nu are fundament logic, susține instanța de fond, în condițiile în care s-au expertizat doar hard-discurile ridicate de la el și inculpatul, iar inculpatul nu a contestat rezultatele expertizei.

discul calculatorului ridicat de la domiciliul inculpatului a redat, de asemenea, fragmente de e-mail după cum urmează: Prof. Dr.; G--, B, tel/fax -, general manager PC,-, Bucarest 07000 Romania; SRL; -.com; -.imail.com; Prof dr,-, fragment al corespondenței purtată cu (toate aceste date sunt corespondente datelor transmise de părțile vătămate ).

Aceste fragmente redau comenzi către diferiți vânzători pe Internet, pentru achiziționarea de bunuri, cu indicarea pentru plată, în mod fraudulos, a unor numere de cărți de credit.

Totodată, au fost recuperate fragmente de convorbiri prin programul I CQ purtate de inculpatul cu inculpații și din care rezultă comenzi de bunuri și utilizarea unor numere de cărți de credit.

A fost listat și un document intitulat "Procură specială" asemănător celui folosit de inculpatul pentru ridicarea coletelor.

La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului a fost ridicată o agendă care conține mai multe nume și adrese fictive, un ordin de plată contrafăcut și o copie a unui act de identitate fictiv (413- 414 vol.1 ).

Inculpatul a negat că ar cunoaște sediul Băneasa, însă relațiile furnizate de atestă că inculpatul a ridicat în nume propriu în perioada 1998- 1999, de la sediul Băneasa mai multe colete provenite din străinătate (file 103-144 vol1. )

Analiza probelor de vinovăție a impus pentru Tribunal reținerea următoarei situații de fapt:

1.La data de 23.03.2000, pe numele fictiv - manager general al PC SRL a fost lansată o oferta pentru cumpărare de bunuri către societatea americană. Oferta a fost trimisă de la adresa de e-mail "-.com", iar după cum s-a constatat ulterior, atât firma care a lansat comanda cât și managerul general aveau nume fictive.

Comanda lansată consta în 50 procesoare III, 600 slot 1 - 133MHZ, în valoare de 15.500 USD. Atât comanda în sine, cât și detaliile solicitate de către vânzător au fost transmise ulterior prin fax, sub semnătura fictivă și cu antetul și ștampila firmei Pe documentul în care s-a certificat comanda au fost indicate 4 numere de cărți de credit tip, după cum urmează: 4673-0923-1401-2027; 4673-0251-1919-9029; 4673-6332-4205-2021; 4673-8519-6470-0011. S-a menționat că, destinatarul mărfurilor cumpărate era, cu adresa B, strada - de, nr. 149, 07000, Romania.

Documentul de transfer a fost prezentat și Băneasa iar în conținutul său era ordonată schimbarea destinatarului.

Partea vătămată nu a primit contravaloarea bunurilor comandate, bunuri ce au fost expediate.

La 11.04.2000, banca emitentă a cardurilor USA BANK a notificat părții vătămate că instrumentele de plată au fost declarate furate și în consecință nu sunt operabile.

2. În cursul lunii august 2000, prin adresa de e-mail "-.ro" a fost lansată o comandă către cetățeanul american, pentru cumpărarea unui număr de 50 calculatoare III, 7.000 -, în sumă totală de 13.500 USD. Comanda a fost lansată în numele unei societăți fictive - -. și în favoarea managerului general al acesteia, - - nume, de asemenea, fictiv.

expediat de partea vătămată, cu număr de identificare 1Z6E-, a fost vămuit cu un alt conținut decât cel adevărat. În cererea înregistrată cu poziția 8536/22.09.2000, că s-a solicitat în fapt eliberarea unui colet conținând un singur monitor, iar nu 50 bucăți procesoare, astfel cum se prezenta comanda în realitate.

3. La data de 16.11.1999, de la adresa de e-mail "- mail.com" a fost expediată o comandă către ELECTRONIK pentru cumpărarea unui număr de 30 telefoane mobile în valoare de 49.825. De această dată a fost transmis inițial un document de plată de tip CEC, însă ulterior au fost indicate numerele unor cărți de credit: 529-0715-1964-8735; 4095-8136-0182-5825; 4386-4320-1093-3449; 4060-9520-0198-9871; 4124-2800-7010-4568.

Întreaga comandă a fost trimisă de partea vătămată prin, la data de 30.11.1999 și, a fost ridicată de la - Vama Băneasa.

În derularea procedurilor de vămuire, cererea formulată pe numele persoanei cu identitate fictivă fiind completată de către inculpatul, solicitându-se eliberarea unor alte mărfuri (treninguri, echipament de etc.) decât cele livrate în baza comenzii, procedură prin care s-a reușit ca liberul de vamă să fie acordat cu scutire de taxă vamală.

4. La data de 27.01.2000, se lansează o nouă comandă prin adresa de e-mail "- electronic mail.com" pentru achiziționarea a 60 de calculatoare III 500, de la firma. Din motive necunoscute, inculpații au modificat ulterior obiectul comenzii, solicitând de această dată achiziționarea unor module de memorie în cuantum de 82.700 DM. La fel ca în precedentele situații, s-au indicat pentru plată numerele unor cărți de credit tip și. De asemenea, încununarea cu succes a operațiunii a avut loc la Băneasa, pe numele fictiv, cu adresa aleatorie strada D, cod 0700 Investigațiile desfășurate au determinat faptul că marfa a fost ridicată la termenul din 07.02.2000 de către alt destinatar decât cel în sarcina căruia era inițial recepția (noul destinatar a fost societatea Interval ).

5. În intervalul februarie - aprilie 2000, prin intermediul a două adrese de e-mail -mail.com și -.com au fost trimise mai multe comenzi către Computer.

Inculpații au solicitat achiziționarea unui număr de 100 bucăți memorii 128 Mb, 50 de procesoare III 550, 10 procesoare III 550, 80 procesoare, 650, precum și alte 170 bucăți memorii 128 Mb.

Comanda s-a făcut pe identitățile fictive Profesor Doctor și doctor G, iar pentru efectuarea plății au fost indicate mai multe numere de cărți de credit tip și.

În perioada februarie - iunie 2000, prin intermediul, bunurile au fost expediate în România. O parte a bunurilor expediate pe numele au fost ridicate de către inculpatul de la și de la Vama Băneasa folosind procuri contrafăcute.

Expedițiile efectuate prin către identitatea fictivă Doctor G au părăsit teritoriul Germaniei și nu au putut fi localizate de prestatorul de servicii întrucât partea vătămată a ordonat - prea târziu - stoparea lor.

Partea vătămată a fost notificată de banca emitentă a cardurilor că titularii reali ai cardurilor nu recunosc tranzacțiile efectuate iar cele executate au fost anulate cu consecința restituirii plăților încasate. Partea vătămată s-a constituit parte civilă reclamând un prejudiciu în cuantum de 166.325 DM.

6.La 14.03.200, de la adresa de e-mail thunder-.com a fost lansată o comandă pentru achiziționarea a 100 procesoare III 600 în valoare de 35.000 USD către Compania SOFTWARE.

Cumpărătorul cu identitatea fictivă a indicat ca beneficiar final al comenzii o altă persoană fictivă - - cu adresa fictivă- cod 07000 B, România.

La data de 23.03.2000 părții vătămate i-a fost transmis on-line un (ordin de plată) falsificat. Comanda a fost expediată în România, iar partea vătămată a fost prejudiciată cu contravaloarea bunurilor rămase neachitate.

În drept, fapta inculpatului - care, în perioada 1999- 2000, împreună cu coinculpații și și cu ajutorul inculpatului, a indus și menținut în eroare, în mod repetat, în realizarea aceleiasi rezoluții infracționale și prin folosirea de nume și calități fictive și mijloace frauduloase (cărți de credit utilizate fără drept sau cărți de credit false, ordin de plată fals (documente contrafăcute), cu ocazia achiziționării de bunuri de natură electronică prin intermediul pe părțile vătămate prin, Computer prin, prin și Electronik cărora le-a cauzat un prejudiciu total (calculat prin cumularea tuturor prejudiciilor produse în patrimoniul părților vătămate) de 64.325,95 dolari USA și 133.969,73 euro reprezentînd 494.416 lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave (art.215 alin.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.41 al.2 și Cod Penal art.75 lit.a

Cod Penal

Faptele inculpatului - care, în aceeași perioadă, 1999- 2000, împreună cu coinculpații, și cu ajutorul inculpatului, a indus și menținut în eroare, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și prin folosirea de nume și calități mincinoase și mijloace frauduloase (cărți de credit utilizate fără drept sau cărți de credit false, ordin de plată fals, documente contrafăcute) cu ocazia achiziționării de bunuri de natură electronică prin intermediul, pe părțile vătămate prin, Computer -, - prin și Electronik cărora le-a cauzat un prejudiciu total (calculat prin cumularea tuturor prejudiciilor produse în patrimoniul părților vătămate) de 64.325,95 dolari USA și 133.969,73 euro reprezentînd 494.416 lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții deosebit de grave (art.215 alin.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.75 lit.a Cod Penal).

Faptele aceluiași inculpat - de a completa și prezenta în fața lucrătorilor vamali cereri de ridicare de bunuri pe numele unor persoane fictive, de a confecționa procuri false, acte de identitate false, instrumente de plată imprimate cu date nereale și având aplicate ștampile fictive, precum și de a folosi documentele oficiale false și de a le înmâna spre folosire inculpatului, cu scopul producerii de consecințe juridice - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.288 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.290 și art.291 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, toate cu aplicarea. art.33 lit.a

Cod Penal

Faptele inculpatului - care, în perioada 1999- 2000 împreună cu coinculpații și și cu ajutorul inculpatului a indus și menținut în eroare, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și prin folosirea de nume și calități fictive și mijloace frauduloase (cărți de credit utilizate fără drept și cărți de credit false, ordine de plată fals, documente contrafăcute) cu ocazia achiziționării de bunuri de natură electronică prin intermediul, pe părțile vătămate prin, Computer-,. prin și Electronik cărora le-a cauzat un prejudiciu total (calculat prin cumularea tuturor prejudiciilor produse în patrimoniul părților vătămate de 64.325,95 dolari USA și 133.969,73 euro reprezentând 494.416 lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave (art.215 alin.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.41 al.2 și art.75 lit.a Cod Penal)

Faptele aceluiași inculpat - de a confecționa (plăsmui) procuri notariale fictive precum și instrumente de plată (cărți de credit și ordine de plată) contrafăcute prin completarea cu date nereale și aplicarea unor ștampile fictive care au avut drept rezultat producerea de consecințe juridice și au fost înmânate spre folosire inculpatului - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.288 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 și Cod Penal art.290 Cod Penal(toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal).

