Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1776/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.11799/2/2009
2924/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 1776/
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 25 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 038.616/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul de fond nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală, după care;
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere faptul că nu au apărut elemente noi care să justifice, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât suma de bani găsită în domiciliul său a fost justificată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că instanța de fond a făcut o analiză concludentă a probelor dosarului, a împrejurărilor în care inculpatul a săvârșit infracțiunea și a pericolului concret pentru ordinea publică, având în vedere și împrejurarea că inculpatul, fără ocupație, a perseverat pe calea infracțională, așa încât în mod temeinic a constatat că subzistă temeiurile inițiale și acestea impun, în continuare, privarea sa de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea de ședință din data de 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și, iar, în temeiul art. 3002și art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a acestora.
Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că, în cauză, există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, gradul de pericol social crescut al acestora și urmările pe care le-au produs relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive și susținând că, în cauză, nu au apărut elemente noi care să justifice privarea în continuare de libertate a recurentului.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 18.06.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de inculpații, și, prin rechizitoriul nr. 870/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada mai - iunie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a comercializat și depozitat droguri de mare risc în locuința sa din B,-, iar, în data de 17.06.2009, a fost prins în flagrant în timp ce deținea în vederea vânzării cantitatea de 5,62 gr. pulbere ce conținea cocaină și levamisol, precum și un cântar electronic pe care s-au pus în evidență urme de heroină.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea apreciază, astfel cum a constatat și Tribunalul, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1 și art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind procesul - verbal de percheziție domiciliară însoțit de planșe foto, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului cu identitate atribuită " " și ale martorului asistent la percheziția domiciliară, G, procesele - verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice dintre soția inculpatului, și sora acestuia, precum și între și numita "", concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care acțiunile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, amploarea activității desfășurate și cantitatea relativ mare de droguri traficate sau deținute în vederea vânzării, precum și datele ce caracterizează persoana recurentului - care are un nivel redus de școlarizare (5 clase) și nu are ocupație și loc de muncă - demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că, în speță, nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate, Curtea arată că această împrejurare nu este de natură să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 160 alin. 2 Cod procedură penală privind revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că în cauză se mențin și în prezent temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii de prevenție și că acestea justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, context în care rămâne fără relevanță juridică împrejurarea că nu au apărut temeiuri noi care să determine menținerea stării de arest.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, lit. b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 25.XI.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red./Dact
Ex.2/23.12.2009
Red. --IP.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