Faptele inculpatului - care, în perioada 1999- 2000, înlesnit în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, activitatea celorlalți inculpați de a induce în eroare pe părțile vătămate, ridicând coletele expediate din străinătate în urma demersurilor frauduloase ale coinculpaților, precum și de a uza de documente oficiale contrafăcute, ceea ce a avut drept rezultat producerea de consecințe juridice - întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave în forma de participație a complicității (art.26 rap la art.215 al.1, 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 și art.74 lit.a și Cod Penal art.291 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.1 Cod Penal, ambele cu aplic art.33 lit.a Cod Penal).

Cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.27 al.3 din Legea nr.365/20002 privind comerțul electronic este vădit nefondată întrucât activitatea infracțională a inculpaților nu reprezintă o operațiune frauduloasă prin instrumente de plată electronică, iar modul de operare nu a constat în debitarea fizică a cardurilor, în sensul folosirii proprii a acestora pentru efectuarea de plăți ci numerele de carduri prezentate au fost fie reale, fie fictive și au avut menirea de a amăgi victimele cu privire la plata prețului. Totodată, în activitatea infracțională inculpații au folosit ca mijloace frauduloase numerele de carduri de credit alături de ordine de plată fictive, pe o perioadă îndelungată, acționând concertat pentru inducerea în eroare prin amăgire și mijloace frauduloase în scopul de a obține foloase materiale injuste și pricinuind pagube, activitate ce se circumscrie incriminării infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave.

Mijloacele folosite de inculpații în cauză au relevat existența unui plan bine stabilit de fraudare a unui număr nedeterminat de persoane fizice și juridice străine iar amploarea activității infracționale, gradul de organizare și urmările produse justifică aplicarea circumstanței agavante legale prevăzută de art.75 lit.a Cod Penal fiind vorba de o conlucrare în comun a inculpaților în cauză care a imprimat infracțiunii săvârșite un grad sporit de pericol social.

În raport cu data ultimei acțiuni frauduloase reținută ca fiind comisă de inculpații în cauză - aprilie 2000, pentru infracțiunile de fals imputate inculpaților, și s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, conform disp art.124 raportatCod Penal la art.122 al.1 lit.d Cod Penal, astfel că se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru infracțiunile de fals material, uz de fals și fals în înscrisuri sub semnătură privată potrivit art.11 pct.2 lit.b rap la art.10 lit.g

C.P.P.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, Tribunalul a ținut seama de criteriile consacrate prin art.72 și Cod Penal a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei de înșelăciune comisă rezultat din mijloacele și metodele folosite - și este de subliniat că inculpații au conceput un adevărat sistem de procurare pe căi ilicite a unor foloase materiale injuste, pe o perioadă lungă de și prin mijloace frauduloase pe scară largă - de la falsificarea identităților, cu rezonanță de respectabilitate (profesor, doctor) până la generarea de numere de cărți de credit prin program, falsificarea de cărți de credit, ordine de plată, documente folosite în vamă, coruperea funcționarului vamal - metode și mijloace care prin multitudinea, întinderea și urmarea produsă - cauzarea unei importante pagube materiale - și la nivelul anului 2000 și în prezent, consecințele fiind deosebit de grave - dau faptei săvârșite o gravitate ridicată.

Tribunalul a avut în vedere atitudinea anterioară bună a inculpaților precum și poziția inițială de recunoaștere a faptelor adoptată de inculpații și (pentru ultimul fiind avută în vedere și contribuția acestuia ca și complice) și, în pofida cauzelor legale de agravare a pedepsei, a reținut în favoarea acestora circumstanțe atenuante cu consecința reducerii sub minimul special de 10 ani, a pedepsei.

Tribunalul a reținut aceste circumstanțe în considerarea scopului preventiv coercitiv al pedepsei și pentru a asigura funcțiile acestuia de exemplaritate, cuantumul pedepselor astfel cum vor fi reduse urmând să răspundă, în primul rând, exigențelor prevenției generale și apoi, ale prevenției speciale.

Tot în considerarea scopului pedepsei, Tribunalul a apreciat că se impune privarea de libertate a inculpaților întrucât inculpații nu și-au asumat responsabilitatea faptelor lor deși a trecut un de la comiterea infracțiunilor (durata procedurilor fiind tergiversată de atitudinea inculpaților, de rea credință și de restituirea - în mod nejustificat - a cauzei la parchet) nu au acoperit pagubele importante create (dimpotrivă, au încercat sa avanseze teza absurdă a manoperelor frauduloase ale victimelor fraudelor lor) dovedind o anumită degradare morală care formează convingerea că scopul pedepsei va putea fi atins numai prin executare efectivă.

Se mai constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și pedeapsa aplicată inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.64 lit.a și b este Cod Penal necesară.

De asemenea, a interzis ca pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art.64 lit.a și bpp entru inculpații și, iar pentru inculpații și, drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II-a și bp- pentru aceștia din urmă, așa cum s-a mai arătat-pedeapsa fiind individualizată și în raport cu atitudinea avută în cursul cercetărilor care a condus la stabilirea participației fiecărui inculpat la comiterea fraudelor).

Asupra acțiunii civile exercitată în cauză de părțile vătămate, Tribunalul a constata că prin s-a constituit parte civilă cu 15.825,95 USD, cu 13.500 USD, cu 35.000 USD, cu 166.325 DM echivalentul a 84.859,69 euro, - 87.700 DM și anume 42.193,88 euro și Electronik - 5925 și anume 6916,16 euro.

Tribunalul a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale întrucât inculpații prin fapta lor au produs în patrimoniul părților vătămate un prejudiciu cert, rămas neacoperit constând în contravaloarea pieselor, subansamblelor de calculator, calculatoarelor și telefoanelor mobile expediate cu bună credință inculpaților.

Se reține de către instanța de fond că părțile vătămate constituite părți civile au depus la dosarul cauzei dovezile fraudelor prin Internet cărora le-au căzut victime, datele certe ale expedierii produselor, numărul, cantitatea acestora și prețul, dovezi care fundamentează răspunderea civilă solidară a inculpaților în cauză, potrivit art.998- art.999 Cod civil, art.1003 Cod civil.

În considerare principiului reparației integrale, Tribunalul a obligat inculpații, în solidar, la plata sumelor reprezentând contravaloarea bunurilor electronice livrate de părțile civile astfel cum a fost precizată prin adresa înaintată la 08.07.2008 (fiind justificată echivalarea în euro - valuta actuală - a prejudiciilor suferite de păgubiții cetățeni germani și cetățeanul suedez).

De asemenea, s-a avut în vedere specificul tranzacțiilor de tip electronic în cadrul cărora intervin factori care acționează cu rol intermediar și care printr-o profesionalizare a infractorilor de gen pot conduce la ascunderea circuitului real. În momentul în care lansează comanda, infractorul este pregătit să furnizeze numere și serii de credit generate (falsificate sau prin program ) pentru a capta încrederea părților vătămate. O dată ce bunurile cumpărate sunt transmise de vânzător există un scurt circuit de câteva zile care permite infractorului să preia marfa și să-și ascundă urmele, reține instanța de fond. După ce vânzătorul află despre realitatea înșelăciunii produse nu mai are nici o modalitate de a recupera banii.

Reprezentantul firmei a fost informat de bancă cu privire la posibilitatea întârzierii plății I check-ului transmis din țări din est, iar când l-au verificat au constatat că acesta era fals.

Partea vătămată Computer, prin, a putut debita o parte din cardurile prezentate la plată, dar titularii reali au notificat băncii plățile efectuate fraudulos, tranzacțiile fiind anulate, iar banii încasați fiind restituiți de către partea vătămată.

Astfel, adevărații păgubiți în cauză sunt furnizorii care au expediat mărfurile ca urmare a inducerii lor în eroare și care nu au mai primit plata.

A menținut față de inculpatul măsura sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale.

Conform art.118 lit.d a Cod Penal dispus confiscarea corpurilor delicte ridicate în urma percheziției domiciliare, iar potrivit art.348 a C.P.P. dispus anularea înscrisurilor falsificate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, criticând-o pe considerente de nelegalitate (omisiunea pronunțării instanței asupra unor aspecte esențiale pentru părți, nelegala desfășurare a urmăririi penale, nelegala sesizare a instanței, nelegalitatea administrării probelor/probe cu caracter ilegal, nulitatea probelor, lipsa de competență materială a Parchetului și a instanței de fond, reținerea greșită a vinovăției inculpaților, deoarece nu au săvârșit faptele, nu sunt prevăzute de legea penală sau nu există, ori nu sunt întrunite elementele constitutive al infracțiunilor, reținerea greșită a încadrării juridice, neîndeplinirea procedurii de citare) și netemeinicie (pedepsele aplicate, obligarea la sume nejustificate către părțile vătămate care fie și-au încetat activitatea, fie au avut prejudiciul acoperit, omisiunea deducerii reținerii și arestării preventive.

Inculpatul, prin domnul avocat a invocat ca prim motiv de apel respingerea excepția necompetenței materiale cu privire la organul de urmărire penală care a refăcut urmărirea în cauză (filele 259-277, vol.)

În acest sens, a invocat art. 12 din Legea nr. 508/2004, modificată prin nr.OUG7/2005; conform acestor dispoziții, la data la care s-a dispus refacerea urmăririi penale Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu mai avea competența materială să efectueze cercetări în această cauză, competența aparținând Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Astfel, apreciază că în mod greșit instanța de fond a considerat că este aplicabil în cauză principiul potrivit căruia cine poate mai mult poate și mai puțin, întrucât Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu este organul ierarhic superior Parchetului de pe lângă Tribunalul București, organul superior acestei unități de parchet fiind Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, ori Secția de Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Sub acest aspect, a solicitat instanței să aprecieze că nu este legal efectuată urmărirea penală în această cauză și, drept urmare, se impune restituirea cauzei la parchet pentru ca aceasta să fie refăcută de organul competent, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.

Un alt motiv pentru care a criticat hotărârea instanței de fond este acela că instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale cu privire la faptul că actele efectuate în perioada 2000 - 2002, de asemenea, au fost efectuate de către organe necompetente, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 207, 209 Cod procedură penală raportat la art. 65 Cod procedură penală; la data respectivă, erau în vigoare dispozițiile art. 514 și 518 Cod procedură penală cu privire la administrarea probelor prin comisie rogatorie.

A solicitat instanței să constate că toate mijloacele de probă care au fost administrate în acea perioadă, au fost administrate de către organe necompetente, care nu fuseseră sesizate conform dispozițiilor legale incidente, iar administrarea acestor probe, și face referire la înscrisurile ce provin de la părțile vătămate, au fost trimise fie prin corespondență, fie prin Ambasadă, aceste mijloace de probă nefiind administrate în condiții legale de către organele competente.

Un alt motiv de apel se referă la faptul că, și dacă s-ar admite că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost competentă la data la care s-a dispus restituirea cauzei la procuror, atunci să se constate că nu au fost respectate și regulile privind delegarea; astfel, în cauză, au fost delegate anumite atribuții de către procuror, fără să existe ordonanțe de delegare a acestor atribuții, în realitate acestea fiind făcute de către organe de poliție. Și pentru aceste considerente, apreciază că urmărirea penală este nelegală sens în care se impune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale de către organele competente, procurorul fiind singurul competent să administreze și să efectueze urmărirea penală.

A adus critici urmăririi penale și pentru aceea că raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală nu a fost efectuat de către experți de către Ministerul Justiției, ci de către lucrători de poliție; aceștia au calitatea de specialiști și nu de experți, iar raportul de expertiză efectuat, și care stă la baza condamnării inculpaților, este nul absolut, având în vedere că nu sunt respectate condițiile în care trebuie administrate și efectuate aceste expertize.

Un alt motiv de apel se refera la faptul că, în mod greșit instanța de fond nu a constatat nelegalitatea actului de sesizare, nefiind îndeplinite prevederile art. 263 și 260 Cod procedură penală, respectiv nu există mențiunile cu privire la mijloacele de probă și măsurile luate referitoare la acestea în cursul cercetării penale, precum și locul unde de află. A reiterat cererea privind aducerea în fața instanței a laptop-ului ce a fost expertizat, raport de expertiză ce a stat la baza condamnării inculpaților, acest mijloc de probă neapărând pe parcursul întregului proces, nici la fond, apel și nici la restituire.

Din punctul de vedere al apărării, aceasta este o lacună a rechizitoriului și, de asemenea, această chestiune implică restituirea cauzei la parchet, refacerea actului de sesizare al instanței, urmând să fie cuprinse toate aceste mențiuni, care sunt obligatorii. Apreciază că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că aceste chestiuni implică o nulitate relativă și nu o nulitate absolută a actului de sesizare.

Un alt motiv de apel constă în aceea că, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, s-au încălcat disp. art. 250 și următoarele Cod procedură penală. După prezentarea materialului de urmărire penală, la dosarul cauzei au fost administrate alte înscrisuri; dovada certă a acestei împrejurări este dată de faptul că, pe înscrisurile care au fost îndosariate ulterior, s-a menționat data ulterioară datei la care li s-a adus inculpaților la cunoștință materialul de urmărire penală. Printre mijloacele de probă ce nu au fost aduse la cunoștința inculpaților amintește declarațiile coinculpaților. Sub acest aspect, apreciază că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaților, situație față de care, de asemenea, se impune restituirea cauzei la procuror, pentru a se face urmărirea penală și sub acest aspect.

O altă critică adusă, se referă la faptul că, instanța de fond nu a arătat în conținutul hotărârii în ce măsură rapoartele de expertiză extrajudiciară și înscrisurile depuse au sau nu relevanță în cauză. Apreciază că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra concludenței și utilității acestor probe și, mai mult decât atât, această împrejurare ar fi determinat dispunerea efectuării unei alte expertize care să ateste, în mod indubitabil, dacă raportul de specialitate este sau nu conform cu realitatea.

Un alt motiv de apel se referă la faptul că, instanța de fond, în mod greșit a respins cererea de probatorii a inculpaților (expertiza contabilă) deoarece prin aceasta nu se dorea doar stabilirea prejudiciului pe latură civilă, ci se crea posibilitatea ca inculpații sa-și susțină cererea de schimbare a încadrării juridice. În lipsa acestui raport de expertiză contabilă, prin care se putea dovedi că, în realitate, prejudiciul nu este cel reținut în rechizitoriu, inculpații au fost puși în imposibilitate de a solicita schimbarea încadrării juridice și a arăta că, de fapt, nu sunt incidente, cel puțin dispozițiile art.215 alin. 5 Cod penal.

Tot ca motiv de apel invocă și faptul că, instanța de fond, în mod greșit a respins cererea prin care a solicitat să se constate nulitatea mijloacelor de probă obținute în faza actelor premergătoare și nevalorificate conform art.224 alin. 3 Cod procedură penală.

Așa cum a arătat și în motivele scrise de apel, parte din actele de cercetare penală au fost efectuate cu mult înainte de a se fi dispus începerea urmăririi penale; mai mult decât atât, și relațiile primite de această instanță de la autoritățile judiciare din străinătate, rezultă că patru din aceste societăți comerciale nu existau la data săvârșirii faptei, prin urmare, se pune accent pe faptul că, în realitate, aceste fapte nu au existat.

Un alt motiv de apel constă în aceea că instanța nu a pus în discuție măsura luării arestării preventive; astfel, s-a dispus această măsură de excepție, prin sentință, fără să se fi pus în discuție această chestiune. Astfel, apreciază că hotărârea instanței de fond este criticabilă și sub acest aspect.

Instanța de fond, în măsura în care l-a condamnat pe inculpatul, nu a computat din pedeapsă și perioada cât acesta a fost arestat preventiv.

De asemenea, critică hotărârea instanței de fond și motivat de faptul că instanța de fond a soluționat cauza cu lipsă de procedură, situație ce duce la încălcarea art. 291 alin. 1 Cod procedură penală și care, ca motiv de apel, conduce la o soluție complementară pe care instanța de apel o poate pronunța, de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu respectarea procedurii de citare cu toate părțile, toate persoanele care au calitate procesuală în cauză.

Un alt motiv de apel vizează greșita condamnare a inculpatului, sens în care apreciază că, în raport de mijloacele de probă care au fost administrate în cauză, acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Se susține de către apărare cu privire la săvârșirea faptei în ceea ce privește pretinsa parte vătămată să se constate că sunt incidente disp. art. 10 lit. a Cod procedură penală, fapta nu există, atâta vreme cât la data săvârșirii faptei societatea era radiată, cu 10 luni înainte, este imposibil de reținut că inculpatul putea să desfășoare infracțiuni de amăgire împotriva reprezentanților unei societăți inexistente.

În ceea ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea altor fapte de natură penală, cu privire la părțile vătămate din Germania, solicită instanței să constate că sunt incidente disp. art.10 lit. b Cod procedură penală, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale săvârșirii acestei infracțiuni, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă. Este de observat, susține apărarea, că, în principiu, nu s-a dovedit prejudiciul, simplele declarații ale pretinselor părți vătămate nu sunt suficiente pentru a duce la condamnarea inculpatului. Infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de rezultat, astfel încât nu poate fi condamnat niciunul dintre inculpați, ținându-se seama de un prejudiciu aproximativ, ori stabilit exclusiv în baza unor declarații care nici măcar nu au fost luate în fața unor autorități judiciare care să fi fost investite, în mod legal, să desfășoare aceste activități.

În lipsa dovedirii unui prejudiciu cert, afirmă apărarea, în baza unor probe administrate nelegal, apreciază apărarea că este incident art.10 lit. b Cod procedură penală.

În ceea ce privește condamnarea inculpaților pentru săvârșirea unor fapte de natură penală, înșelăciune cu privire la părți vătămate din SUA, apărarea a solicitat instanței să constate că nici la instanța de fond, nici în faza de urmărire penale, și nici în fața instanței de apel, nu s-a reușit identificarea acestor persoane, cu atât mai mult cu cât anumite fapte au fost săvârșite în forma tentativei.

Această chestiune ar fi implicat, inclusiv, discuții cu privire la încadrarea juridică, dacă aceasta a fost sau nu corectă în ceea ce privește condamnarea inculpaților; din punctul de vedere al apărării, sunt incidente atât art.10 lit. a Cod procedură penală - fapta nu există, cât și art. 10 lit. b Cod procedură penală. Deoarece nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert creat de către inculpați și, de asemenea, nu s-a făcut dovada existenței acestor persoane vătămate, nefiind identificate de către autoritățile judiciare, este de reținut și faptul că nu toate persoanele au fost audiate de către organele judiciare, cele din SUA nu au fost niciodată audiate, singurele înscrisuri ce au fost trimise au fost prin poștă, ori, au fost făcute plângeri online.

În subsidiar, se solicită reindividualizarea pedepsei, apreciind-o mult prea aspră în raport și de momentul la care această faptă a fost săvârșită, față de vârsta pe care clientul său o avea la acel moment, puțin trecut peste limita minoratului, comportamentul acestuia pe parcursul procesului, și ulterior momentului la care se pretinde că au fost săvârșite faptele, să se constate că acesta s-a integrat în societate, a reușit să-și definitiveze studiile, este angajat ca inginer în calculatoare, are o situație materială bună, și-a întemeiat o familie.

Față de toate aceste considerente, solicită coborârea pedepsei cât mai aproape de minimul general prevăzut de lege, cu suspendarea executării pedepsei, sau sub supraveghere, ori la locul de muncă, având în vedere că la dosarul cauzei a depus la înscrisuri de unde rezultă că acesta are un loc de muncă.

Nu în ultimul rând, solicită soluționarea laturii civile în sensul respingerii pretențiilor pretinselor părți vătămate, în principal motivat de faptul că aceștia nu și-au dovedit prejudiciul în cauză și, mai mult decât atât, în raport de unele înscrisuri primite la dosar, rezultă că o parte din prejudiciu a fost acoperit. Instanța urmează să aprecieze, susține apărarea în ce măsură societățile, inexistente la momentul pronunțării cauzei, mai pot ori nu să primească aceste despăgubiri.

Domnul avocat (filele 125-130) pentru apelantul - inculpat a precizat că, în principal, a criticat faptul că încadrarea juridică corectă dată faptei săvârșită de clientul său, nu poate fi infracțiunea de complicitate la înșelăciune ci, eventual, infracțiunea de uz de fals pentru care, față de data săvârșirii, a intervenit prescripția.

Așa cum rezultă din toate probatoriile administrare în primul ciclu procesul, se afirmă în apel, după casarea cu trimitere spre rejudecare și administrarea de noi probe, sub aspectul infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, lipsește și un element constituit a acestei infracțiuni din conținutul laturii obiective, respectiv elementul material.

Se reține de către instanța de fond faptul că pretinsele părți vătămate au trimis în România mai multe colete cu mărfuri, în general componente de calculator, atât din Germania cât și din SUA și telefoane de la partea vătămată din Suedia; în realitate, se afirmă in apel, atât din declarațiile existente în cauză, din actele de vamă, în cele 2-3 colete ridicate, au fost găsite numai îmbrăcăminte, acestea mărfuri nu coincid cu componentele de calculator ori telefoane.

Toate mijloacele de probă au demonstrat că mărfurile nu au fost ridicate de, astfel încât lipsește obiectul material al infracțiunii de înșelăciune.

În raport de motivele mai sus expuse, apreciază că, în principal, se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de uz de fals, și încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, faptele fiind prescrise.

În subsidiara solicitat să se rețină că inculpatul nu a avut nici o legătură directă cu ceilalți inculpați, singura legătură fiind cu inculpatul care, în baza procurii pe care o avea, a ridicat aceste colete de la vamă, pentru care inculpatul a primit contravaloarea transportului cu taxi-ul, conform bonului taxat și bonus de 50% din contravaloarea transportului. Pentru aceste transporturi, apreciază apărarea, nu se poate reține că inculpatul a fost complice la infracțiunea de înșelăciune, în lipsa oricărei înțelegeri, convenții cu ceilalți inculpați pe care, mai mult decât atât, inculpatul nu i-a cunoscut, cu excepția lui.

În subsidiar, a solicitat să se constate că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului, este deosebit de severă, cu atât mai mult cu cât acesta are întemeiată o familie, lucrează ca taximetrist, nu a avut nici un conflict anterior cu legea penală.

Inculpatul, prin avocat, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței instanței de fond având în vedere lipsa de procedură existentă în dosar. Se face referire la faptul că nu au fost identificate părțile vătămate, deci nu au fost legal citate, apreciindu-se că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dacă instanța va trece peste această lipsă de procedură, solicită desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecarea, în sensul achitării inculpatului.

Este de reținut, afirmă apărarea, că pe latură civilă, dovada probei revine părților civile, iar aceștia nu au făcut până la acest moment dovada nici a pretențiilor și nici a calității procesuale. Se solicită de părțile civile despăgubiri, afirmă apărarea, fără să se argumenteze de către părțile civile temeiul și calitatea în care solicită aceste despăgubiri.

În subsidiar, s-a solicitat să se constate că inculpatul, pe tot parcursul procesului penal, a avut o atitudine de recunoaștere a faptei. Instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă cu executare care nu-și are sensul, în condițiile în care acesta este integrat în societate, lucrează la o societate cu renume, ROMÂNIA.

Se solicită să se constate că s-a pus un sechestru asigurător pe bunuri, în vederea recuperării prejudiciului, iar starea de arest îl va împiedica pentru recuperarea acestui prejudiciu cu care, de altfel, acesta a fost de acord.

În motivele de apel formulate de inculpatul (fila 160-165, vol.I), prin domnul avocat, se critică hotărârea instanței de fond pentru greșita respingere a excepției necompetenței materiale a organului de cercetare penală, precum și administrarea probelor de către un organ necompetent.

Se afirmă în motivele de apel că înscrisurile provenite de la părțile vătămate, nu au trecut pe la organele de urmărire penală.

Un alt motiv de apel îl constituie greșita condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune, în cauză fiind incidente dispozițiile art.27 alin.3 din Legea nr.365/2002.

Soluționarea cauzei cu neîndeplinirea procedurii de citare față de părțile vătămate, respingerea cererilor de probatoriu, aplicarea unor pedepse prea aspre în raport de faptele comise, ca și greșita soluționare a laturii civile constituie alte critici aduse soluției instanței de fond.

Nu a existat niciodată o înțelegere prealabilă sau concomitentă săvârșirii faptelor. A aflat că se pot comanda pe Internet diverse produse de la inculpatul, acesta fiind și cel care s-a ocupat de diverse comenzi si de ridicarea acestor bunuri.

Nu a fost de acord și nu este de acord să își asume răspunderea faptelor comise de, care era cunoscut în liceu și în anturaj ca o persoană care comercializa produse de pe Internet, acesta având de altfel și un Internet cafe unde avea instalate mai multe calculatoare.

Pe de altă parte, faptul că organele de poliție au exercitat amenințări și promisiuni pentru a obține probe în acuzare este dovedit de altfel și de declarația martorului, aspect foarte important cu privire la modul în care s-a efectuat urmărirea penală și care arată că mijloacele de probă în baza cărora a fost condamnat au fost obținute cu încălcarea disp. art. 68 Cod procedură penală.

În realitate, situația de fapt este cea pe care a descris-o în declarațiile date, respectiv că într-o singură împrejurare a primit seriile unor cărți de credit de la inculpatul, despre care știa că le luase de pe un forum de discuții, serii pe care le-a primit și inculpatul. Nu a folosit niciodată vreun ordin de plată sau un cec pentru a induce în eroare vreo parte vătămată, mai ales că nu a trimis și nu a avut cunoștință de comenzile care au fost efectuate către, Computer, și de către. Singurul ordin de plată pe care l-a falsificat este cel care s-a găsit la el acasă cu ocazia percheziției, dar care nu a fost folosit ca instrument de plată sau indicat în vreuna dintre comenzile ce fac obiectul prezentei cercetări.

A recunoscut și recunoaște, în continuare, că a trimis o singură comandă învățat de către inculpatul, către firma Elektronic. Acest inculpat este de altfel și cel care s-a ocupat de ridicarea acestor mărfuri din vamă.

Analizând hotărârea apelată, Curtea constată că motivul de apel vizând influența duratei procedurilor asupra individualizării pedepsei, ca și cel vizând nulitatea unor probe sunt fondate, iar celelalte motive de apel, vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței, sunt nefondate.

Faptele din prezenta cauză au fost comise în perioada noiembrie 1999- aprilie 2000, cercetările durând șapte ani și patru luni până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, la 15 septembrie 2008, aspect ce a prejudiciat atât inculpații, cât și părțile civile.

O parte a nulităților invocate de inculpați ca motive de apel (nelegala desfășurare a urmăririi penale, nelegala sesizare a instanței, nelegalitatea administrării probelor/probe cu caracter ilegal, nulitatea probelor, lipsa de competență materială a Parchetului și a instanței de fond) sunt motivate deapelanți în raport de modul în care s-au desfășurat cercetările.

La data de 26.07.2002 sub nr.4189/2002 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală s-a înregistrat rechizitoriul nr.1061/P/2001.S-a reținut că, în perioada 1999 - 2000, în scopul obținerii unor beneficii materiale injuste, inculpații au executat în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte materiale de inducere în eroare a unor persoane de naționalitate străină (din Statele Unite ale Americii, Germania și Suedia) prin folosirea de mijloace frauduloase (nume și calități fictive, documente contrafăcute, cărți de credit fără acordul titularilor reali și ordine de plată falsificate) achiziționând mai multe bunuri electronice (calculatoare, componente și subansamble electronice, procesoare, telefoane mobile) prin intermediul unor comenzi lansate pe Internet. Activitatea inculpaților a avut drept consecință fraudarea părților de la care s-au achiziționat bunurile și cauzarea unui prejudiciu calculat la cursul valutelor la data expirării faptei, de 4.944.153.350 lei.

Prin sentința penală nr.1211 din 29.09.2004, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus în conformitate cu art.335 restituirea C.P.P. cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale.Instanța a reținut că este certă lansarea unor comenzi de produse pe Internet de către inculpații în cauză, pentru plata cărora s-au folosit serii de cărți de credit unele reale, altele fictive însă nu au fost identificați posesorii acestora, pentru stabilirea corectă a cadrului procesual.

Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr.179 din 01.02.2005 reținându-se că prejudiciul trebuia stabilit în mod cert având în vedere că infracțiunea sesizată (înșelăciunea) este o infracțiune de rezultat.

Urmărirea penală a fost completată, după restituirea cauzei (la 01.02.2005) de către un procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care s-a considerat competent, potrivit art.12 din Legea nr.508/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (care se referă la infracțiunea prevăzută de art.215 Cod penal, dacă s-a produs o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 100.000 euro).

Ulterior, Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Legii nr.508/2004 din 01.03.2005 prin art.12 a dat în competența cercetarea infracțiunilor prevăzute de art.215 dacă Cod Penal s-a produs o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 500.000 euro. În cauză a fost dispusă solicitarea unei informări către Europe Fraude în scopul identificării titularilor cărților de credit de pe care s-au efectuat transferurile de bani pentru achitarea comenzilor frauduloase.

Din răspunsul trimis de centrala fraudelor electronice (fila 486 și urm. vol.I ) a rezultat că în arhivă nu sunt deținute date cu privire la numerele de card trimise de partea română, multe din acestea având valabilitatea expirată. nemaifiind în circulație nu a existat posibilitatea identificării unităților emitente și nici a titularilor acestor cărți de credit. Se mai arată că nu au fost raportate tranzacții frauduloase pentru cardurile menționate, motivându-se că, în situația acestor infracțiuni, doar 4-5% din tranzacțiile frauduloase cu cărți de credit apar plângeri ale titularilor cardurilor devalizate. Titularul cărții de credit ilegal folosită nu mai dorește implicarea în niciun proces penal întrucât recuperează pagubele direct de la banca depozitară, existând un raport de asigurare între deținătorul cărții de credit și unitatea bancară la care se află contul.

Prin adresa înregistrată sub nr.6450/2005 pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a înaintat rechizitoriul nr.106/P/2001 din 31.10.2005.În actul de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals și pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Prin actul de sesizare s-a stabilit în fapt, că în perioada 1999 - 2000, în scopul obținerii unor beneficii materiale injuste, inculpații au executat în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte de inducere în eroare a unor persoane de naționalitate străină (Statele Unite ale Americii, Germania, Suedia), prin folosirea de mijloace frauduloase (nume și calități fictive, documente contrafăcute, cărți de credit și ordine de plată falsificate) achiziționând mai multe bunuri electronice, în principal componente de calculator și calculatoare, prin intermediul unor comenzi lansate pe Internet (folosindu-se de calități nereale), activitate ce a avut drept consecință fraudarea părților vătămate de la care s-au achiziționat bunurile și cauzarea unui prejudiciu cert de 494.416 lei. Situația de fapt reținută a fost aceeași ca în cazul rechizitoriului din 2002.

În ceea ce privește un prim motiv de apel și anume faptul că urmărirea penală s-a făcut de către un organ necompetent,Curtea constată că urmărirea penală a fost completată, după restituirea cauzei (la 01.02.2005, după rămânerea definitivă a sentinței nr. 1211 din 29.02.2004) de către un procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ulterior, Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Legii nr.508/2004 din 01.03.2005 prin art.12 a dat în competența cercetarea infracțiunilor prev. de art.215 Cod penal, dacă s-a produs o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 500.000 euro.

Se solicită restituirea cauzei la procuror, motivându-se că cercetarea penală s-a făcut de către un organ necompetent, fiind invocat art. 12 din Legea nr. 508/2004.

Ministerul Publica susținut că Legea nr. 508/2004 a fost adoptată pe 23.11.2004 și a intrat în vigoare la 01.01.2005. Această lege avea dispoziții tranzitorii, care făceau referire la cauzele aflate pe rolul Secției de Combatere Antidrog, căreia îi revenea competența în cazul infracțiunilor cu caracter transnațional (plângerile părților vătămate s-au formulat prin Ambasada SUA, Departamentul de Justiție, Biroul Interpol). Totodată în combaterea afirmațiilor apelanților s-a afirmat de către Parchet că înainte de înființarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționa Secția Combatere a Organizate și Antidrog, iar atunci când s-au efectuat înregistrările de către Ambasada SUA, de Departamentul de Justiție, de Biroul Interpol, fiind vorba despre infracțiuni cu caracter transnațional, competența revenea acestei secții a Parchetului General.

În ceea ce privește instanța de fond, respingând excepția invocată a reținut că, în luna septembrie 2004, Tribunalul a restituit cauza la procuror, conform dispozițiilor procedurale, restituirea fiind făcută la același organ care a efectuat urmărirea penală. Instanța de fond a făcut o analiză pe baza dispozițiilor legale a acestei competențe a Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ajungând la concluzia că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a preluat competențele Secției de Combatere a Organizate și Antidrog.

Curtea va respinge acest motiv de apel, deoarece la reluarea urmăririi penale, investigațiile au fost efectuate de către un procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță cu un grad ierarhic superior aceleia căreia i-ar fi revenit competența cercetărilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Conform art.28 din Legea nr.504/2005 de înființare a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cauzele aflate pe rolul Secției de Combatere a Organizate și Antidrog (Secție căreia i se trimisese dosarul în vederea completării urmăririi penale), trec în competența

Procedura penală prevede aceleași garanții procesuale pentru părți, același mod de administrare a probelor și efectuare a actelor de cercetare indiferent de titularul acțiunii penale și de organul care efectuează cercetarea. Caracterul echitabil al procedurii este reflectat de modul în care sunt respectate drepturile părților, astfel încât respinge motivul de apel vizând efectuarea urmăririi penale de către un organ necompetent ca nefondat.

În ceea ce privește legalitatea actului de sesizare, Curtea constată că după reluarea cercetărilor, urmare a restituirii, și sesizarea ulterioară a cauzei, în rechizitoriul nr.106/P/2001 din 10.10.2005, mijloacele de probă sunt descrise și analizate de la fila 11 la fila 16, astfel încât nu se poate susține caracterul nelegal al Rechizitoriului pe considerentul omisiunii analizei probelor. Rechizitoriul conține toate elementele cerute de art. 163 Cod procedură penală, excepția nulității actului de sesizare fiind ridicată anterior în fața instanței de fond, care a respins-o, în momentul în care, conform art. 300 Cod procedură penală, s-a pus în discuție regularitatea acestui act de sesizare. Totodată, Curtea constată că instanța a fost legal investită și era competentă să soluționeze cauza.

Referitor la nelegalitatea mijloacelor de probă administrate împotriva inculpaților, Curtea constată că motivul de apel este fondat.

Tribunalul a analizat mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale care au fundamentat actul de inculpare.

Instanța de fond a respins această apărare.

La 13.06.2002 inculpatului i-a fost adusă la cunoștință, în prezența apărătorului ales, învinuirea de comitere a infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate, constând în aceea că la 11.08.2000, a comandat prin intermediul unor magazine virtuale 50 microprocesoare III fără a le plăti și utilizând cărți de credit ce nu-i aparțineau (filele 29 vol.I dup).

Prin ordonanța de la 14.06.2002 Parchetul de pe lângă a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, art.215 al.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.75 lit.a și Cod Penal art.41 al.2 Cod Penal, reținându-se că în perioada decembrie 1999 - august 2000, împreună cu, și având complicitatea inculpatului au comandat fraudulos bunuri din magazine virtuale lansate pe internet în valoare de aproximativ 6 miliarde lei, indicând pentru plata numerele unor cărți de credit generate ori care nu le aparțineau, iar pentru ridicarea bunurilor din vama s-au folosit mai multe documente contrafăcute.

În analiza acestei apărări, instanța de fond a reținut că, la aceeași dată, 14.06.2002, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților împotriva căruia a fost dispusă și măsura arestării preventive, și.

Dosarul de urmărire penală 00158/2002, privind pe învinuitul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune a fost conexat la dosarul 00107/2001 (ordonanța nr.62388/13.05.2002 - fila 4 vol.I dup).

Inițial, așa cum s-a mai arătat, prin procesul verbal din 8.05.2001 urmarirea penală a fost începută împotriva inculpaților, și.

În cadrul audierilor inițiale, de la 13.06.2001, inculpatul a relatat despre participația lui alături de coinculpații și " De fiecare dată când am fost însoțit de, și, coletul era luat de, pus în mașina acestuia și toți trei plecau".

Totodată, a menționat complicitatea funcționarului de la Băneasa, (fila 60 dact. verso - 61 vol.I dup)

Deși aceste date existau încă din 2001, rezultând din cercetările întreprinse împotriva celorlalți coinculpați, și, reține instața de fond, împotriva lui urmărirea penală este începută la 7.05.2002, într-un alt dosar, ulterior conexat cu privire la înșelăciunea comisă în dauna cetățeanului american (fila 1 dactilografiat, vol.I dup).

La data de 12.06.2001 organele de cercetarea penală au efectuat o percheziție domiciliară la locuința lui în baza autorizației de percheziție nr. 62388 din 11.06.2001 eliberată de procuror.

Procesul verbal încheiat în urma percheziției domiciliare a fost întocmit în 2 exemplare, unul fiind lăsat persoanei percheziționate,. Persoana percheziționată a semnat procesul verbal fără obiecțiuni.

Operațiunile menționate nu au modificat în niciun fel informațiile conținute în laptop.

După efectuarea operațiunilor s-a procedat la ambalarea celor 4 hard discuri și a laptopului într-o geanta sigilată cu sigiliul MI nr.50137.

S-a încheiat procesul verbal de la 6.07.2001 semnat de și ap torul ales, alături de organul de cercetare penală (fila 191 dactilografiat vol.I dup).

Operațiunea s-a efectuat în prezența martorului asistent, iar procesul verbal încheiat a fost semnat atât de de cât și de un martor (fila 192 dactilo..I dup).

Asupra procedurii efectuării percheziției la domiciliul inculpatului la data de 12.06.2001, tribunalul a constatat că potrivit art.100 în reglementarea Codului d e procedura penală, modificat prin nr.OUG207/2000 și OUG295/2000, actualizat la 15.05.2001 - Lege aplicabilă la data efectuării percheziției - "Ori de câte ori este necesar pentru descoperirea și strângerea probelor se poate dispune efectuarea unei percheziții".

Potrivit art.101 în aceeai reglementare, "organul de cercetare penală poate face percheziții domiciliare cu autorizația procurorului".

Potrivit art.104 al.2 și 3 "percheziția domiciliară și ridicarea de obiecte și înscrisuri se face în prezența persoanei la care se efectuează percheziția și a unor martori asistenți".

În raport cu dispozițiile legale enunțate, Tribunalul a constatat că organul de cercetare penală a respectat prevederile legale ce au reglementat procedura efecturii percheziției astfel că obiectele și înscrisurile ridicate servesc în mod legal ca mijloc de probă.

, ca procedeu de investigație, asigură procurarea unor probe indispensabile, uneori unice, pentru rezolvarea cauzei.

La data reglementării percheziției domiciliare (2001), reține instanța de fond, nu era prevăzută condiția impusă în cadrul actual care împiedica dispunerea percheziției domiciliare înainte de începerea urmăririi penale (alin.6 al art.100 fiind introdus prin OUG 109/2003).

De altfel, în cauză se efectuau cercetări cu privire la învinuiții, i, (proces verbal de începere a urmăririi penale de la 08.05.2001) existând încă de la acea dată, reține Tribunalul, probe împotriva lui.

Reglementarea anterioară și în cea prezentă, art.213 prevăd C.P.P. că ridicarea de obiecte înainte de începerea urmririi penale de tre organele de cercetare este legală, în cazuri urgente. În speță, era vorba de cercetarea unor fraude cu cărți de credit pe internet sesizat de Interpol și ambasadele țărilor de origine ale victimelor.

În cest context, dispunerea de către organul de cercetare penală (prin rezoluția motivată P/00197/MC/1 din 11.07.2001) a unei expertize criminalistice asupra laptopului și a celor 4 hard discuri ridicate cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul lui este legală, constată Tribunalul, întrucât au fost examinate mijloace materiale de probă ce au fost destinate să servească la vârșirea infracțiunii (fraudă prin intermediul internetului) nefiind de asemenea prevzută de lege necesitatea unei autorizări distincte a percheziției în mediul informatic.

Procesul verbal de confruntare între martorul si este încheiat la 17.06.2002 (prin care martorul își menține depoziția privind implicarea inculpatului ) în prezenta apărătorului ales.

Aceste acte procesuale au fost încheiate după punerea în mișcare a acțiunii penale.

În ceea ce privește susținerile Ministerului Public privind acest motiv de apel, s-a susținut că în cauză există acte premergătoare pentru că, o sesizare a unui organ de cercetare penală cu privire la o fraudă pe internet, este un act premergător; la 1 an de zile de la sesizare, în prezenta cauză s-a început urmărirea penală față de inculpați, și li s-a adus la cunoștință învinuirea.

În analiza acestei apărări, Curtea reține că, la aceeași dată, 14.06.2002, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților și împotriva cărora a fost dispusă și măsura arestării preventive, precum și a inculpaților și.

Deși susținerile instanței de fond referitoare la dispozițiile legale care guvernau materia percheziției sunt corecte (la data reglementării percheziției domiciliare (2001), reține instanța de fond, nu era prevăzută condiția impusă în cadrul actual care împiedica dispunerea percheziției domiciliare înainte de începerea urmăririi penale, alin.6 al art.100 fiind introdus prin nr.OUG109/2003), Curtea apreciază că standardul european privind dreptul la un proces echitabil, prevăzut de Convenția Europeană a drepturilor omului, prevalează în raport de dispozițiile interne.

Dreptul la un proces echitabil a fost încălcat, deoarece la percheziție nu a participat avocatul inculpatului.

Conform art.6 din CEDO, orice acuzat are dreptul să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer.

Noțiunea de acuzații poate să prezinte forma unor măsuri ce au repercusiuni importante, privitoare la situația unei persoane bănuite că a săvârșit o infracțiune, altele decât o notificare oficială, prin care i s-ar imputa aceasta (punerea în mișcare a acțiunii penale, începerea urmăririi penale), cum este efectuarea unei percheziții domiciliare.

Curtea constată că probele administrate în afara cadrului procesual determinat de începerea urmăririi penale și până la prezentarea materialului de urmărire penală au caracter nelegal.

Anterior datei punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, 14.06.2002 a fost dispusă atât percheziția cât și o expertiză, (rezultatele expertizei criminalistice efectuate asupra hardiscului laptopului aparținând inculpatului au fost consemnate în raportul de expertiză), probe pe care Curtea le va înlătura.

Înlăturarea acestor mijloace de probă nu influențează reținerea vinovăției inculpaților, care decurge din coroborarea probelor legal administrate.

Pentru chestiuni prealabile se folosesc mijloacele de proba admise de materia de dreptreia i aparține acea chestiune (art.44 alin.2 C.P.P.). Motivul de apel viznd nelegalitatea plângerilorrților civile i actelor provenind de la acestea este nefondat.

În consecinț, în ceea ce privete existența comenzilor transmise de părțile civile, existența contractelor este dovedita prin documentele depuse de părțile civile, însoțite de traduceri legalizate. Faptul ca bunurile provenite de la părțile civile au fost ridicate de inculpați este dovedit de probele administrate in cursul urmăririi penale (după începerea urmăririi penale), înscrieri provenind de la Vama Băneasa, declarațiile inculpaților - in care fiecare inculpat l-a indicat drept autori pe coinculpați - si martorilor, indicarea in comenzi a numărului de telefon (), al lui, deplasarea inculpaților, la un cabinet notarial pentru autentificarea unei procuri, în vederea ridicării bunurilor.

În ce privește modul de sesizare cu privire la fraudele comise de inculpații în cauză,Tribunalul a constat că la 19.04.2000 Ambasada USA a sesizat de Combatere a Crimei Organizate în legătură cu un caz de fraudă prin comandarea ilegală a unor bunuri pe Internet căreia i-a căzut victimă cetățeanul american patron al firmei s din USA care a reclamat că a făcut prin internet o comanda pentru 50 de procesoare III, în valoare totală de 15825 dolari americani, comanda făcută de reprezentant al firmei românești PC SRL, bunurile fiind expediate prin firma cu nr. de înregistrare - și au fost ridicate la 7.04.2000 de către.

La 11.04.2000 USA Bank a anunțat că cele patru cărți de credit au fost folosite fraudulos și nu aparțineau celui care a comandat bunurile.

Ambasada SUA la Baî naintat plângerea în original și traducerea semnată de, însoțită de copii ale comenzilor și mesajelor prin Internet făcute de, copii ale buletinelor de expediție (filele 2 dact. și următoarele.II dup).

La 18.01.2002 s-a înregistrat plângerea în original a părții vătămate din USA (transmisă prin intermediul Ambasadei SUA, la 20.10.2001) prin care, în mod similar s-a reclamat că la 11.08.2000 a primit o comanda pentru procesoare III, expedierea fiind efectuată prin. Pentru plată s-au folosit 5 numere de cărți de credit pentru care banca nu a onorat plata descoperindu-se că au fost furate. Partea vătămată a reclamat un prejudiciu în sumă de 13.500 USD.

La 14.05.2001 - Departamentul de Justiție SUA - Biroul de Investigații DC - Centrul de sesizări al fraudelor prin internet a trimis un raport de sesizare privind pe PC și, arătându-se că a fost sesizat la 6.07.2000 cu un caz de fraudă pe internet de către - software care a indicat că a făcut o comanda de la adresa de e-mail -.com pentru 100 procesoare în valoare de 35000 USD, pentru plata cărora s-a folosit un I- check (ordin de plată) invalid, la data de 23.03.2000. În mod similar, plângerea părții vătămate în original și traducerea precum și corespondența conținând detaliile tranzacției/expediției au fost înaintate prin intermediul ambasadei (fila 52 -97 vol.II dup).

La data de 22.02.2002 s-a înregistrat plângerea părții vătămate în original. La 27.06.2000 partea vătămata - Computer a sesizat Inspectoratul de Poliție cu privire la un caz de fraudă de credit (neachitare marfă) căruia i-a căzut victimă, aratând că, în perioada februarie - aprilie 2000 expediat prin intermediul si pe numele și Dr G, memorii tip 650 pentru care s-au folosit la plată, mai multe cărți de credit care nu aparțineau persoanelor care au cumpărat marfa, transferurile de bani fiind stopate de Operation sau fiind retransferate de către bancă din cauza reclamațiilor titularilor reali, prejudiciul fiind de -,70 DM sau 85040,98 euro (fila 100 dact. vol.II dup și fila 280 dact. și urm.- cererile de retransfer).

Procuratura din a trimis documentele originale privind exportul produselor de către, certificatele de împuternicire ale livrărilor, telefaxurile autorizațiilor de export, precum și declarația dată de partea vătămată în fața poliției din în care arăta că la 4.02.2000 prin a livrat componente computere care au fost ridicate la 7.02.2000 de către cu număr de referință 44-547/0-11 și număr de predare 1Z0A-, prejudiciul fiind de 82.700 DM (fila 390 si urm. fila 414 vol.II dup).

Tribunalul a mai reținut că la 04.12.2001 s-a înregistrat adresa din 29.11.2001 prin care Biroul Național Interpol și Relații Internaționale a trimis plângerea în original a firmei suedeze Elecronic reprezentată de (fila 416 - 4117, 418 vol.II dup). Elecrtronic este un "magazin web" specializat în vânzarea de componente de computere, electronice, prin internet.

La 16.11.1999, reprezentantul firmei, a primit prin e-mail de la o comanda pentru 30 de telefoane mobile Ericson model 1018 pentru suma de 49.825. a dat adresa din str.- și un număr de telefon (409.-) la care nu a putut fi contactat. Corespondența s-a purtat prin intermediul e-mailului.

La 24.11.1999, partea vătămată a primit un e-mail care indica faptul că a scris un cec în valoare de 49.825. Cec-ul era trimis de la o altă adresă de cont -.com și a creat părții vătămate impresia că a fost trimis de la banca unde a depus banii.

După primirea cec-ul prin e-mail, partea vătămată a expediat telefoanele mobile. Firma de livrari a ridicat telefoanele de la Electronik HB pe 30.11.1999 și le-a expediat în România la 02.12.1999, fiind ridicate la 3.12.1999 de care a semnat pentru primirea lor.

Partea vătămata a vorbit cu banca sa din arătându-i copia cec-ului trimis de. Banca a explicat că cec-urile trimise din țările din ajung cu întârzieri.

Documentația privind expedierea celor 30 de telefoane mobile, corespondența de e-mail purtată, faptul livrării, precum și ridicareea telefoanelor de la au fost atașate în dovedirea plingerii (filele 416 dact.- 480 vol.II dup).

În corespondența purtată cu partea vătămată a fost indicat în calitate de cumpărator (nume si adresa fictive) și numarul de telefon 4- cu privire la care SA a confirmat că este înregistrat pe numele inculpatului, iar telefonul de contact - inregistrat pe numele (tatăl).

Plângerile părților vătămate, Computer, prin si Electronick prin au fost înaintate organelor judiciare competente prin intermediul ambasadelor și, care s-au sesizat în conformitate cu art.222 C.P.P. cercetările fiind demarate în cadrul mai multor lucrări penale înregistrate sub numere diferite care, ulterior, au fost conexate (P/-/2002, P/-/2002, P/-/2002) la dosarul de urmărire penală nr.00107/2001 privind pe inculpații, și cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals și uz de fals.

În ce privește modul de sesizare cu privire la fraudele comise de inculpații în cauză,Curtea constată că acestea au fost sesizate prin plângeri formulate de părțile vătămate, în fața autorităților naționale competente, transmise în original și însoțite de traduceri (la 19.04.2000 pentru cetățeanul american patron al firmei s din USA, filele 2 dact. și următoarele.II dup; la 18.01.2002 pentru partea vătămată din USA (transmisă prin intermediul Ambasadei SUA, la 20.10.2001, pag.18 dact. și următoarele.II dup, la 14.05.2001, pentru -, fila 52 -97 vol.II dup, la data de 22.02.2002 pentru partea vătămată, fila 100 dact. vol.II dup și fila 280 dact. și urm.- cererile de retransfer, pag.105 dact.-122, 124 și urm.II dup, traducere file 138-187 vol.II dup; la 28.02.2000 pentru partea vătămată, fila 336 dact. vol.II dup, fila 390 si urm. fila 414 vol.II dup, la 04.12.2001 pentru partea vătămată Elecronic reprezentata de.

În ceea ce privește exercitarea dreptului la apărare,-a mai susținut de apărare că este lovită de nulitate cercetarea penală, și se impune restituirea cauzei la parchet, motivat de faptul că inculpații nu și-au exercitat dreptul la apărare cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală. Din analiza proceselor verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, rezultă că inculpații nu au avut niciun fel de obiecții, au luat cunoștință de materialul de urmărire penală, au luat cunoștință învinuirea, încadrarea juridică, astfel încât acest motiv de apel este nefondat.

În ceea ce privește vinovăția inculpaților,Curtea constată că niciunul dintre motivele de achitare nu este fondat, instanța de fond făcând o corectă apreciere a existenței acesteia, pe baza probelor administrate, conform situației de fapt reținute în rechizitoriu.

Pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești s-a stabilit că activitatea desfășurată de inculpații, și a avut loc în baza unui plan bine stabilit, după o prealabilă cercetare a operațiunilor comerciale desfășurate pe Internet precum și în circumstanțele unei largi posibilități de falsificare a mijloacelor de plată. Probele pot forma convingerea că reflectă realitatea dacă provin din surse sigure.

În alegerea mijloacelor de probă pentru dovedirea unei fapte sau împrejurări de fapt, instanța de judecată nu are obligația să folosească un anume mijloc de probă pentru dovedirea unei fapte, având facultatea de a alege, dintre toate mijloacele de probă prevăzute de lege, pe cel potrivit pentru împrejurarea pe are o are de dovedit.

Probele strânse în cursul urmăririi penale au fost verificate de instanța de judecată, ajungându-se la concluzia că inculpații sunt vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Pentru a afla adevărul și a face o corectă aplicarea legii penale, organele de urmărire penală și instanța de judecată au obligația de a aprecia, completa și justifica probele administrate în cauză.

În ceea ce privește declarațiile inculpatului se consideră ca adevărată acea declarație care este confirmată de ansamblul probelor existente în cauză, fără deosebire dacă a fost dată în cursul urmăririi penale sau al judecății, instanța motivând în mod just opțiunea făcută, indicând probele care o confirmă și arătând caracterul izolat al declarației contrare.

Fiind parte în proces, partea vătămată acționează pentru apărarea intereselor legitime. În consecință legea pune în același plan al valorii și probările declarațiile inculpatului și ale părții vătămate.

Declarațiile acestor părți, făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (art. 75 Cod procedură penală).

Achitarea inculpaților, apreciindu-se că faptele fie nu există, fie nu sunt dovedite nu se susține.

Sesizările părților vătămate, însoțite de facturi, comenzile, făcute numele pentru care erau efectuate, cu indicarea persoanelor care au ridicat comenzile, de către cine, persoanele care ridicau coletele confirmă vinovăția inculpaților. Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, analizând amplu probele administrate.

În urma administrării probatoriului ( 39 -67 -vol 1) s-a stabilit că executarea copiilor după actele de identitate nereale erau realizate de către inculpatul.

Totodată, Curtea constată că aceeași situație de fapt - menționată de către Tribunal - a fost reținută pe parcursul urmăririi penale.

Astfel, inculpatul intra în corespondență cu diferite persoane fizice sau cu magazine virtuale prin calculatorul de la domiciliul său. Corespondenta este dovedita de înscrisurile provenind de la părțile vătămate coroborate cu declarațiile inculpaților.

la un limbaj de contact profesionist și utilizând denumiri de societăți comerciale fictive - PC, -nc ori nume de persoane fizice: profesor dr., -, pentru a fi cât mai convingător în lansarea comenzilor și totodată prin spargerea unor servere conținând informații cu privire la serii de cărți de credit, retransmitea aceste informații coinculpaților și pentru a le verifica validitatea și pentru a fi ulterior folosite pentru inducerea în eroare a vânzătorilor cu privire la plată. Inculpatul continua, la rândul său, derularea afacerii cu vânzătorii și se ocupa de valorificarea bunurilor achiziționate în acest mod. Inculpatul l-a cooptat pe inculpatul cu scopul de a prelua colete primite din străinătate la început pe numele său, ulterior pe numele unor persoane fictive pentru care a utilizat procuri false, rolul său fiind acela de a preda bunurile, după ce erau ridicate, inculpaților și (acesta din urma făcând și comanda de bunuri către Electronik).

În fapt, s-a constatat că la 23.03.2000 o persoană fictivă, - manager general al SRL a lansat o ofertă de cumpărare de bunuri către societatea comercială.

Oferta a fost trimisă de la adresa de e-mail "-.com", iar după cum s-a constatat ulterior, atât firma care a lansat comanda cât și managerul general aveau nume fictive.

În același document a fost trecut numărul de telefon celular -, cu care a fost identificat, în urma demersurilor efectuate la, ca aparținând inculpatului, elev, domiciliat în-, - telefon de contact -.

Acest document de transfer a fost prezentat și Băneasa, iar în conținutul său era ordonată schimbarea destinatarului.

La data de 11.04.2000, banca emitentă a cardurilor USA Bank a notificat părții vătămate că instrumentele de plată au fost furate și în consecință nu mai sunt operabile.

expediat de partea vătămată, cu număr de identificare 1Z6E-, a fost vămuit cu un alt conținut decât cel adevărat. Se observă în cererea înregistrată cu poziția 8536/22.09.2000, că s-a solicitat în fapt eliberarea unui colet conținând un singur monitor, iar nu 50 bucăți procesoare, astfel cum se prezenta comanda în realitate.

Întreaga comandă a fost trimisă de partea vătămată prin, la data de 30.11.1999 și, a fost ridicată de la - Vama Băneasa.

Inculpații au mers până la capăt în derularea procedurilor de vămuire, cererea formulată pe numele persoanei cu identitate fictivă fiind completată de către inculpatul. Și în acest document se solicită eliberarea unor alte mărfuri (treninguri, echipament de, etc.) decât cele livrate în baza comenzii, procedură prin care s-a reușit ca liberul de vamă să fie acordat cu scutire de taxă vamală.

La data de 27.01.2000, inculpatii lansează o nouă comandă prin adresa de e-mail "- electronic mail.com" pentru achiziționarea a 60 de calculatoare III 500, de la firma. Din motive necunoscute, inculpații au modificat ulterior obiectul comenzii, solicitând de această dată achiziționarea unor module de memorie în cuantum de 82.700 DM. La fel ca în precedentele situații, s-au indicat pentru plată numerele unor cărți de credit tip și. De asemenea, încununarea cu succes a operațiunii a avut loc la Băneasa, pe numele fictiv, cu adresa aleatorie strada D, cod 0700 Investigațiile desfășurate au determinat faptul că marfa a fost ridicată la termenul din 07.02.2000 de către alt destinatar decât cel în sarcina căruia era inițial recepția (noul destinatar a fost societatea Interval ).

Pentru destinație, s-a uzat atât de identitatea fictivă Profesor Doctor, cât și de Doctor

Pentru efectuarea plății au fost indicate mai multe numere de cărți de credit (peste 50) tip sau.

bunurilor solicitate au fost realizate prin expedierea în România, în perioada februarie - iunie 2000, tot prin intermediul, către identitățile susmenționate.

Investigațiile întreprinse au relevat faptul că o parte a bunurilor expediate pe numele au fost ridicate de către inculpatul de la și de la Vama Băneasa, cu ajutorul unor procuri contrafăcute.

Cumpărătorul recunoscut cu identitatea fictivă a indicat ca beneficiar final al comenzii o altă persoană fictivă -, strada - de, nr. 149, cod 07000, B, Romania.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța de fond a procedat corect.

Coroborarea probelor administrate conduce la concluzia ca inculpații, și trimiteau comenzi pe Internet, prezentand o identitate fictiva pentru componente de calculatoare si telefoane mobile, bunuri care erau ridicate de inculpați, alături de, fără ca ulterior să se plătească prețul mărfurilor comandate.

Cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.27 al.3 din Legea nr.365/20002, privind comerțul electronic este vădit nefondată, întrucât activitatea infracțională a inculpaților nu reprezintă o operațiune frauduloasă prin instrumente de plată electronică, iar modul de operare nu a constat în debitarea fizică a cardurilor în sensul folosirii proprii a acestora pentru efectuarea de plăți ci numerele de carduri prezentate au fost fie reale, fie fictive și au avut menirea de a induce în eroare victimele cu privire la plata prețului. Totodată, în activitatea infracțională inculpații au folosit ca mijloace frauduloase numerele de carduri de credit alături de ordine de plată fictive, pe o perioadă îndelungată, acționând concertat pentru inducerea în eroare prin amăgire și mijloace frauduloase în scopul de a obține foloase materiale injuste, activitate ce se circumscrie incriminării infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave.

Mijloacele folosite de inculpații în cauză au relevat existența unui plan bine stabilit de fraudare, iar amploarea activității infracționale, gradul de organizare și urmările produse justifică aplicarea circumstanței agravante legale prevăzută de art.75 lit.a Cod Penal, fiind vorba de voința de a acționa în comun a inculpaților în cauză, care a imprimat infracțiunii săvârșite un grad sporit de pericol social.

În raport cu data ultimei acțiuni frauduloase reținută ca fiind comisă de inculpații în cauză - aprilie 2000, pentru infracțiunile de fals imputate inculpaților, și s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, conform disp art.124 rap Cod Penal la art.122 al.1 lit.d Cod Penal, astfel că se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru infracțiunile de fals material, uz de fals și fals în înscrisuri sub semnătură privată potrivit disp art.11 pct.2 lit.b rap la art.10 lit.g

C.P.P.

n ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constata apelul fondat.

Curtea constată că soluția instanței de fond, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, este prea aspră, prin raportare la timpul scurs de la săvârșirea faptelor.

În cauza de față investigarea actelor reținute în sarcina apelanților a început față de, și, la 08.05.2001, iar față de inculpatul la 07.05.2002. Plângerile formulate de părțile vătămate în fața autorităților naționale (la 27.06 2000 de către Computers, prin, la 28.02.2000 de către partea vătămată, la 21.10.2000 de către partea vătămată Electronic, la 18.01.2002, de către partea vătămată, la 15.05.2001 pentru și la 19.04.2000 pentru s au ajuns la autoritățile române inițial prin intermediul Biroului Național Interpol, la 04.12.2001 sau al Ambasadei SUA, la 21.10.2001. Ministerul Publica întocmit un prim rechizitoriu cu privire la inculpați și a sesizat instanța la 26.07.2002 (Rechizitoriul nr 1061/P/2001), iar ulterior, ca urmare a trimiterii cauzei la parchet, de către instanța de fond, inițial investită, pentru completarea urmăririi penale, un al doilea rechizitoriu a fost emis la 31.10.2005.

Cauza a fost trimisă la Parchet pentru completarea urmăririi penale prin identificarea prejudiciului la 1 an și șase luni de la înregistrarea cauzei pe rolul tribunalului, prin sentința penală nr.1211 in 29.02.2004. de alte 1 luni nu au fost făcute cercetări față de apelanți, hotărârea instanței de fond de trimitere a cauzei la Parchet fiind examinată în calea de atac a recursului (hotărârea a rămas definitivă prin decizia nr 179 din 01.02.2005).

După sesizarea Tribunalului cu cel de-al doilea rechizitoriu, emis la 31.10.2005, în urma cercetării judecătorești, s-a pronunțat sentința nr 1057 din 15.09.2008 de condamnare a apelanților inculpați. Sentința Tribunalului intervine la șapte ani și patru luni de la data la care s-a început urmărirea penală cu privire la faptele ce fac obiectul condamnării.

Deși este reală susținerea Ministerului Public referitoare la complexitatea cauzei, decurgând din natura faptelor, greutățile de îndeplinire a procedurii de citare, atitudinea părților, ca și susținerile privind dificultatea probatoriilor ce s-au administrat, o durată de șapte ani și patru luni a cercetărilor până la momentul pronunțării unei condamnări încalcă durata rezonabilă a procedurilor, prevăzută de art 6 din Convenția. Sancțiunea ce urmează a fi aplicată de C fiecărui inculpat va fi diminuată, iar pentru a înlătura vătămarea produsă prin durata procedurilor, executarea acesteia, față de fiecare apelant va fi suspendată sub supraveghere.

Constatările instanței de fond referitoare la gravitatea faptelor și la lipsa oricărui regret al inculpaților față de infracțiunile comise sunt reale. Inculpații, și au avut de la început o atitudine de dispreț față de patrimoniile victimelor lor (adresele de mail de pe care se făceau comenzile erau: -.com, (trăznet), - mail.com, - electronic mail.com, -.com). Nu se poate reține că acestea au reprezentat simple glume ale unor tineri, av nd în vedere că în cei șapte ani de cercetare în cauză nu s-a făcut niciun demers privind acoperirea prejudiciilor create, care de altfel au fost negate în motivele de apel. Deși bunurile provenite de la părțile civile au fost ridicate de inculpați de la Vama Băneasa, și potrivit propriilor declarații au fost vândute, profitând astfel de sumele obținute în dauna părților civile, nu a existat din partea celor trei, și, nicio încercare de înlăturare a daunelor provocate.

Curtea va aplica pedepse, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care au fost comise, circumstanțele personale ale inculpa ților, atitudinea acestora pe parcursul procesului penal, precum și atitudinea anterior comiterii faptelor.

Astfel, critica apelan ților, în sensul acordării unei mai largi eficiențe a dispozițiilor art. 74. pen. va fi reținută.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. O pedeapsă deosebit de aspră, în raport cu datele personale ale inculpatului, este adesea neconvingătoare și neeficientă, nefiind în măsură a-și atinge scopul.

Va fi avut în vedere recunoașterea faptelor de ătre inculpații și, cărora li se vor aplica pedepse mai ușoare decât celorlalți inculpați.

n ceea ce privește latura civilă, durata procesului a produs, în egală măsură, un prejudiciu părților civile.

În mod corect au fost respinse de instanța de fond cererile privind efectuarea unei expertize contabile.

Se susține de către apărare că numai prin această expertiză contabilă poate fi dovedit prejudiciul. La dosarul cauzei, fiecare prejudiciu pe care reprezentantul părții civile, ori partea civilă, l-a indicat în declarații, este însoțită de facturi, urmare a comenzilor făcute. Având în vedere că prejudiciul este stabilit pe baza facturilor, o expertiză nu poate stabili date suplimentare.

În ceea ce privește cererea privind expertizarea laptop-ului, solicită instanței să constate că aceste expertize s-au efectuat, în vol. III dup există expertiză întocmite de organele competente, recunoscute la nivel național și transnațional și au fost înlăturate de C ca probe nelegale.

Se mai solicită de către apărare audierea reprezentanților legali ai părților civile, rților mate care s-au constituit rți civile în fața organului de urmărire penală au fost citate de instanța de fond. ărțile nu și-au modificat pretențiile, astfel în t, nu se poate susține că se încalcă dreptul la apărare al inculpaților, frauda fiind dovedită prin înscrisuri, și nu prin declarații, care pot fi apreciate subiective.

În ceea ce privește chestiunea referitoare la administrarea probelor cu privire la cuantumul prejudiciului, Curtea constată că, până în prezent, părțile vătămate, constituite părți civile, și-au exprimat punctul lor de vedere, acesta fiind apreciat prin coroborarea probelor existente la dosar, administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, din perspectiva și a ultimelor date comunicate de către autoritățile naționale germane, în mod corect de către instanța de fond.

S-a mai susținut că instanța de fond nu a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii. Instanța de fond a constatat, conform art. 88 Cod penal, detenția inculpaților, și a stabilit perioadele în care aceștia au fost arestați preventiv.

În ceea ce privește susținerea conform căreia prejudiciu nu a fost dovedit Curtea constată că acest prejudiciu a fost dovedit, este stabilit de către instanța de fond pe baza facturilor aflate la dosar, această convingere este întărită chiar și în cursul apelului, întrucât sunt primite la dosar, din Germania, Suedia, pozițiile procesuale ale părților vătămate.

Soluția instanței de fond, pe latură civilă, este legală și temeinică.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală, Curtea va dmite apelurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.1057 din 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-, va desființa, în parte, sentința penală apelată și în fond:

Față de fiecare dintre apelanți va înlătura aplicarea art. 350 Cod procedură penală, precum și pedepsele complementare.

1. Conform art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit. a, c rap. la art.76 alin.2 Cod penal cu referire la art.80 alin.2 Cod penal, va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art.71- art.64 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Se va deduce prevenția de la 13.06.2002 la 30.01.2003.

Conform art.86¹Cod penal, art.86²Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a execut rii pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani (șase ani).

În baza art.71 alin. ultim Cod penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii.

Conform art.86³Cod penal, va dispune ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice orice informație de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b, c și d se comunică Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.

Va atrage aten ia inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴și art.86⁵Cod penal.

2. În temeiul art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit. a, c rap. la art.76 alin.2 Cod penal cu referire la art.80 alin.2 Cod penal, va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art.71 - art.64 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Conform art.86¹Cod penal, art.86²Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a execut rii pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani (șase ani).

Conform art.71 alin. ultim Cod penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii.

Va deduce prevenția de la 13.06.2002 la 30.01.2003.

Conform art.86³Cod penal, va dispune ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice orice informație de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b, c și d se comunică Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.

Va atrage aten ia inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴și art.86⁵Cod penal.

3. În temeiul art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit. a, c rap. la art.76 alin.2 Cod penal cu referire la art.80 alin.2 Cod penal, va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 -art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Conform art.86¹Cod penal, art.86²Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a execut ării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni.

În baza art.71 alin. ultim Cod penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii.

Conform art.86³Cod penal, dispune ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice orice informație de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b, c și d se comunică Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.

Va atrage aten ia inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴și art.86⁵Cod penal.

4. Conform art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit. a, c rap. la art.76 alin.2 Cod penal cu referire la art.80 alin.2 Cod penal, va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea art.71- art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

Conform art.86¹Cod penal, art.86²Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a execut ării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și 4 luni.

În baza art.71 alin. ultim Cod penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii.

Conform art.86³Cod penal, va dispune ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice orice informație de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b, c și d se comunică Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.

Se va atrage aten ția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴și art.86⁵Cod penal.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.1057 din 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-, conform art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și în fond:

Față de fiecare dintre apelanți înlătură aplicarea art. 350 Cod procedură penală, precum și pedepsele complementare.

1. Conform art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit. a, c rap. la art.76 alin.2 Cod penal cu referire la art.80 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

Deduce prevenția de la 13.06.2002 la 30.01.2003.

Conform art.86¹Cod penal, art.86²Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani (șase ani).

În baza art.71 alin. ultim Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii.

Conform art.86³Cod penal, dispune ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice orice informație de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b, c și d se comunică Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.

Pune în vedere inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴și art.86⁵Cod penal.

2. În temeiul art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit. a, c rap. la art.76 alin.2 Cod penal cu referire la art.80 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Conform art.86¹Cod penal, art.86²Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani (șase ani).

Conform art.71 alin. ultim Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii.

Deduce prevenția de la 13.06.2002 la 30.01.2003.

Conform art.86³Cod penal dispune ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice orice informație de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b, c și d se comunică Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.

Pune în vedere inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴și art.86⁵Cod penal.

3. În temeiul art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit. a, c rap. la art.76 alin.2 Cod penal cu referire la art.80 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Conform art.86¹Cod penal, art.86²Cod penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni.

În baza art.71 alin. ultim Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii.

Conform art.86³Cod penal, dispune ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice orice informație de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b, c și d se comunică Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.

Pune în vedere inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴și art.86⁵Cod penal.

4. Conform art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit. a, c rap. la art.76 alin.2 Cod penal cu referire la art.80 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

Conform art.86¹Cod penal, art.86²Cod penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și 4 luni.